Magistrati. Drepturi salariale. Prescriptie. Decretul-Lege nr. 167/1958: art.3, 7 si 12
Codul Muncii: art. 283 alin.(1) lit.c
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 " termenul prescriptiei este de 3 ani "daca nu exista alte prevederi legale derogatorii", iar conform art. 283 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003- Codul Muncii cererile in materia conflictelor de munca pot fi formulate " in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat".
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 4/04 ianuarie 2010.
Prin actiunea civila inregistrata initial la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar nr. 1515/57/2008 reclamantii: D.C s.a au chemat in judecata paratii M.J., M.F.P., T.S, C.A.ALBA IULIA, C.N.C.D., T.VALCEA, C.A. PITESTI, PARCHETUL DE PE LANGA TRIBUNALUL SIBIU, PARCHETUL DE PE LANGA CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LANGA I.C.C.J, solicitand:
-obligarea paratilor M.J., T.S. si C.A. Alba Iulia la plata drepturilor salariale actualizate, rezultand din acordarea sporului de 50 % din salariul de baza brut lunar, pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, pe perioada 2000-25 septembrie 2004, cu actualizarea sumelor restante in raport de indicii de inflatie, incepand cu data la care trebuiau achitate pana la data platii efective , in functie de perioada lucrata de fiecare reclamant in parte, obligarea paratilor T.S si C.A. Alba Iulia si sa efectueze mentiunile corespunzatoare in cartile de munca , iar paratul M.E.F sa aloce fondurile necesare sumelor de incasat cu acest titlu;
In motivarea actiunii lor, reclamantii arata ca sunt indreptatiti la sporul pretins potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicata.
Prin intampinarea depusa paratul M.P- Parchetul de pe langa I.C.C.J., solicita respingerea actiunii ca fiind prescrisa fata de data formularii actiunii si in temeiul art. 1 din Dec. 167/1958; pe fond arata ca este institutie bugetara si ca atare nu poate dispune plata unor drepturi banesti care nu au fost cuprinse in buget si nici nu au baza legala.
De asemenea, s-a formulat cerere de chemare in garantie a M.F.P., solicitand ca in cazul admiterii actiuznii sa fie obligat chematul in garantie sa adopte un proiect de rectificare bugetara care sa includa si sumele solicitate de reclamanti.
Prin intampinarile depuse de paratii M.J.L.C. si C.A. Alba Iulia se solicita respingerea actiunii ca fiind prescrisa; in plus curtea de Apel invoca si exceptia lipsei calitatii procesual pasive.
M.F.P., prin intampinarea depusa, solicita respingerea actiunii formulate impotriva sa, intrucat nu are calitate procesual pasiva, neavand nici un raport de munca si nici o obligatie de despagubire fata de reclamanti si nici un raport de garantie sau de subordonare cu celelalte autoritatii chemate in judecata.
Prin sentinta civila nr. 135/30.03.2009 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosar nr. 1518/57/2008, intrucat dispozitiile art.I si II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare in sistemul justitiei au fost declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curtii Constitutionale, in conformitate cu art.158 Cod procedura civila s-a declinat competenta de solutionare a cauzei in prima instanta in favoarea tribunalului.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinta civila nr. 753/01.10.2009 pronuntata in dosar nr. 1518/2008 a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocat de parati si in consecinta a respins actiunea formulata in cauza de reclamantii pe aceasta exceptie.
S-a respins cererea de chemare in garantie formulata de paratul M.P.- Parchetul de pe langa I.C.C.J impotriva M.F.P.
Pentru a hotari, astfel, tribunalul, a retinut, in esenta, ca reclamantii au solicitat acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica pentru perioada 2000-25.09.2004, asa incat dreptul lor la actiunea s-a nascut cel tarziu (pentru ca este vorba de prestatii succesive) in luna octombrie 2004. Deoarece actiunea a fost formulata la 15.10.2008, s-a constatat ca aceasta este prescrisa, raportat la prev. art. 1 alin.1, art. 3 alin.1 din decretul nr. 167/1958.
Impotriva acestei sentinte, au declarat, in termenul legal prev. de art. 80 din Legea nr. 168/1999, reclamantii aducandu-i critici de nelegalitate si netemeinicie solicitand admiterea recursului, modificarea hotararii atacate si pe fond admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentii arata ca in mod gresit a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, deoarece dreptul la actiune s-a nascut la data de 10.03.2008 cand le-a fost recunoscut prin Decizia nr. 21 pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii de catre I.C.C.J. in dosar nr. 5/2008. Chiar in ipoteza, in care s-ar aprecia ca dreptul lor la actiune s-a nascut anterior pronuntarii mentionatei decizii, termenul de prescriptie a fost intrerupt prin numeroase acte de recunoastere a dreptului, initiate de Ministerul Justitiei; exemplificand in acest sens includerea in strategia de reforma a sistemului judiciar si in planul de actiune aprobate de H.G. nr.232/2005 a masurii privind plata drepturilor salariale restante, inclusiv pentru personalul care nu are hotarari judecatoresti.
In fine, recurentii arata ca sumele pretinse constituie un bun in senul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la C.E.D.O, astfel ca privarea lor de acesta nu se justifica; cu atat mai mult cu cat s-ar crea o situatie discriminatorie intre ei si alti magistrati care au beneficiat deja de el.
In drept se invoca: art. 299, 304 punct 8 si 9, 304 indice 1Cod procedura civila.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art. 304 indice 1 Cod procedura civila in limitele statuate de art. 306 alin.2 cod procedura civila a retinut urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Decretul - Lege nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva "dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege" iar potrivit art. 7 din acelasi act normativ " prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita".
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 " termenul prescriptiei este de 3 ani "daca nu exista alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003- Codul Muncii cererile in materia conflictelor de munca pot fi formulate " in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat".
Potrivit art. 12 din Decretul -Lege nr. 167/1958 "in cazul cand un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita"
In sensul celor invocate mai sus este si Decizia nr. 21/10.03.3008 a I.C.C.J. asupra recursului in interesul Legii privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 47 din legea nr. 50/1996- invocat de recurentii-reclamanti ca temei juridic al pretentiilor lor - care a statuat faptul ca " in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, constata ca judecatorii, procurorii, magistratii - asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si dupa data intrarii in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, aprobata prin legea nr. 334/2001".
Analizand considerentele deciziei mentionate se constata ca singura problema de drept asupra careia s-a aplecat instanta suprema si care a facut obiectul recursului in interesul legii a fost abrogarea sau neabrogarea dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
In acest context este evident ca I.C.C.J. nu s-a pronuntat asupra altor probleme cum ar fi termenul de prescriptie al formularii unor actiuni sau repunerea in termenul de exercitarea a actiunii bazate pe acest text de lege.
Prin urmare, aceste probleme de drept au fost lasate in sarcina instantelor de judecata sesizate cu judecarea unor actiuni intemeiate pe textul de lege in discutiei.
In nici un caz nu se poate sustine ca prin formularea cuprinsa in decizia nr. 21/2008 a I.C.C.J. potrivit careia sporul se datoreaza "si dupa intrarea in vigoare a O.G. nr. 83/2000 " s-a dorit a se stabili ca acest drept se va plati magistratilor si personalului auxiliar pe intreaga perioada cuprinsa intre data intrarii in vigoare a O.G. nr. 83/2000 si pana in prezent.
Ceea ce a stabilit cu forta obligatorie I.C.C.J. este ca dispozitiile art.47 din Legea nr. 50/1996 nu au fost abrogate prin O.G. nr. 83/2000, ramanand in vigoare si producand efecte depline si dupa acest moment (septembrie 2000).
Faptul ca este vorba de un drept supus prescriptiei rezulta cu claritate din formularea dispozitivului deciziei mentionate unde se face referire la "dreptul" la sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica.
In speta, dreptul la actiune s-a nascut la 1 ianuarie 2001, data intrarii in vigoare a O.G. nr. 83/2000, din acest moment putandu-se pune in discutie neregularitatea actului de abrogare, aspect cunoscut de reclamanti.
Cauzele in care se suspenda sau se intrerupe cursul prescriptiei sunt expres si limitativ reglementate la art. 13, 14 si 16 din Decretul Lege nr. 168/1958 si nu se regasesc in prezenta cauza.
Pentru a produce efecte de intrerupere a prescriptiei, recunoasterea dreptului trebuie sa fie neindoielnica si efectiva ori H.G. nr.232/2005 la care fac referire recurentii nu reprezinta o atare recunoastere. Prin includerea in strategia de reforma a unor masuri privind plata drepturilor salariale restante asa cum corect a retinut prima instanta, s-a vizat respectarea unor hotarari judecatoresti si inlaturarea discriminarii intre diferitele categorii de personal din cadrul Ministerului Justitie si nu o recunoastere explicita sau implicita a dreptului pretins de reclamanti.
Dimpotriva, intimatii nu au recunoscut nici un moment aceste pretentii pentru a se putea retine intreruperea cursului prescriptiei, iar recurentii-reclamanti nu au facut dovada vreunei piedici in promovarea actiunii, pasivitatea in care s-au aflat datorandu-li-se.
Nu poate fi vorba nici de un drept sub conditie - (care in cauza sustin recurentii ar fi declararea neconstitutionala a art.I pct. 42 din O.G. nr. 83/2000 sau ca inaplicabila a abrogarii, fapt ce s-a intamplat prin Dec. nr.21/2008 a I.C.C.J), deoarece este un drept izvorat din lege, fara a fi afectat de o asemenea modalitate.
In fine, cu referire la jurisprudenta europeana este de reliefat, ca sporul salarial pretins nu poate fi apreciat ca "un bun" in sensul art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, intrucat prin nesocotirea normei interne de valorificare a acestuia intr-un anumit termen legal reglementat de legiuitor intern, acest drept s-a pierdut si ca atare nu poate naste, in privinta recurentilor-reclamanti, nici o speranta legitima in a-l obtine.
Pe de alta parte, articolul 14 din Conventie asa cum CEDO a statuat in jurisprudenta sa (cazul Thimmenos v/s Greciei) nu are o existenta independenta, intrucat "are efect doar in relatie cu drepturile si libertatile protejate de prevederile Conventiei si Protocoalele sale", or dreptul la diverse sporuri nu este in mod evident un drept fundamental aparat si garanta de Conventie.
In concluzie, momentul nasterii dreptului la actiune este cel la care dreptul a fost incalcat sau contestat ori, in lipsa unei incalcari sau contestari, data de la care el trebuie exercitat, iar din considerarea motivarii Inaltei Curtii, rezulta fara echivoc faptul ca termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data publicarii in Monitorul Oficial a O.G. nr. 83/2000.
In aceste conditii, in raport cu data introducerii actiunii-22.10.2008, precum si in aplicarea corecta a prevederilor legale sus enuntate, in mod justificat prima instanta a retinut ca intemeiata exceptia prescriptie dreptului material la actiunea promovata vizand recunoasterea unor drepturi salariale aferente perioadei septembrie 2000-25.05.2004.
Fata de cele ce preced, nefiind incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotararii expres si limitativ prev. de art. 304 punct 1-9 Cod procedura civila, Curtea, in conformitate cu art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 82 din legea nr. 168/1999, a respins, ca nefondat, recursul cu care a fost investita de catre recurentii reclamanti.