Potrivit dispozitiilor art. 43 cod familiei, parintele divortat caruia nu i s-a incredintat copilul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, de a veghea la cresterea si educarea sa.
Dispozitiile legii nr. 272/2004 privind promovarea si protectia drepturilor copilului, care au un caracter special, promoveaza aceeasi idee a mentinerii relatiilor personale si contactelor directe ale copilului cu parintii ,rudele si persoanele fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament, prin intalniri si vizite. Dreptul mentionat se mentine pentru copil si cand este separat de un parinte , conform art. 14, art. 15 din legea mentionata.
Art. 16 alin.2 din aceeasi lege, prevede ca, luand in considerare ,cu prioritate, interesul superior al copilului, se poate limita exercitarea acestui drept numai cand exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.
La data de 28.10.2005 reclamantul S.D. a chemat in judecata pe parata D. F. solicitand incuviintarea legaturii personale cu minorul S. I .E, in varsta de 6 ani.
In motivare, reclamantul a aratat ca prin sentinta civila nr. 5437/2003 minorul a fost incredintat paratei, aceasta interzicandu-i reclamantului sa aiba legaturi personale cu minorul.
Reclamantul a solicitat ca legatura personala cu minorul sa fie stabilita in urmatoarea modalitate: prima si a treia saptamana a fiecarei luni intre orele 9 - 12,00; a doua si a patra duminica a fiecarei luni intre orele 7 - 19,00 la domiciliul reclamantului, in vacantele scurte o saptamana si in vacantele lungi timp de 2 saptamani.
La data de 10.01.2006 parata a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii, deoarece reclamantul nu s-a interesat niciodata de minor, nu a contribuit de buna voie la intretinerea acestuia, iar minorul nici nu-l cunoaste.
A mai aratat ca minorul are probleme grave de sanatate, medicii recomandandu-i sa nu fie expus la traume emotionale si necesitand supravegherea permanenta a mamei.
Prin sentinta civila nr. 240/MF/7.02.2006 Judecatoria Craiova a admis actiunea formulata de reclamantul S. D., s-a incuviintat reclamantului sa aiba legaturi personale cu minorul S. I.-E. nascut in1999 astfel: in prima si a treia sambata din luna intre rele 9,00 - 12,00; in a doua si a patra duminica din luna intre orele 10,00 - 16,000, trei zile in vacanta de vara.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut dispozitiile art. 43 alin. 3 codul familiei, dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul, care deriva din obligatia de a creste si educa pe copil nu poate fi limitat cu anticipatie, ci numai in cazul in care acesta este exercitat in mod abuziv.
S-a avut in vedere ca parata nu a invocat in aparare faptul ca apropierea de reclamant ar constitui un risc pentru minor, ci doar dezinteresul manifestat pana in prezent de reclamant fata de minor.
Avand in vedere starea sanatatii minorului, instanta a considerat ca nu este in interesul lui sa fie luat de sub supravegherea mamei sale perioade lungi de timp.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata D. F. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand in motivele depuse la dosar ca minorul sufera de o malformatie congenitala a inimii, avand nevoie de protectie si supraveghere permanenta, ca instanta de fond a administrat gresit probatoriile administrate concluzionand ca apropierea apelantului nu ar constitui un risc pentru minor, nesocotind datele medicale.
Apelanta a solicitat iar tribunalul a incuviintat proba testimoniala, fiind audiata martora I. M..
Prin decizia civila nr. 2 din 16 ianuarie 2007 Tribunalul Dolj a admis apelul formulat de parata D. F. impotriva sentintei civile nr. 240 din 7.02.2006 pronuntata de Judecatoria Craiova, a schimbat in parte sentinta in sensul ca, a incuviintat reclamantului intimat legaturi personale cu minorul S. I. E. in prima si a treia sambata din luna intre orele 9,00 - 12,00, in a doua si a patra duminica din luna intre orele 10,00 - 16,00 la domiciliul apelantei parate.
Pentru a se pronunta astfel instanta a avut in vedere urmatoarele considerente:
Atat in practica judiciara cat si in literatura juridica s-a decis ca exercitarea dreptului parintelui de a avea legaturi personale cu copilul minor trebuie sa se faca in conditii care sa nu-l influenteze negativ si sa nu-i puna in primejdie cresterea, educarea, invatatura si pregatirea sa profesionala.
Astfel, din declaratia martorei audiata in cauza, tribunalul a constatat ca apropierea intimatului nu constituie un risc pentru minor, neexistand motive pentru a i se refuza legatura personala cu minorul.
Avand in vedere insa, problemele de sanatate ale minorului, tribunalul a apreciat ca reclamantul intimat poate avea legaturi personale cu minorul numai la domiciliul apelantei parate si in modalitatea expusa de aceasta instanta.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata, criticand-o pentru nelegalitate, aratand ca reclamantul nu si-a exercitat niciodata dreptul de a-l creste si ingriji pe minor, care este grav bolnav, astfel incat se impune ca reclamantul sa nu aiba nici un fel de legaturi personale cu minorul, nici chiar in domiciliul paratei, intrucat aceste legaturi ar reprezenta un risc pentru minor, data fiind si sanatatea sa precara si reactia emotionala a acestuia in raport cu actele medicale depuse la dosar.
Examinand recursul prin prisma criticilor formulate si din oficiu, in limitele prevazute de art. 306 cod procedura civila, Curtea a retinut ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 43 cod fam. parintele divortat caruia nu i s-a incredintat copilul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, de a veghea la cresterea si educarea sa.
Dispozitiile legii nr. 272/2004 privind promovarea si protectia drepturilor copilului, care au un caracter special, promoveaza aceeasi idee a mentinerii relatiilor personale si a contactelor directe ale copilului cu parintii si rudele prin intalniri si vizite.
Dreptul mentionat se mentine pentru copil si cand este separat de un parinte , conform art. 14, art. 15 din legea sus - mentionata.
Art. 16 alin.2 din aceeasi lege, prevede ca, luand in considerare cu prioritate interesul superior al copilului, se poate limita exercitarea acestui drept, cand exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.
In speta, tribunalul a retinut in mod corect ca problemele de sanatate ale minorului, impun o limitare, o restrangere a dreptului reclamantului de exercitare a acestei legaturi cu minorul.
Imprejurarea ca minorul nu-si cunoaste tatal, nu poate fi insa absolutizata si nu poate conduce la necesitatea interzicerii reclamantului sa ia legatura cu minorul, ci dimpotriva, constituie un argument tocmai pentru a determina formarea, treptat, a legaturilor firesti dintre tata-fiu, in interesul superior al minorului, pentru a conduce la o dezvoltare psihica, morala, armonioasa a acestuia.
Aceasta legatura dintre tata si fiu trebuie sa se realizeze treptat tocmai pentru a nu se periclita dezvoltarea fizica a minorului, datorita problemelor de sanatate ale acestuia, astfel incat la acest moment, Curtea apreciaza ca este in interesul minorului sa fie limitata exercitarea acestui drept, doar in prima si a treia sambata din luna, intre orele 9,00 - 12,00 in domiciliul paratei, iar nu sa se interzica exercitarea in totalitate a acestui drept cum s-a solicitat prin motivele de recurs.
Admitandu-se recursul, decizia pronuntata in apel a fost reformata in limitele aratate.