Dreptului parintelui de a pastra legaturi personale cu minorul, reglementat de dispoz.art. 43 alin.3 c.fam., ii corespunde si dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu el, copilul avand dreptul de a-si cunoaste rudele, de a intretine relatii personale cu acestea, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior (art.14 din Legea 272/2004).
Potrivit art. 16 alin.2 din Legea 272/2004, instanta poate limita exercitarea acestui drept daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, morala sau sociala a copilului, insa in cauza de fata nu exista asemenea motive care sa impuna restrictionarea luarii minorului din domiciliul mamei.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg.Jiu, reclamantul P.C.I. a chemat in judecata pe parata P.A.G., solicitand sa fie obligata sa-i permita sa aiba legaturi personale cu fiul sau P.F.N., nascut in anul 2005.
Legaturile personale au fost solicitate in sensul de a-l lua pe minor de doua ori pe luna sau o data la domiciliul sau, invocand refuzul paratei cu privire la satisfacerea cererii sale.
Prin sentinta civila nr.3844 din 19.06.2006 Judecatoria Tg.Jiu a admis actiunea reclamantului si a obligat-o pe parata sa permita acestuia sa aiba legaturi personale cu minorul, in sensul de a-l lua la domiciliul sau in prima si a treia duminica a fiecarei luni intre orele 10,00-18,00.
Pentru pronuntarea sentintei s-a retinut ca reclamantul este tatal minorului, ca acesta a divortat de mama minorului, careia i s-a incredintat copilul. Parintele divortat caruia nu i s-a incredintat minorul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala, potrivit art.43 alin.3 c.fam.
Pentru stabilirea modalitatii de exercitare a dreptului s-au avut in vedere depozitiile martorilor, din care a reiesit starea conflictuala dintre parti, astfel ca relatiile existente intre fostii soti nu permit realizarea legaturilor personale intre reclamant si minor la domiciliul paratei.
In prezent, relatiile existente intre fostii soti sunt tensionate si pericliteaza legaturile dintre reclamant si fiul sau minor, ceea ce face ca vizitarea acestuia sa nu se poata realiza sau sa nu poata avea rezultatul dorit la domiciliul bunicilor paterni.
S-a apreciat ca este mai bine ca minorul sa poata fi luat de tatal sau de doua ori pe luna, respectiv in prima si a treia zi de duminica a fiecarei luni, intre orele 10-18, aceasta modalitate de realizare a legaturii cu minorul neinfluentand negativ comportamentul minorului si nu va fi pusa in pericol viata si sanatatea acestuia.
Reclamantul a dovedit ca este un tata responsabil, cu o buna reputatie in societate si un comportament adecvat si nu se impune a fi privat de exercitiul dreptului de a pastra legatura cu fiul sau.
Impotriva sentintei a declarat apel parata, criticand-o pentru netemeinicie, sustinand ca nu s-a avut in vedere varsta frageda a minorului si comportamentul violent al reclamantului.
S-a mai aratat ca martorii audiati pentru parat sunt prietenii acestuia si depozitiile lor nu sunt concludente, ca nu s-a opus niciodata ca paratul sa aiba legaturi personale cu minorul si nu a fost stanjenit de prezenta sa sau a mamei sale.
A invederat ca distanta mare dintre domiciliul intimatului si domiciliul minorului reprezinta un impediment al programului de vizitare stabilit de instanta si care afecteaza programul de odihna al minorului, care are o varsta frageda.
Ca, in raport de varsta minorului, acesta este dependent de prezenta mamei si de programul special de odihna si hrana si daca acesta ar fi nerespectat, ar crea consecinte negative asupra sanatatii sale.
Prin decizia civila nr.661 A din 26.10.2006, pronuntata de Tribunalul Gorj, s-a admis apelul declarat de parata, s-a schimbat sentinta in sensul ca a fost obligata parata sa permita reclamantului sa aiba legaturi personale cu minorul la domiciliul paratei.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut ca dreptul parintelui de a pastra legaturi personale cu minorul urmeaza a fi exercitat in raport de dispoz.art.43 alin.3 c.fam., si art.92 alin.2 c.fam., in conditii normale, dar in interesul copilului.
Modalitatea de vizitare se poate schimba de indata ce varsta minorului va permite luarea sa din domiciliul apelantului.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, considerand ca instanta de apel a incalcat dispoz.art.43 alin.3 si art.92 alin.2 c.fam., deoarece nu a avut in vedere starea conflictuala in care se gaseste cu familia paratei, relatiile tensionate dintre el si fosta sotie, care nu permit realizarea legaturii personale cu minorul.
Orice incercare a lui de intra in casa fostilor socri se termina cu insulte, si doreste sa-si poata lua copilul in brate fara a fi insultat, sa aiba parte de moment de intimitate, sa-l poata prezenta prietenilor.
Nu crede ca este in interesul minorului sa stea cu el la poarta, in masina, in frig, iar varsta copilului nu poate fi un impediment, putandu-se descurca cu mancarea si culcatul acestuia.
Distanta nu este deloc o problema pentru ca se parcurge in 15 minute cu masina si nu intelege de unde a tras instanta concluzia ca nu s-ar putea descurca cu cresterea copilului, din probe rezultand ca prezinta toate garantiile morale si nu ar putea sa-i faca vreun rau propriului fiu.
Daca temerea intimatei este atat de mare, ar putea sa-l insoteasca pe copil la domiciliul sau.
Curtea constata a fi fondat recursul, pentru urmatoarele considerente :
Inainte de a trece la examinarea pe fond a recursului, instanta va analiza sustinerea intimatei referitoare la incadrarea in drept a criticii expuse de recurent, care ar viza netemeinicia hotararii recurate si nu nelegalitatea acesteia.
Recurentul in cuprinsul motivelor scrise face trimitere la depozitiile unor martori pentru a demonstra relatiile tensionate dintre el si parata, insa critica sa vizeaza modalitatea in care instanta de apel a stabilit legatura sa personala cu minorul, modalitate care nu ar fi in interesul minorului, cu alte cuvinte critica modul de interpretare si aplicare a dispoz.art.43 alin.3 c.fam., care este o critica de nelegalitate a hotararii recurate, intemeiata pe dispoz.art.304 pct.9 c.pr.civ., si nu de netemeinicie.
Pe fond, critica recurentului este fondata avand in vedere principiul interesului superior al copilului, reglementat expres prin Lg.272/2004, impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului.
Astfel, dreptului recurentului de a pastra legaturi personale cu minorul, reglementat de dispoz.art. 43 alin.3 c.fam., ii corespunde si dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu el, copilul avand dreptul de a-si cunoaste rudele, de a intretine relatii personale cu acestea, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior (art.14 din Legea 272/2004).
Acest drept al copilului nu ar putea fi respectat in conditiile in care legatura s-ar realiza numai cu tatal la domiciliul mamei, unde, ca urmare a starii tensionate permanente existenta intre fostii soti (stare necontestata de niciuna dintre parti), copilul ar putea asista la altercatiile fostilor parinti, ceea ce ar putea avea repercursiuni asupra dezvoltarii sale psihice.
In aceasta modalitate stabilita de instanta de apel, legatura cu minorul este greu de realizat, cu atat mai mult cu cat din cuprinsul hotararii nu rezulta cu exactitate sensul notiunii de "domiciliul paratei", si nu ar putea fi realizat scopul unei asemenea legaturi, acela al stabilirii unei relatii firesti intre tata si fiu, intre bunica si nepot, dandu-se astfel posibilitatea copilului de a intretine contacte personale cu acestia, si de a se familiariza cu mediul in care traiesc.
Potrivit art. 16 alin.2 din Legea 272/2004, instanta poate limita exercitarea acestui drept daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, morala sau sociala a copilului, insa in cauza de fata nu exista asemenea motive care sa impuna restrictionarea luarii minorului din domiciliul mamei.
Varsta minorului nu poate fi considerata nici ea un asemenea motiv temeinic, luarea acestuia din domiciliul mamei pentru 6 ore (10 - 18 cat a stabilit instanta de fond), nefiind in masura sa conduca la un dezechilibru si sa afecteze negativ procesul de crestere al copilului.
Instanta de recurs apreciaza ca este in interesul minorului ca legaturile personale cu tatal recurent sa se realizeze la domiciliul acestuia, instanta de apel facand o aplicare gresita a dispoz.art.43 alin.3 c.fam., caz de modificare reglementat de art.304 pct.9 c.pr.civ.
Drept consecinta, in temeiul dispoz.art.312 c.pr.civ., se va admite recursul si se va modifica decizia instantei de apel, in sensul respingerii apelului declarat de parata