Profitul nu este purtator de TVA si nu se incadreaza la livrarile de bunuri. Se datoreaza TVA numai la produsele pe care o persoana impozabila platitoare de TVA le-a retinut cu titlu de plata in natura pentru serviciile efectuate.
Livrarile catre membrii societari ai societatii agricole nu sunt supuse platii taxei pe valoare adaugata, nefiind cuprinse in sfera de reglementare a acestei taxe.
Prin actiunea formulata la data de 22 mai 2006, Societatea Agricola "Drum Nou" Dranic a chemat in judecata pe parata DGFP Dolj, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei nr.149/22.11.2005, prin care s-a solutionat contestatia formulata impotriva deciziei de impunere nr.4591/26.08.2005, emisa in baza Raportului de inspectie fiscala nr.4591/26.087.2005, intocmit de organele din cadrul Activitatii de Inspectie Fiscala Dolj, care au stabilit in sarcina sa suma de 36.365 lei RON - diferenta de TVA suplimentara.
In motivare a aratat ca aceasta suma care nu a fost acceptata la rambursare provine din calculul TVA asupra platii in natura catre proprietarii terenurilor, conform art.3 lit.f din HG 598/2002, art.128 (2) din HG 44/2004, OUG 17/2000 si HG 401/2000.
A mentionat ca plata in natura catre proprietarii de pamant , asociati ai societatii agricole, a fost interpretata de organele de control drept livrare de bunuri (mobile corporale, in sensul definit de codul fiscal), operatiune pentru care se colecteaza TVA.
Reclamanta a sustinut ca plata in natura nu poate fi considerata o livrare de bunuri, intrucat nu opereaza transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar la o alta persoana, insusi proprietarul fiind acela care a beneficiat de bunuri.
Parata DGFP Dolj a depus intampinare, solicitand respingerea actiunii.
Prin sentinta nr.1034 din 28 septembrie 2006, Tribunalul Dolj a respins actiunea reclamantei Societatea Agricola "Drum Nou" Dranic.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca suma de 36365 le RON reprezentand TVA este datorata de reclamanta, intrucat aceasta nu a calculat TVA asupra platii in natura a arendei.
A avut in vedere prima instanta ca plata in natura reprezinta produsele date proprietarilor de pamant din recoltele obtinute de societate, pentru care nu s-a colectat TVA, insa societatea a dedus TVA aferenta tuturor operatiunilor efectuate pentru realizarea intregii productii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta.
A precizat ca societate agricola acorda proprietarilor fructe civile, rezultate din exploatarea terenului care este proprietatea acestora, ca operatiunea respectiva nu intra sub incidenta prevederilor art.128 Cod fiscal, care reglementeaza transferul dreptului de proprietate de la proprietar catre o alta persoana.
Recursul este fondat.
Reclamanta este persoana juridica romana, infiintata ca societate agricola in baza Legii 36/1991, privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura.
Legea mentionata prevede ca proprietarii de terenuri agricole care beneficiaza de prevederile Legii fondului funciar nr.18/1991 , precum si alti proprietari de terenuri agricole, pot sa exploateze pamantul sub forma de asociere, intre acestea figurand si societatea agricola.
Exploatarea terenurilor agricole in cadrul societatii agricole are caracter necomercial, avand in vedere, atat forma juridica a societatii, cat si prevederile art.5 Cod comercial, potrivit caruia actele juridice si operatiunile cultivatorului pamantului sunt acte civile.
Pornind de la acest caracter necomercial al societatii agricole, precum si de la natura activitatii, aceea de distribuire de produse catre membrii asociati pentru pamantul adus in societate, Curtea a analizat daca actul de control, prin care s-a stabilit ca se datoreaza TVA pentru produsele distribuite membrilor asociati, este legal.
Prin raportul de inspectie nr.4591/26.08.2005, intocmit de Activitatea de Inspectie Fiscala Dolj, s-a retinut ca in perioada 1 martie 2000 - 31 martie 2005 reclamanta a distribuit produse catre membrii societari si ca asupra acestora trebuia sa calculeze taxa pe valoare adaugata.
In perioada supusa controlului, taxa pe valoare adaugata a fost reglementata de OUG 17/2000, Legea 345/2002 si Codul fiscal.
Organul de control a invocat, in sustinerea punctului de vedere conform caruia se datoreaza TVA pentru produsele distribuite membrilor asociati, art.3 li.f. alin.1 din HG 598/2002 si art.198 alin.,2 din HG 44/2004, precum si OUG 17/2000. In conformitate cu prevederile art.2 alin.2 lit.b din OUG 17/2000, se asimileaza livrarilor de bunuri preluarea de catre contribuabili a unor bunuri care fac parte din activele societatii comerciale, pentru a fi utilizate in scopuri care nu au legatura cu activitatea economica desfasurata de acestia sau pentru a fi puse la dispozitia altor persoane fizice sau juridice in mod gratuit.
Aceeasi reglementare se regaseste si in art.3 alin.4 din Legea 345/2002.
Livrarea produselor catre membrii societari ai societatii agricole nu se incadreaza in nici una dintre cerintele textelor citate.
Astfel, bunurile au fost puse la dispozitia altor peroane fizice, dar nu in mod gratuit, cum se precizeaza in textele mentionate, ci cu un titlu special, rezultand din calitatea acestora de membrii asociati.
Produsele livrate au caracterul unui profit care s-a repartizat intre membrii societatii.
Profitul nu este purtator de TVA si nu se incadreaza la livrarile de bunuri.
Din observarea Capitolului IX al statutului societatii agricole, privind calculul si repartizarea profitului, se constata ca profitul societatii se repartizeaza intre membrii asociati, in anumite cote procentuale, in functie de suprafata adusa ca aport in natura sau dupa cum s-a adus folosinta terenului ca aport la capitalul social.
Astfel fiind, in speta nu s-a efectuat o livrare de bunuri, in sensul cerut de legislatia fiscala, ci s-au predat catre membrii asociati produse care reprezinta repartizarea profitului, iar profitul nu este purtator de taxa pe valoare adaugata.
Aceeasi situatie este reglementata si in HG 44/2004.
Astfel in cuprinsul Capitolului IV, Titlul VI, pct.4 alin.2 din HG 44/2004, se prevede ca sunt considerate a fi livrare de bunuri produsele agricole retinute drept plata in natura a prestatiei efectuate de persoane impozabile inregistrate ca platitor de TVA, care presteaza servicii pentru obtinerea si prelucrarea produselor agricole, precum si plata in natura a arendei.
Asadar, se datoreaza TVA numai la produsele pe care o persoana impozabila platitoare de TVA le-a retinut cu titlu de plata in natura pentru serviciile efectuate.
Este vorba deci de bunurile care sunt retinute cu titlu de plata pentru o prestatie catre o persoana impozabila, si nu de bunuri care sunt acordate membrilor asociati, cu titlu de profit, pentru terenurile pe care acestia le-au adus in proprietatea sau folosinta societatii agricole.
Livrarile catre membrii societari nu sunt supuse platii taxei pe valoare adaugata, nefiind cuprinse in sfera de reglementare a acestei taxe.
Tinand seama si de caracterul necomercial al societatii agricole,de faptul ca actele acesteia sunt acte civile, precum si de legislatia fiscala analizata, Curtea apreciaza ca motivele de recurs sunt fondate, asa incat in baza art.312 Cod pr.civila, recursul se va admite, se va modifica sentinta primei instante si se va admite actiunea reclamantei.