Sustinerea conform careia decizia instantei de apel nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia, astfel incat se impune casarea si trimiterea spre rejudecare este nefondata, intrucat din considerentele deciziei rezulta motivele de fapt si de drept, avute in vedere la adoptarea solutiei respective.
Prin sentinta penala nr.441 din 23 septembrie 2005, Judecatoria Corabia, a dispus condamnarea inculpatului D.F. pentru infractiunea prev.de art.208, 209 lit.g si i Cod penal, la o pedeapsa de 3 ani si 2 luni inchisoare; pentru art.26 Cod penal rap.la art.208, 209 lit.a.e.g. Cod penal, la l an si 6 luni inchisoare; pentru art.208, 209 lit.i Cod penal la 3 ani si 6 luni inchisoare si pentru art.208, 209 lit.g Cod penal la pedeapsa de 3 ani si 4 luni inchisoare, iar ca urmare a aplicarii dispoz.art.33-34 Cod penal si art.37 lit.a si b Cod penal, a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani si 6 luni inchisoare, in regim de detentie.
In fapt, s-a retinut ca in perioada 2003- februarie 2005, inculpatul a savarsit mai multe infractiuni de furt calificat, in calitate de autor sau complice, constand in patrunderea prin escaladarea gardului imprejmuitor al locuintelor partilor vatamate si sustragerea cu ajutorul unor chei potrivite sau prin fortarea portbagajului autoturismului a diferite bunuri.
Prima instanta a retinut vinovatia inculpatului pentru faptele savarsite si a dispus condamnarea acestuia la pedepse cu inchisoarea, in raport de criteriile prev.de art.72 Cod penal.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Corabia si inculpatul, criticand-o ca nelegala si netemeinica, deoarece instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la liberarea conditionata a inculpatului si nu s-a facut aplicarea dispoz.art.37 lit.a si b Cod penal, pentru fiecare infractiune, astfel incat Tribunalul Olt, prin decizia penala nr.2 din 10 ianuarie 2006, a admis apelurile, a desfiintat in parte sentinta si rejudecand, a facut aplicarea dispoz.art.37 lit.a si b Cod penal, cu privire la infractiunile prev.de art.208, 209 lit.g si i Cod penal si art.208, 209 lit.g Cod penal, a aplicat dispozitiile art.37 lit.b Cod penal, cu privire la infractiunea prev.de art.208, 209 lit.g Cod penal, iar in baza art.26 Cod penal rap.la art.208, 209 lit.a.g.i. Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, art.75 lit.c Cod penal, inculpatul D.F. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani si 4 luni inchisoare.
De asemenea, s-a facut aplicarea dispoz.art.33 lit.a art.34 lit.b Cod penal, dispunand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani si 6 luni inchisoare, iar in baza art.61 alin.1 Cod penal, a fost mentinuta liberarea conditionata pentru restul de 2 ani si 28 zile ramas neexecutat din pedeapsa de 6 ani inchisoare aplicata anterior.
Aceasta decizie a fost recurata de inculpat, care a solicitat reducerea pedepsei, in raport de circumstantele personale, respectiv varsta tanara si atitudinea sincera pe parcursul procesului penal, iar reprezentantul parchetului a solicitat, cu ocazia dezbaterilor, admiterea recursului inculpatului, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel, intrucat hotararea recurata nu a fost motivata, iar in calea de atac a inculpatului s-a agravat situatia.
Curtea de Apel Craiova, prin decizie penala nr.305 din 22 martie 2006, a respins ca nefondat recursul inculpatului, apreciind ca decizia recurata este legala si temeinica.
Sustinerea conform careia instanta de apel nu a fost motivata, iar situatia inculpatului a fost agravata, desi apelul sau a fost admis, astfel incat se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel este nefondata, deoarece din considerentele deciziei rezulta ca instanta de apel a precizat motivele de fapt si de drept pentru care a adoptat solutia respectiva, iar situatia juridica a inculpatului nu a fost agravata in propria cale de atac deoarece s-a dispus inlaturarea dispoz.art.37 lit.a Cod penal, cu privire la una dintre infractiunile pentru care a fost condamnat, pedeapsa aplicata nefiind majorata.