Prin actiunea inregistrata la data de 13.06.2008, contestatorul P.C. a
formulat contestatie impotriva deciziei nr.7/11.02.2008 emisa de societatea
intimata S.C. IATSA Platforma Stefanesti S.A., solicitand anularea acesteia
ca fiind nelegala si netemeinica, precum si ca instanta sa dispuna reincadrarea
sa in aceeasi functie, cu plata drepturilor salariale si a tuturor drepturilor ce
deriva din neplata salariului de la data desfacerii contractului si pana la
reincadrare; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea contestatiei s-a aratat ca prin decizia
nr.460/R/CM/02.10.2007, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in dosarul
nr.5541/109/2006, s-a dispus anularea deciziei nr.44/30.05.2005 emisa de
societatea intimata si reintegrarea contestatorului cu plata drepturilor banesti
incepand cu data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea
efectiva.
Prin decizia nr.5/29.01.2008 emisa de intimata s-a dispus formal reintegrarea
contestatorului in functia de inginer incepand cu 01.02.2008, cu un salariu de
incadrare de 1255 lei.
Aceasta decizie este nelegala intrucat nu a fost comunicata contestatorului si
nu respecta dispozitiile deciziei nr.460/2007 a Curtii de Apel Pitesti,
reincadrarea nefiind pe acelasi post, respectiv sef departament, iar salariul
este mult mai mic decat cel pentru aceasta functie.
De asemenea, nelegala este si decizia nr.7/11.02.2008 emisa de aceeasi
intimata, prin care contestatorului i-a fost desfacut disciplinar contractul de
munca, pentru urmatoarele motive :
- contractul individual de munca al contestatorului nu a fost incheiat, astfel ca
intimata nu avea cum sa dispuna desfacerea acestuia;
- nu au fost respectate prevederile legale privind desfacerea contractului de
munca, potrivit disp.art.267 Codul muncii, respectiv contestatorul nu a fost
convocat in scris pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile;
- desfacerea contractului de munca s-a dispus in perioada in care contestatorul
se afla in incapacitate de munca, iar dispozitiile art.60 lit.(a) din Codul muncii
prevad ca salariatii nu pot fi concediati pe perioada incapacitatii de munca din
cauza de boala.
A mai aratat contestatorul ca cele invocate in decizia contestata nu constituie
abateri disciplinare in sensul teoriei si practicii judiciare in domeniul dreptului
muncii deoarece, potrivit dispozitiilor art.61 din Codul muncii, concedierea se
poate dispune in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau
abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii, iar nerespectarea de
catre intimata a dispozitiilor deciziei de reintegrare nu-i poate fi imputata
acestuia.
La data de 08.10.2008, intimata a formulat intampinare invocand exceptia de
tardivitate a contestatiei impotriva deciziei nr.5/29.01.2008.
Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.455 din 3.03.2009 a admis in parte
contestatia, precizata, in sensul ca a anulat in parte decizia nr.7/11.02.2008
emisa de intimata si a dispus inlocuirea sanctiunii aplicata cu cea prevazuta de
art.264 alin.1 lit.d din Codul muncii, respectiv reducerea salariului cu 10% pe
o luna.
Prin aceeasi hotarare s-a dispus reintegrarea contestatorului cu plata
drepturilor salariale actualizate, majorate si indexate, reduse corespunzator cu
sanctiunea aplicata si s-a respins contestatia impotriva deciziei
nr.5/29.01.2008 ca fiind tardiv formulata, cat si cererea privind acordarea
cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin decizia nr.460/R-CM/2.10.2007 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, s-
a dispus anularea deciziei nr.44/30.05.2005 emisa de intimata S.C. IATSA
Platforma Stefanesti S.A. si reintegrarea contestatorului, cu obligarea
intimatei la plata catre acesta a drepturilor prevazute de art.78 Codul muncii
de la data deciziei de concediere si pana la reintegrarea efectiva, retinandu-se
ca intimata a desfacut contractul individual de munca al contestatorului fara a-
i oferi acestuia un alt loc de munca si fara a comunica lista locurilor de munca
vacante din unitate.
Urmare acestei decizii, la data de 29.01.2008, intimata a emis decizia
nr.5, prin care, incepand cu data de 1.02.2008 a fost reincadrat contestatorul
in functia de inginer, cu salariu de incadrare de 1255 lei, atributiile de serviciu
stabilindu-se in functie de studiile absolvite si pregatirea profesionala raportate
la interesele societatii, contractul individual de munca actualizandu-se in
conditiile legii. In alin.2 al deciziei se arata ca P.C. are obligativitatea
prezentarii avizelor medicale si efectuarii instructajelor, in conditiile prevazute
de legislatia muncii in vigoare, pana la data de 01.02.2008.
Contestatorul a luat la cunostinta de decizia nr.5/2008 la data de 30.01.2008,
in timp ce contestatia a formulat-o la data de 13.06.2008, deci cu depasirea
termenului prevazut de art.283 alin.1 lit.(a) din Codul muncii, fiind formulata
deci tardiv, motiv pentru care s-a admis exceptia invocata de catre intimata si
s-a respins aceasta contestatie.
Referitor la contestatia impotriva deciziei nr.7/11.02.2008, instanta de fond a
retinut ca prin aceasta intimata a dispus desfacerea disciplinara a contractului
de munca al contestatorului, incepand cu data de 11.02.2008, in temeiul art.61
lit.(a) coroborat cu art.264 alin.1 lit.(f) Codul muncii, motivat de fapt ca acesta
refuza vehement sa se conformeze procedurilor legale ce vizeaza efectuarea
instructajelor de protectie a muncii si pentru situatii de urgenta, precum si
ridicarea dosarului medical pentru efectuarea analizelor cerute de lege, in
vederea definitivarii reintegrarii potrivit deciziei nr.5/29.01.2008.
De asemenea, s-a retinut si atitudinea contestatorului, respectiv
comportamentul sicanator, de hartuire a factorilor de resort din cadrul societatii
ce a generat perturbarea desfasurarii normale a activitatii la nivelul societatii.
Contestatorul pretinde ca decizia a fost emisa fara efectuarea cercetarii
prealabile si fara sa fie convocat in scris, precum si faptul ca, la data emiterii
deciziei se afla in incapacitate de munca din motive de boala.
Din actele de la dosar, inclusiv din depozitiile martorilor audiati in cauza, prima
instanta a retinut ca dupa data de 1.02.2008 contestatorul a fost zilnic la sediul
societatii, insa a refuzat semnarea de primire a documentelor ce i-au fost
comunicate, precum si orice colaborare cu conducerea societatii.
Avand in vedere dispozitiile art.267 alin.3 din Codul muncii, instanta a conchis
ca sustinerile contestatorului sunt neintemeiate, sanctiunea disciplinara fiind
legala si in lipsa cercetarii prealabile, atunci cand salariatul refuza sa dea curs
convocarii fara un motiv obiectiv.
Nefondata s-a retinut a fi si cealalta sustinere a contestatorului, intrucat a
depus la dosar adeverinte medicale, ce nu pot fi substituite certificatelor
medicale, iar cele doua certificate medicale depuse in copie la dosar se refera
la perioade ulterior datei de emitere a deciziei contestate.
In ceea ce priveste sustinerea contestatorului ca nu i se poate desface
contractul de munca pentru ca acesta nu exista, instanta a retinut ca
neincheierea materiala a contractului individual de munca se datoreaza
contestatorului care a refuzat sa semneze si sa completeze dosarul medical,
dosarul de protectie a muncii, dosarul pentru situatii de urgenta si semnarea
C.I.M.
A apreciat totusi instanta de fond ca masura disciplinara luata este prea severa
fata de gravitatea abaterii disciplinare, intrucat neindeplinirea acestor obligatii
si comportamentul contestatorului se datoreaza starii litigioase in care acesta
se afla cu conducerea unitatii, considerent fata de care s-a dispus inlocuirea
sanctiunii, asa dupa cum s-a aratat cu ocazia reproducerii dispozitivului
hotararii.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs in termen legal ambele parti.
Contestatorul P.C. pretinde ca sentinta este nelegala si netemeinica, sub
aspectul motivelor prevazute de art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea recursului a aratat ca nu exista abatere disciplinara pentru ca
intimata nu avea ce contract sa-i desfaca, atata timp cat el nu exista. Nu s-a
supus controlului medical, deoarece intimata nu i-a pus la dispozitie acelasi
post din care a fost concediat.
Printr-un al doilea motiv de recurs, contestatorul a sustinut ca a formulat in
termen contestatie impotriva deciziei nr.5/290/2008, intrucat a luat cunostinta
de aceasta decizie la data de 27.05.2008, cand a depus un borderou in
dosarul nr.2928/280/2008 al Judecatoriei Pitesti.
De altfel hotararea este nemotivata, iar instanta nu spune nimic cu privire la
tardivitatea contestatiei deciziei nr.5/2008.
S-a solicitat admiterea recursului, iar pe fond admiterea contestatiei asa cum a
fost formulata.
Intimata S.C. IATSA Platforma Stefanesti S.A., prin recursul declarat a invocat
motivele de modificare prevazute de art.304 pct.9 si 6 Cod procedura civila si a
sustinut, in esenta, ca instanta de judecata nu are aptitudinea de a inlocui o
sanctiune disciplinara cu una mai usoara, intrucat aplicarea sanctiunilor
disciplinare este atributul exclusiv al angajatorului, pe de o parte, iar pe de alta
parte abaterea disciplinara retinuta in sarcina contestatorului este extrem de
grava si astfel nu se putea dispune inlocuirea sanctiunii.
Prin urmatoarea critica invocata s-a sustinut ca instanta a acordat extra petita,
intrucat contestatorul a solicitat prin cererea adresata instantei numai
reintegrarea in functia de sef departament si nu in functia de inginer, functie in
care instanta de fond a dispus reintegrarea.
Examinand actele de la dosar, in raport cu criticile invocate, avand in vedere si
dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea a respins ca nefondate
ambele recursuri, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste recursul declarat de catre contestator, asa cum bine a
retinut si instanta de fond, desi prin decizia nr.5/29.01.2008 s-a dispus
reincadrarea contestatorului conform deciziei nr.460/2007 a Curtii de Apel
Pitesti, nu s-a putut incheia efectiv un contract de munca din culpa
contestatorului, care a refuzat sa semneze si sa completeze dosarul medical,
dosarul de protectie a muncii, dosarul pentru situatii de urgenta si
semnarea C.I.M.
Potrivit alin.2 din decizia nr.5/2008, contestatorul avea obligatia prezentarii
avizelor medicale si efectuarii instructajelor, in conditiile prevazute de legislatia
muncii in vigoare, pana la data de 1.02.2008.
De asemenea, Codul muncii, prin art.27 si 28 prevede obligativitatea avizului
medical la angajare, precum si pe durata executarii contractului la reinceperea
activitatii dupa o intrerupere mai mare de un an.
Si in Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii 2007 - 2010
s-a reglementat in art.31 alin.3 din acesta ca refuzul salariatului de a se
supune examinarilor medicale constituie abatere disciplinara.
Asadar, chiar daca nu s-a materializat contractul individual de munca,
contestatorul a savarsit o abatere disciplinara, cu toate consecintele ce decurg
din aceasta.
Referitor la contestatia formulata impotriva deciziei nr.5/23.01.2008, s-a
constatat ca este tardiva, intrucat contestatorul a luat la cunostinta de aceasta
nu la data de 27.05.2008, asa cum sustine acesta, ci la data de 30.01.2008,
asa dupa cum rezulta din inscrisul intitulat "Obiectiuni la decizia nr.5/2008",
inregistrat la intimata sub nr.164/30.01.2008 (f.45 dosar fond).
In raport de aceasta data, avand in vedere si prevederile art.283 alin.1 (a) din
Codul muncii, potrivit cu care cererile in vederea solutionarii unui conflict de
munca pot fi formulate in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care
a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea,
executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de
munca, contestatia impotriva acestei decizii este tardiv formulata.
In consecinta, in baza art.291 Codul muncii, raportat la art.312 alin.1 Cod
procedura civila, acest recurs a fost respins ca nefondat.
Aceeasi solutie s-a impus si cu privire la recursul declarat de catre intimata,
sub aspectul ambelor critici formulate.
Nu s-a verificat motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod
procedura civila, fata de dispozitiile art.266 din Codul muncii, cat si in raport de
doctrina si jurisprudenta actuala.
Potrivit dispozitiilor art.266 din Codul muncii, angajatorul stabileste sanctiunea
disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de
salariat, avand in vedere urmatoarele: imprejurarile in care fapta a fost
savarsita, gradul de vinovatie a salariatului, consecintele abaterii disciplinare,
comportarea generala in serviciu a salariatului si eventualele sanctiuni
disciplinare suferite anterior de catre acesta.
Art.266 din Codul muncii nu constituie doar o repetare sau detaliere a
dispozitiilor art.61 din acelasi act normativ, ci constituie temeiul juridic al
concedierii salariatului pentru o abatere disciplinara de o gravitate redusa, dar
din care rezulta vointa constanta a angajatului de a incalca obligatiile de
serviciu.
Desi initial, in jurisprudenta s-a decis ca instanta de judecata nu este
indreptatita sa adopte o alta solutie, de exemplu sa inlocuiasca desfacerea
disciplinara a contractului de munca cu o sanctiune mai usoara, deoarece
stabilirea si aplicarea sanctiunilor disciplinare este atributul exclusiv al
conducerii unitatii, in prezent, aceasta opinie este una minoritara.
Aceasta deoarece intr-o societate democratica, aplicarea legii, in cazul de fata
art.266 Codul muncii, nu poate fi sustrasa controlului judecatoresc.
Mai mult decat atat, practica Curtii Europene a Drepturilor Omului este
constanta in promovarea preeminentei dreptului, considerand puterea
discretionara atribuita unui organ cu privire la drepturile individului ca fiind o
infrangere prin lege a acelui drept. Or, in conditiile stabilirii de criterii concrete
pentru aprecierea sanctiunii disciplinare, ce se impune a fi aplicata,
impiedicarea instantei de a observa respectarea lor le lipseste de orice
valoare, constituind o incurajare a arbitrariului in procesul de decizie al
angajatorului si constituie in plus o incalcare a art.6 din Conventia Europeana
a Drepturilor Omului referitor la accesul liber la justitie.
In concluzie, instanta de judecata are aptitudinea legala de a inlocui o
sanctiune disciplinara cu una mai usoara.
Cum in speta abaterea disciplinara care a condus la sanctionarea
contestatorului nu prezinta o asemenea gravitate de natura a conduce la
desfacerea contractului de munca, aceasta fiind savarsita pe fondul starii
litigioase existenta intre parti referitoare la reincadrarea contestatorului pe
acelasi post, in mod judicios instanta de fond a apreciat ca se impune
inlocuirea sanctiunii aplicate cu una mai usoara.
Cealalta critica invocata in recurs a fost privita tot ca neintemeiata, intrucat,
asa cum rezulta atat din considerentele sentintei, cat si din dispozitivul
acesteia, instanta a dispus reintegrarea contestatorului cu plata drepturilor
salariale actualizate, fara a mentiona reincadrarea in functia de inginer, asa
cum pretinde recurenta-intimata.
Pentru toate aceste considerente, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila a
fost respins si acest recurs.
9. Acordarea sporului de calculator de 15% personalului auxiliar din justitie nu
se acorda, fiind inclus in sporul de 15% pentru conditii vatamatoare
Art. 30 din O.U.G. nr.177/2002
Art.7 alin.(1)si (2) din O.U.G. nr.27/2006
Reclamantii fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate care isi
desfasoara activitatea la Tribunalul Valcea, iar prin actiunea formulata au
solicitat obligarea paratilor la plata sporului de 15%, justificat de aceea ca
lucreaza la calculator in toate cele 8 ore ale programului de lucru.
O.U.G. nr.177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor a
prevazut la art.30 dreptul acestora la un spor de 15% din indemnizatia de
incadrare bruta lunara, pentru conditii deosebite de munca, grele, vatamatoare
sau periculoase, la instantele judecatoresti si parchete, spor ce se acorda
proportional cu timpul efectiv lucrat in aceste conditii.
Consecutiv acestui act normativ, s-a stabilit prin art.7 alin.(1) din O.U.G.
nr.27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si
altor categorii de personal din sistemul justitiei ca pentru conditii deosebite de
munca, grele, vatamatoare sau periculoase, judecatorilor, procurorilor,
magistratilor-asistenti si personalului asimilat acestora li se acorda un spor de
15% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, proportional cu timpul efectiv
lucrat in aceste conditii.
La stabilirea conditiilor de acordare a sporului noua reglementare - alin.2 al
art.7 din O.U.G. nr.27/2006 - nu a mai preluat prevederea privind
desfasurarea activitatii in conditiile mentionate pe o durata de cel putin 70%.
Din interpretarea gramaticala a textelor de lege mentionate, rezulta ca, in
situatia in care activitatea reclamantilor se desfasoara in mai multe tipuri de
conditii vatamatoare, sporul de 15% din indemnizatia de incadrare bruta lunara
nu poate fi acordat decat o singura data.
Cum reclamantii primesc deja acest spor pentru alte conditii vatamatoare de
munca, noua pretentie nu are baza legala.
(Decizia civila nr.1317/R-CM din 05 octombrie 2009)