Indreptarea erorilor materiale. Omisiunea pronuntarii asupra tuturor apelurilor declarate. Caz de casare
prevazut de art.385/9 pct.10 Cod procedura penala.
Omisiunea pronuntarii asupra tuturor apelurilor
declarate nu poate fi considerata o eroare materiala,
fiind incident cazul de casare prevazut de art.385/9
alin.1 pct.10 Cod procedura penala, tribunalul
nepronuntandu-se asupra unei cereri esentiale pentru
parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa
influenteze solutia procesului.
(Curtea de Apel Pitesti - decizia penala
nr.528/R din 27 septembrie 2007)
Prin sentinta penala nr.651 din 13 octombrie 2006, pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges, inculpata a fost
condamnata pentru savarsirea a doua infractiuni concurente, savarsite in forma continuata, si achitata pentru savarsirea
unei a treia infractiuni.
Pe latura civila, printre altele, a fost admisa actiunea civila a partii civile Statul Roman - Agentia Nationala de
Administrare Fiscala, inculpata fiind obligata, in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata sumei de 162.762 lei si a
dobanzilor si penalitatilor aferente.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca inculpata Aldea Eugenia in calitate de administrator al SC"
GENA PROD" SRL Corbi a ridicat in mod repetat din patrimoniul acestei societati, in perioada iunie 2000 - decembrie
2004 , diferite sume de bani sub forma de avansuri in valoare totala de 301.496,68 lei. Aceste sume nu au fost justificate cu
documente legale si au fost folosite in scopuri contrare intereselor societatii. De
asemenea, inculpata a retinut de la salariati si nu a virat in termen de 30 de zile de la scadenta sumele de bani
reprezentand contributii cu retinere la sursa respectiv: somaj, CAS si impozite pe salarii iar in perioada martie 2003 -
decembrie 2004 s-a sustras de la obligatia privind plata contributiei asiguratorului la fondul de somaj in valoare totala de
3.312,45 lei.
Cu privire la infractiunea prev. de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 s-a apreciat ca nu sunt intrunite
elementele constitutive ale acesteia, astfel incat in baza art.11 pct.2 lit. "a" rap. la art.10 lit. "d" c.proc.pen. s-a dispus
achitarea.
In legatura cu latura civila a cauzei s-a retinut ca pretentiile partii civile Agentia Nationala de Administrare
Fiscala sunt fondate pentru suma de 162.762 lei.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Curtea de Arges si inculpata,
criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia penala nr.75 din 05 aprilie 2007, Tribunalul Arges a admis apelul declarat de PARCHETUL DE
PE LANGA JUDECATORIA CURTEA DE ARGES, a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi
instanta de fond.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca au fost incalcate principiul unicitatii raspunderii
penale si autoritatea de lucru judecat, pronuntandu-se doua solutii de condamnare pentru aceleasi fapte.
Astfel fiind, instanta de fond a pronuntat o hotarare lovita de nulitate absoluta in contextul dispozitiilor art.197
alin.2 c.proc.pen. In mod similar, instanta de fond a solutionat gresit latura civila a cauzei obligand pe inculpata la
despagubiri civile reprezentand contravaloarea prejudiciului
produs in perioada martie 2002 - februarie 2003, desi pentru aceasta suma mai exista un titlu executoriu.
Avand in vedere ca Parchetul de pe langa Judecatoria Curtea de Arges si inculpata au criticat impreuna
aspectele retinute mai sus, in baza art.379 pct.2 lit. "b" c.proc.pen. si art.197 alin.1 si 2 c.proc.pen. au fost admise ambele
apeluri, desfiintata in intregime sentinta si trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.
S-a recomandat ca instanta de fond sa procedeze conform art.335 alin.2 c.proc.pen. dispunand reunirea cauzei
de fata cu cea in care a fost pronuntata sentinta penala nr.306/2003 a Judecatoriei Curtea de Arges, desfiintand partial
aceasta din urma sentinta si pronuntand o noua hotarare in raport cu toate actele materiale care intra in continutul
infractiunii continuate.
Impotriva acestei decizii, au declarat recurs Directia generala a Finantelor Publice Arges si Agentia Nationala
de Administrare Fiscala - reprezentanta a Statului Roman, citate in cauza de catre tribunal, ca parti civile, acestea
neindicand criticile pe care le aduc hotararii atacate.
Prin decizia penala nr.528/R din 27 septembrie 2007, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, au fost admise
recursurile declarate de partile civile Directia generala a Finantelor Publice Arges si Statul Roman, prin Agentia Nationala
de Administrare Fiscala si a fost trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de apel.
Curtea a retinut urmatoarele:
Verificand minuta intocmita conform art.309 Cod procedura penala, s-a constatat ca tribunalul a admis
apelul, a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.
Continutul minutei se regaseste in dispozitivul " in extenso" al deciziei penale nr.75/2007 pronuntata de
Tribunalul Arges.
Ulterior, prin incheierea camerei de consiliu din data de 25.04.2007, pronuntata de Tribunalul Arges, s-a
dispus, in baza art.195 Cod procedura penala, indreptarea, din oficiu, a erorii materiale din dispozitivul deciziei penale
nr.75/5.04.2007 a Tribunalului Arges, in sensul ca a fost inlocuita mentiunea "admite apelul" cu mentiunea " admite
apelurile".
Avand in vedere aceasta situatie, prin prisma articolului nr.195 Cod procedura penala, curtea a notat ca, nu
constituie eroare materiala in sensul dispozitiilor mai inainte mentionate, omisiunea instantei de a se pronunta si de a se
consemna in minuta si dispozitivul deciziei solutia data apelului declarat de una dintre parti.
Lecturand minuta deciziei, curtea a apreciat ca nu se poate stabili cu certitudine asupra carui apel a deliberat
instanta de apel.
Din examinarea deciziei tribunalului, s-a constatat ca acesta a omis sa se pronunte asupra apelului declarat de
catre inculpata. Chiar daca in considerentele deciziei se examineaza motivele de apel ale inculpatei, motivarea hotararii
este ulterioara deliberarii si nu poate suplini omisiunea de a se pronunta cu privire la calea de atac folosita de una din
partile litigante.
Aceasta omisiune nu poate fi considerata o eroare materiala, cum in mod gresit a socotit instanta de apel,
incercand sa o remedieze printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale, in baza art.195 Cod procedura penala.
O atare omisiune, in opinia curtii, constituie caz de casare a hotararii, potrivit art.385/9 alin.1 pct.10 Cod
procedura penala, tribunalul nepronuntandu-se asupra unei cereri esentiale pentru parti de natura sa garanteze drepturile
lor si sa influenteze solutia procesului.