REVENDICARE.
NERESPECTAREA PREVEDERILOR
ART.315 COD PROCEDURA CIVILA. PREZUMTIA
AUTORITATII LUCRULUI JUDECAT.
Potrivit disp.art.315(1) Cod procedura civila, in caz de casare, hotararile instantei
de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului, iar
decizia atacata incalca statuarile asupra problemei de drept invocata in recurs.
Aceasta decizie a incalcat prezumtia autoritatii lucrului judecat, prevazuta de
art.1201 din Codul civil, rezultata printr-o hotarare judecatoreasca, prin care s-a retinut ca este
legal titlul prezentat de reclamanti si are forta probanta, fiind mai bine caracterizat.
(Decizia civila nr.772/R din 10 mai 2006 pronuntata de Curtea
de Apel Pitesti).
Prin cererea inregistrata la 28.06.2002, reclamantii au chemat in
judecata mai multi parati pentru a fi obligati sa le respecte fiecare deplina
proprietate asupra terenului identificat in actiune si plata contravalorii lipsei de
folosinta a acesteia.
In motivarea cererii s-a aratat ca reclamantilor, in calitate de
mostenitori ai defunctei I.M., le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra
suprafetei de teren de 6.216 mp. pe care in mod abuziv paratii au ocupat-o.
Parata M.V., mostenitoarea lui R.I.-decedat, a solicitat prin cerere
reconventionala sa se dispuna desfiintarea procesului verbal de punere in posesie
eliberat reclamantilor, ca nelegal, aratand ca acestia in mod nelegal au fost pusi in
posesie de catre o alta comisie, decat cea care le-a reconstituit lor dreptul de
proprietate.
Prin sentinta civila nr.669/23.04.2002, Judecatoria Curtea de Arges a
admis in parte cererea principala si au fost obligati paratii sa lase reclamantilor in
deplina proprietate si posesie suprafetele identificate in dispozitiv si evidentiate in
schita de plan anexa raportului de expertiza .
S-a respins cererea principala fata de M.V., cererea reconventionala a
acesteia ca neintemeiata, precum si cererea reclamantilor de obligare a paratilor la
plata contravalorii lipsei de folosinta a terenului.
In motivarea hotararii s-a aratat ca din probele administrate a rezultat
ca cererea reclamantilor de a fi obligati paratii Z.M. si D.N. sa le respecte dreptul de
proprietate, este neintemeiata.
Impotriva sentintei civile au declarat apel reclamantii, care au sustinut
ca in mod gresit a fost respinsa actiunea fata de paratii M.V., D.N. si Z.V., deoarece
acestia au acaparat suprafete din terenul in litigiu.
S-a mai precizat ca terenul provine de la autoarea reclamantilor, I.M.,
iar schimburile de teren invocate de intimatii parati nu sunt valabile, nefiind
intocmite in forma autentica, ca terenurile in discutie se aflau la data de 1.01.1990 in
patrimoniul C.A.P. si in consecinta au fost atribuite reclamantilor, in calitate de
mostenitori ai fostei proprietare.
Prin decizia civila nr.1666/11.11.2002 pronuntata de Tribunalul Arges
s-a admis apelul declarat de reclamanti, s-a schimbat in parte sentinta, in sensul ca
au fost obligati si ceilalti parati sa lase reclamantilor in deplina proprietate si posesie
asupra terenurilor specificate.
S-a retinut ca reclamantilor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate
pentru terenul in litigiu, conform Hotararii nr.108/1992 a Comisiei Judetene Arges
pentru aplicarea Legii nr.18/1991 si au fost pusi in posesie, iar paratii s-au aparat
invocand efectuarea unor schimburi de terenuri, aparare ce nu poate fi retinuta,
actele de schimb nefiind intocmite in forma autentica.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii Z.V., D.N. si M.V.,
criticand-o pentru motivele prev.de art.304 pct.9 si 10 Cod procedura civila.
Prin decizia civila nr.703/R/9 aprilie 2003 pronuntata de Curtea de
Apel Pitesti s-au admis recursurile declarate de parati, s-a casat decizia in parte si s-a
trimis cauza spre rejudecarea apelului, in privinta paratilor-recurenti, la acelasi
tribunal.
In motivarea deciziei de mai sus, Curtea a retinut ca, in cauza, pentru
terenurile in litigiu, ambele parti invoca un drept de proprietate, iar instanta de apel
nu a comparat titlurile acestora, solutionand cauza gresit, pe exceptie, fara a intra in
cercetarea fondului.
De asemenea, in considerentele deciziei s-a mentionat ca pentru
solutionarea fondului cauzei este absolut necesara identificarea terenurilor preluate
de la autorii partilor si a celor primite de acestia, precum si a terenurilor asupra
carora li s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantilor, pentru a se vedea
situatia juridica a acestora la 1.01.1990.
Tribunalul Arges prin decizia civila nr.1700 din 20.11.2003, dupa
efectuarea unei expertize tehnice, a admis apelul declarat de reclamanti si a
schimbat in parte sentinta, in sensul ca a obligat si pe paratii D.N. si M.V. sa lase
reclamantilor in deplina proprietate si posesie suprafetele de 689 mp., respectiv 861
mp., identificate de expert. A fost mentinuta in rest sentinta si s-au compensat
cheltuielile de judecata.
In adoptarea acestei decizii s-a retinut ca apelul formulat de paratul
Z.V. este nefondat, deoarece prin decizia civila nr.1600/1997 a Tribunalului Arges,
irevocabila, s-a statuat ca acesta si sotia sa au dobandit terenul de 900 mp. in
comuna C. in luna noiembrie 1974 de la P.M., contra sumei de 9.000 lei, care a fost
achitata la acea data.
In acel dosar a formulat cerere de interventie G.M., care a sustinut ca
este proprietara terenului potrivit Legii nr.18/1991 si s-a constatat ca a operat
schimbul legal de terenuri si ca intervenienta si sora sa L.V. au fost puse in posesie
pe terenul de 1.056 mp. din punctul "Tarina", comuna D., primit de autoarea lor in
schimbul terenului din punctul "Miuta".
In ce-l ce priveste pe paratul D.N. s-a retinut ca nu sunt aplicabile in
speta dispozitiile art.41 alin.1 din Legea nr.18/1991, deoarece casa de pe terenul de
689 mp. este nelocuibila si se afla intr-o stare avansata de uzura, fiind demolabila.
Totodata, titlul de proprietate nr.116728/2002 este mai bine
caracterizat decat uzucapiunea invocata de parat, intrucat terenul inscris in titlu se
regaseste in registrul agricol al autoarei Ionescu Maria.
Referitor la compararea titlurilor de proprietate ale reclamantilor si
paratei M.V. s-a retinut ca titlul de proprietate al reclamantilor este mai bine
caracterizat, deoarece terenul din acest act se regaseste in registrul agricol al autoarei
acestora. In plus, cu privire la dispozitiile art.16 din Legea nr.18/1991 nu s-a putut
stabili cu certitudine ca terenul a apartinut autorului acestei parate si deci nu se
poate verifica legalitatea schimbului de terenuri.
Recursul declarat de reclamanti si parata M.V., intemeiat pe
disp.art.304 pct.9 si 10 Cod procedura civila, a fost admis prin decizia civila
nr.496/R din 14.04.2005 a Curtii de Apel Pitesti, cu consecinta casarii deciziei si a
trimiterii cauzei spre rejudecare la acelasi tribunal, retinandu-se ca potrivit
dispozitiilor art.1201 Cod civil, este lucru judecat atunci cand a doua cerere in
judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi
parti, facute de ele si in contra lor in aceeasi calitate.
Desi obiectul este acelasi, atat in cauza de fata, cat si in dosarul
solutionat prin decizia civila nr.1600/1997 a Tribunalului Arges, irevocabila prin
decizia civila nr.896/R/13.04.1998 a Curtii de Apel Pitesti, respectiv revendicarea
terenului in suprafata de 910 mp, partile si cauza juridica sunt diferite.
In dosarul nr.1458/1997 al Tribunalului Arges, parti au fost P.M., in
calitate de reclamanta, intervenienta in interes propriu G.M. si Z.V. si Z. M., in
calitate de parati, deci, a figurat ca intervenienta numai una din partile care aveau
calitatea de mostenitori ai autoarei reclamantilor, respectiv G.M., in prezent
decedata, nu si coindivizara L.V.
L.V. este parte numai in cea de a doua actiune, astfel ca acesteia nu-i
pot fi opuse cu autoritate de lucru judecat hotararile judecatoresti pronuntate
anterior.
Nu exista identitate nici de cauza (eadem causa petendi), cerinta
obligatorie pentru existenta autoritatii de lucru judecat.
Prin cauza se intelege faptul juridic sau material care constituie temeiul
legal al dreptului pretins.
Cauza este asadar justificarea obiectului cerut, care nu se confunda cu
obiectul si nici cu mijloacele ei de sustinere.
Din acest punct de vedere, in prima actiune, temeiul legal al dreptului
pretins il constituie un proces verbal de punere in posesie pentru terenul din
pct."Tarina", in timp ce in prezenta cauza se invoca un alt proces verbal de punere
in posesie, pentru un teren situat in pct."Miuta Stanesti", cat si un titlu de
proprietate, acte ce nu au stat la baza cererii de interventie formulata de G.M. ca
dovada a dreptului de proprietate pentru terenul revendicat prin cererea de
interventie.
In concluzie, in mod gresit instanta de apel a retinut ca fiind
intemeiata exceptia autoritatii de lucru judecat si aceasta numai prin aplicarea gresita
a disp.art.1201 Cod civil.
Avand in vedere ca apelul a fost solutionat fata de paratul Z.V. fara a
se intra in cercetarea fondului, in baza disp.art.312 pct.2 si 5 Cod procedura civila,
s-a retinut ca se impune admiterea recursului si casarea deciziei, cu trimiterea cauzei
spre rejudecare la acelasi tribunal.
Recursul declarat de parata M.V. s-a retinut a fi nefondat.
In rejudecare cauza a fost inregistrata la tribunal sub nr.3043/2005 si
ca urmare a decesului paratului Z.V. au fost introdusi in cauza mostenitorii acestuia,
Z.M. si Z.M.
Prin decizia civila nr.1235 din 2.12.2005, Tribunalul Arges a respins ca
nefondat apelul declarat de reclamanti si de catre parata M.V. in contradictoriu cu
ceilalti parati.
In motivarea deciziei, tribunalul a apreciat ca apelul este nefondat
intrucat titlul detinut de paratul Z.V. il reprezinta o hotarare judecatoreasca prin
care s-a confirmat o tranzactie imperfecta, consemnata intr-un inscris sub
semnatura privata, respectiv prin sentinta civila nr.2778/1996 a Judecatoriei Curtea
de Arges, definitiva prin decizia civila nr.1600/1997 a Tribunalului Arges, s-a
constatat ca acesta si sotia sa sunt proprietarii suprafetei de 900 mp, situata in
comuna C., satul S.
In cauza nu opereaza autoritatea de lucru judecat, ci puterea lucrului
judecat, ce exprima ideea de impunere a adevarului stabilit printr-o hotarare
judecatoreasca in campul relatiilor juridice.
Or, prin hotararile judecatoresti mentionate s-a statuat ca paratul Z.V.
si sotia acestuia sunt proprietarii suprafetei de teren revendicata de reclamanti in
cadrul actiunii in revendicare, instanta trebuind sa compare titlurile partilor,
reclamantii invocand un proces verbal din 1998 si un titlu de proprietate emis in
2002, iar paratii o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Examinand titlul de proprietate al reclamantilor, tribunalul a observat
ca acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul din comuna D.,
pe fila verso al acestuia mentionandu-se la rubrica "observatii" ca doua suprafete
sunt situate in comuna C. Procesul verbal de punere in posesie nr.2003/1998 a fost
eliberat de comisia locala din comuna C. de fond funciar, iar reclamantii au fost
validati prin hotararea comisiei judetene nr.108/1992 la propunerea comisiei locale
de fond funciar din comuna D., incalcandu-se art.9 alin.3 din Legea nr.18/1991, in
forma initiala, ca si cea modificata prin Legea nr.247/1995.
In speta, terenul se afla pe raza comunei C., deci competenta de
solutionare a cererii ii revenea acestei comisii, neavand nici o importanta ca terenul
ar fi apartinut autorului reclamantilor, anterior cooperativizarii, cata vreme
reconstituirea s-a facut cu incalcarea normelor imperative ale Legii nr.18/1991,
modificata si republicata.
In raport de aceste considerente s-a apreciat ca titlul de proprietate al
paratului Z.V. este mai bine caracterizat.
Recursul reclamantilor, incadrat in prevederile art.304 pct.7, 8 si 9 Cod
procedura civila, a fost admis de Curtea de Apel Pitesti prin decizia civila nr.772/R
din 10 mai 2006, modificata decizia tribunalului, iar pe fond a fost admisa actiunea
reclamantilor si fata de mostenitorii lui Z.V., in sensul obligarii acestora la
respectarea reclamantilor a dreptului de proprietate si posesie pentru terenul de 910
mp, din intravilanul comunei C., satul S., identificat prin raportul de expertiza
tehnica.
Examinand decizia recurata, sub aspectul motivelor de recurs
invocate, in raport cu actele de la dosar, Curtea a constatat ca potrivit
disp.art.315(1) Cod procedura civila in caz de casare, hotararile instantei de recurs
asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului,
iar decizia atacata incalca statuarile asupra problemei de drept invocata in recursul
formulat de reclamanti si solutionat prin decizia civila nr.496/R/14.04.2005 a Curtii
de Apel Pitesti.
Astfel, prin decizia sus mentionata, Curtea de apel a statuat ca instanta
de apel, prin decizia civila nr.1700 din 20.11.2003, in mod gresit a retinut ca fiind
intemeiata exceptia autoritatii de lucru judecat, prin aplicarea gresita a disp.art.1201
din Codul civil, fata de paratul Z.V.
S-a stabilit ca se impune casarea cu trimitere privind pe acest parat,
pentru ca apelul a fost solutionat gresit pe exceptia autoritatii fara a se intra in
cercetarea fondului.
Prin urmare, in rejudecare se impunea numai compararea titlurilor
detinute de catre parti si nicidecum rediscutarea aceleiasi exceptii sub o alta forma.
Ca atare, retinerea prezumtiei lucrului judecat in decizia recurata este
nelegala, in conditiile in care aceasta fusese inlaturata definitiv si irevocabil in
privinta paratului Z.V.
Se constata ca decizia data in apel este nelegala si sub aspectul retinerii
ca titlul de proprietate prezentat de catre reclamanti trebuie inlaturat cu motivarea
ca nu este legal, fiind emis cu incalcarea art.9 din Legea nr.18/1991, modificata si
completata.
Aceasta solutie incalca prezumtia autoritatii lucrului judecat prevazuta
de art.1201 din Codul civil, rezultata din decizia civila nr.496/2005 a Curtii de Apel
Pitesti, prin care s-a retinut ca este legal titlul prezentat de reclamanti si are forta
probanta, fiind mai bine caracterizat, pentru ca terenul mentionat in acest titlu,
conform expertizei intocmite de expert, se regaseste in registrul agricol al autoarei
reclamantilor, anterior cooperativizarii.
Instanta de apel nu a avut in vedere, la pronuntarea acestei solutii,
existenta actului de la dosar intitulat "Protocol", prin care se constata ca, dupa
aparitia Legii nr.169/1997, reclamantii au depus cerere de reconstituire a dreptului
de proprietate pentru terenul in litigiu in comuna C., astfel ca nu erau incidente in
cauza dispozitiile art.9 din Legea nr.18/1991.
Instanta de apel a ignorat statuarile irevocabile cu privire la titlul de
proprietate prezentat de catre reclamanti pentru cei 10.000 mp. din care face parte
si terenul de 910 mp. stapanit de catre paratul Z.V., incalcand de asemeni
disp.art.1201 din Codul civil.
Problema legalitatii procesului verbal de punere in posesie si implicit a
titlului de proprietate prezentat de catre reclamanti a fost stabilita definitiv si
irevocabil fata de ceilalti cinci parati, care au figurat in cauza alaturi de paratul Z.V.,
astfel ca solutia data sub acest aspect de catre tribunal in rejudecare este nelegala.
Cu privire la compararea titlurilor de proprietate, ale reclamantilor si a
paratului Z.V., decedat pe parcursul procesului si continuata actiunea de
mostenitorii acestuia, se constata ca titlul de proprietate al reclamantilor este mai
bine caracterizat, intrucat terenul a apartinut autoarei acestora si a fost emis
conform legii speciale.
Avand in vedere ca terenul din litigiu este situat in intravilanul
comunei C., legal a fost restituit fostilor proprietari, iar titlul de proprietate
prezentat de catre mostenitorii lui Z.V., obtinut printr-o hotarare judecatoreasca,
nu le este opozabil reclamantilor.
Pentru considerentele expuse anterior, in temeiul art.312 pct.3 Cod procedura
civila, a fost admis recursul si modificata decizia, asa cum a fost expus mai sus.