Masuri asiguratorii in cursul arbitrajului. Competenta de a incuviinta masurile asiguratorii.
Cat timp art. 358 indice 8 alineat (1) Cod procedura civila instituie competenta tribunalului de incuviintare a masurilor asiguratorii iar instanta a fost sesizata cu o asemenea cerere, ea era tinuta a o solutiona. Posibilitatea de a opta pentru utilizarea articolului 358 indice 9 Cod procedura civila apartine partii care cere masurile asiguratorii si nu instantei de judecata, legal sesizata cu cererea de instituire a masurilor.
(decizia nr. 209 din 12 aprilie 2010)
Prin sentinta nr. 1/cam. cons. din 13 ianuarie 2010, Tribunalul Iasi a admis cererea de completare a sentintei nr. 1732/com din 18 noiembrie 2009 a Tribunalului Iasi, a admis exceptia necompetentei generale a instantelor de judecata in ceea ce priveste solutionarea cererii de incuviintare a masurilor asiguratorii si a declinat competenta de solutionare a cererii in favoarea Curtii de Arbitraj International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca - potrivit dispozitiilor art. 3588 alin. 1 Cod procedura civila - inaintea sau in cursul arbitrajului oricare dintre parti poate cere instantei judecatoresti competente sa incuviinteze masuri asiguratorii, iar conform dispozitiilor art. 3589 alin. 1 Cod procedura civila in cursul arbitrajului masurile asiguratorii_pot fi incuviintate si de tribunalul arbitral.
Tribunalul a retinut ca - la momentul completarii sentintei - dosarul de fond, avand ca obiect pretentiile solicitate, se afla in curs de solutionare in fata instantei arbitrale, care a fost investita ca urmare a sentintei nr. 1732/COM/2009. Pentru aceasta situatie, dispozitiile articolelor indicate prevad competenta atat a instantelor de judecata cat si a celor arbitrale, tribunalul opinand in sensul ca este o situatie de competenta alternativa. Avand, insa, in vedere ca cererea de instituire a masurilor asiguratorii nu a fost introdusa ca actiune distincta, ci a fost formulata ca o cerere incidentala, la data de 29.10.2009, in dosarul nr. 4881/99/2009, sunt aplicabile dispozitiile art. 17 Cod procedura civila, care arata ca cererile incidentale si accesorii sunt de competenta instantei competente sa judece cererea principala.
In consecinta, in baza disp. art. 2812 Cod procedura civila, instanta a dispus completarea sentintei pronuntate si - admitand exceptia necompetentei generale - a inaintat cauza la Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamanta S.C. "IG" S.R.L., aratand ca a formulat - in contradictoriu cu S.C. "TA" S.R.L. - cerere de chemare in judecata, prin care a solicitat Tribunalului Iasi obligarea acesteia din urma la plata sumei de 4.310.458,9 lei, reprezentand contravaloare lucrari, conform certificatului de plata nr. 18/11.12.2008 si facturii fiscale nr. 3396/15.12.2008 aferente; a certificatului de plata nr. 20/10.02.2009 si facturii fiscale nr. 3422/19.02.2009; a certificatului de plata nr. 21/20.05.2009 si facturii fiscale nr. 3483/20.05.2009 aferente, precum si penalitati de intarziere. Intrucat exista riscul de a nu isi putea recupera creanta de la S.C. "TA" S.R.L., a invederat recurenta ca la data de 29.10.2009 a formulat o cerere de instituire a masurilor asiguratorii, respectiv poprire asiguratorie si sechestru asigurator pe bunurile imobile ale debitoarei recurentei, in temeiul art. 907 Cod comercial si art. 591-597 Cod procedura civila, pana la concurenta sumei de 4.310.458,9 lei. Cum aceasta cerere era de competenta instantei investite cu solutionarea fondului, cererea a fost depusa in dosarul nr. 4881/99/2009. Instanta, in loc sa solutioneze cererea de urgenta si cu precadere, asa cum prevad dispozitiile art. 592 alin. 2 Cod procedura civila, a neglijat complet cererea privind instituirea masurilor asiguratorii, pasind la solutionarea exceptiei de necompetenta generala a instantelor judecatoresti. Astfel, la data de 18.11.2009 prin sentinta nr. 1732/com, tribunalul a admis exceptia lipsei competentei generale a instantelor judecatoresti, declinand competenta in favoarea Curtii de Arbitraj Comercial International Bucuresti si lasand nesolutionata cererea privind masurile asiguratorii, care trebuia judecata cu precadere. In atare situatie, a aratat recurenta ca a formulat o cerere, prin care a solicitat instantei sa se pronunte, de urgenta, asupra masurilor asiguratorii.
La termenul din data de 06.01.2010, avand in vedere ca fondul cauzei era deja pe rolul tribunalului arbitral, reclamanta a aratat ca isi intemeiaza cererea privind masurile asiguratorii pe dispozitiile art. 358 indice 8 Cod procedura civila si nu pe dispozitiile art. 907 Cod comercial si art. 591-597 Cod procedura civila, asa cum motivase cererea initiala.
Recurenta a pretins ca este gresita solutia tribunalului, de declinare a competentei, in conditiile in care art. 358 indice 8 Cod procedura civila confera o competenta alternativa, atat instantei judecatoresti cat si instantei arbitrale, iar ea si-a modificat temeiul de drept la termenul din 06.01.2010, cand Tribunalul Iasi era competent sa judece cererea privind instituirea masurilor asiguratorii.
In drept, s-a invocat punctul 9 al articolului 304 Cod procedura civila.
Formuland intampinare, intimata S.C. "TA" S.R.L. a invocat tardivitatea si nulitatea recursului, pentru nemotivarea in termen.
Referitor la tardivitate, intimata a sustinut ca art. 158 alineat 3 Cod procedura civila stabileste un termen de 5 zile, de la pronuntare, pentru declararea recursului, derogand de la regula generala instituita de art. 301 Cod procedura civila. In ce priveste nulitatea recursului, S.C. "TA" S.R.L. a invederat ca termenul de depunere a motivelor de recurs are intotdeauna aceeasi durata cu termenul in care poate fi exercitat recursul (art. 303 alineat 1 Cod procedura civila). Chiar si atunci cand recursul se motiveaza separat, motivarea trebuie facuta in acelasi termen in care poate fi exercitata calea de atac.
Intimata a sustinut ca nu opereaza in cauza punctul 9 al art. 304 Cod procedura civila, intrucat din coroborarea art. 358 indice 8 Cod procedura civila cu art. 358 indice 9 se observa ca legiuitorul a stabilit o competenta alternativa, pentru solutionarea cererilor care au ca obiect principal infiintarea unor masuri asiguratorii. Numai instanta de judecata investita cu o cerere principala avand ca obiect masuri asiguratorii este competenta - a sustinut intimata - sa pronunte o solutie in cauza, iar in speta Tribunalul Iasi, dezinvestindu-se de actiune, prin declinarea competentei catre Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, s-a dezinvestit si de accesoriul acestei actiuni, care este garantarea creantei prin instituirea unor masuri asiguratorii.
Examinand actele si lucrarile dosarului, curtea a constatat urmatoarele:
Exceptiile tardivitatii si nulitatii recursului, asupra carora instanta este tinuta a se pronunta mai intai, sunt nefondate.
Conform alineatului (3) al articolului 158 Cod procedura civila, termenul de recurs in speta era de 5 zile de la pronuntare si a fost respectat de S.C. "IG" S.R.L., care a depus recursul la data de 18 ianuarie 2010, sentinta fiind pronuntata la 13 ianuarie 2010. In ce priveste nulitatea, pentru nemotivarea in termen, curtea a retinut ca termenul de motivare a recursului, potrivit alineatului (2) al articolului 303 Cod procedura civila, curge de la comunicarea hotararii (iar nu de la pronuntare, cum pretinde intimata). In dosar s-a depus dovada comunicarii sentintei catre recurenta, rezultand ca aceasta comunicare s-a realizat la 24 februarie 2010. In consecinta, motivarea prezentata la 01 martie 2010 apare in termen, exceptia nulitatii recursului aparand neintemeiata.
In ce priveste competenta de solutionare a cererii in prima instanta, curtea a constatat ca nu avea caracterul de cerere accesorie sau incidentala (in sensul articolului 17 din Codul de procedura civila) cererea reclamantei de instituire de masuri asiguratorii.
Cat timp art. 358 indice 8 alineat (1) Cod procedura civila instituie competenta tribunalului de incuviintare a masurilor asiguratorii iar instanta a fost sesizata cu o asemenea solicitare, ea era tinuta a solutiona cererea. Posibilitatea de a opta pentru utilizarea articolului 358 indice 9 Cod procedura civila apartine partii care cere masurile asiguratorii, si nu instantei de judecata, legal sesizate cu cererea.
Raportat considerentelor expuse si in aplicarea art. 304 punctul 9 si 312 alineat (5) Cod procedura civila, curtea a admis recursul, casand sentinta recurata. S-a respins exceptia necompetentei generale a instantelor de judecata si s-a trimis cauza, spre competenta solutionare, Tribunalului Iasi.