Legea nr. 85/2006 rep. Instituirea masurilor asiguratorii. Obligativitatea fixarii unei cautiuni Decizie nr. 238/R din data de 12.03.2009
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

• Legea nr. 85/2006 rep. Instituirea masurilor asiguratorii. Obligativitatea fixarii unei cautiuni
• Infiintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor aflate in proprietatea persoanelor cu privire la care se cere angajarea raspunderii personale patrimoniale in temeiul prev. art. 138 din Legea nr. 85/2006 rep. Conditii.
Instituirea masurii asiguratorii poate fi solicitata in conditiile prev. de art. 141 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar fixarea unei cautiuni de 10 % din valoarea pretentiilor este obligatorie.
In conditiile in care judecatorul sindic a analizat aplicabilitatea prev. de art. 141 din Legea nr. 85/2006 rep. raportat la art. 591 alin. 2 Cod procedura civila, dar a omis sa puna in discutie conditia de admisibilitate si anume aceea a platii unei cautiuni, se impune casarea cu trimiterea spre rejudecare.
Prin incheierea nr. 1 din 14.01.2009 pronuntata de Tribunalul Comercial Mures in dosarul nr. 1267/1371/2007 privind falimentul debitoarei SC. T.L. SRL, s-a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar in contradictoriu cu parata J.E. si s-a dispus infiintarea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor imobile si mobile ale acesteia, precum si a popririi asiguratorii __pana la concurenta intregului pasiv al debitoarei in cuantum de 289.111,81 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca, in dosarul de faliment al debitoarei SC. T.L. SRL, lichidatorul desemnat in cauza a formulat, atat cerere de angajare a raspunderii personale a administratorului debitoarei, J.E., iar printr-o cerere distincta, acesta a solicitat si instituirea masurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile si imobile ale acesteia pana la concurenta pretinsului prejudiciu cauzat debitoarei in cuantum total de 289.111,81 lei. In cadrul acestei cereri, lichidatorul a inveterat ca exista suficiente premize ca pretinsa debitoare a falitei sa se sustraga de la eventuala obligatiei ce i-ar reveni prin instrainarea bunurilor. Judecatorul sindic a apreciat ca sunt intrunite cerintele art. 591 alin. 2 Cod procedura civila.
Impotriva incheierii a formulat recurs parata J.E. aratand ca aceasta s-a pronuntat cu incalcarea dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, in sensul ca, fixarea unei cautiuni in cuantum de 10% din valoarea pretentiilor este obligatorie, ceea ce in cauza nu a fost depusa. In alta ordine de idei, se arata ca incheierea s-a dat fara citarea partilor si fara un minim de material probator care sa ateste creanta sau vreun prejudiciu.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate dar si din oficiu in raport de dispozitiilor art. 3041 C. pr. civ., Curtea apreciaza ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Conform art. 141 alin. 1, odata cu cererea formulata in conditiile art. 138 alin. 1 sau, dupa caz, art. 138 alin. 3, administratorul judiciar sau lichidatorul, sau, dupa caz, comitetul creditorilor, va putea cere judecatorului sindic sa instituie masuri asiguratorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmarite conform art. 138. Fixarea unei cautiuni de 10% din valoarea pretentiilor este obligatorie.
In speta. Lichidatorul judiciar a introdus cererea de angajare a raspunderii personale a administratorului debitoarei J.E. la data de 12.01.2009 iar printr-o cerere distincta, acesta a solicitat si instituirea unor masuri asiguratorii asupra bunurilor mobile si imobile ale acesteia. Judecatorul sindic, desi a facut o ampla analiza a aplicabilitatii tezei I din articolul de mai sus raportat la dispozitiile art. 591 alin. 2 din C. pr. civ, incident in cauza, precum si cu referire la Primul Protocol Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului, a omis sa faca aplicarea tezei a II-a a art. 141 alin. 1. Astfel acesta nu a obligat titularul cererii la plata cautiunii, cu atat mai mult cu cat, nici nu a fost pusa in discutie aceasta conditie obligatorie de admisibilitate a cererii, considerand ca simpla introducere a cererii de angajare a raspunderii personale a administratorului este suficienta.
Fata de aceste considerente, instanta apreciaza ca judecatorul sindic nu a solutionat fondul cauzei, motiv pentru care, in baza art. 312 alin. 3 si 5 C. pr. civ., incheierea atacata va
fi casata iar cauza trimisa spre rejudecare pentru ca judecatorul sindic sa faca aplicarea tezei a II-a din alin. 1 al art. 141 din Legea nr. 85/2006. Totodata, judecatorul sindic va avea in vedere si celelalte motive invocate in cererea de recurs.