Aplicarea art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei. Creanta "certa" Decizie nr. 1304 din data de 16.11.2009
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Aplicarea art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei. Creanta "certa"
Creanta certa nu este definita in text, dar legea insolventei se coroboreaza cu Codul de procedura civila, care - in articolul 379 alineat (3) - stabileste ca este certa creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanand de la debitor sau recunoscute de cel din urma. In speta, inscrisurile depuse alaturat cererii de deschidere a procedurii insolventei nu atesta caracterul cert al creantelor. Chiar descrierea modului in care s-au desfasurat raporturile comerciale dintre parti, pe parcursul mai multor ani, conduce la concluzia necesitatii unei analize pe fond a pretentiilor reclamantei, cu administrarea de probe, care excedeaza sferei limitate a procedurii reglementate de Legea insolventei.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 1304 din 16 noiembrie 2009
Prin sentinta comerciala nr. 189/S din 31 martie 2009, Tribunalul Iasi - judecator sindic a respins cererea formulata de creditorul S.C. "T.T." S.R.L., pentru deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei S.C. "M.G." S.R.L.
Pentru a se pronunta astfel, judecatorul-sindic a retinut ca - potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 - prin creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei se intelege creditorul a carui creanta este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 zile.
In speta, certitudinea creantei invocate de creditoare era discutabila, necesitand o analiza si probe specifice dreptului comun, ceea ce nu se putea realiza in conditiile legii insolventei.
Prin urmare, in lipsa unei creante certe, ca una dintre conditiile necesare declansarii procedurii Legii nr. 85/2006, cererea introductiva trebuia respinsa.
Impotriva sentintei a declarat recurs creditoarea S.C. "T.T." S.R.L., motivand ca tribunalul nu s-a pronuntat asupra debitului in lei, ci doar asupra capatului de cerere referitor la debitul in dolari americani.
Recurenta a invederat ca judecatorul-sindic trebuia sa analizeze motivele sale legate de modificarea sediului debitoarei si de nedepunerea bilantului pentru anul 2007. Creditoarea a pretins ca a depus doua extrase de cont, prin care debitoarea a inteles sa recunoasca sumele de bani - in lei si valuta - pe care le datora. Recunoasterea scrisa - a sustinut recurenta - atesta ca este certa, lichida si exigibila creanta, fiind indeplinite conditiile legale pentru deschiderea procedurii insolventei. Mai mult, debitoarea nu a formulat contestatie sau intampinare, ceea ce conducea la presupunerea ca recunostea debitul si ca nu contesta starea de insolventa, in sensul art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta a invederat ca reclamanta a incheiat cu parata contractul de export in comision nr. 2063/12.02.2002, contract in care reclamanta detinea calitatea de comisionar, iar parata calitatea de comitent. Conform clauzei prevazute de articolul 3.2 din contractul de export in comision, reclamanta - in calitate de comisionar - a efectuat plati in avans catre parata, urmand ca aceasta din urma sa livreze cantitatea de marfa aferenta avansului, in interiorul duratei de valabilitate a contractului, adica pana la data de 31.12.2003. Astfel, reclamanta a achitat in avans diverse sume de bani, fapt atestat atat de fisele contului de parteneri, cat si de ordinele de plata depuse la dosarul cauzei, pentru care parata avea obligatia corelativa de livrare a marfii, obligatie pe care nu a respectat-o.
In fapt, a pretins recurenta ca parata era obligata prin articolul 3.1 din contractul de comision, modificat prin acte aditionale, sa livreze o cantitate de 2.000 tone deseuri feroase, la un pret de 65 USD/tona. Ulterior, partile - prin actul aditional nr. 1, incheiat la data de 01.04.2002 - au modificat pretul la 70 USD/tona. La data de 19.04.2002, prin actul aditional nr. 2, partile au modificat cantitatea contractata, la 10.000 tone, fapt care a fost confirmat si prin actul aditional incheiat la data de 20.04.2002, restul clauzelor contractuale ramanand nemodificate si in vigoare. La data de 03.02.2003 - prin articolul 1 al actului aditional - partile au prelungit durata de valabilitate a contractului de export in comision nr. 2063/12.02.2003 pana la data de 31.12.2003, termen in care parata - in calitate de comitent - urma sa isi indeplineasca obligatia de a livra intreaga cantitate de marfa contractata si sa inchida avansurile acordate de SC "T.T." SRL.
Recurenta a mai aratat ca la 18.02.2003 partile, de comun acord, au hotarat modificarea pretului, la 115 USD/tona, incepand cu data de 19.02.2003 pana la data de 30.04.2003, urmand ca dupa aceasta data pretul sa fie modificat, cu acordul scris al partilor, in functie de evolutia pietii.
Prin actul aditional incheiat la data de 30.04.2003 partile au modificat, incepand cu data de 01.05.2003, pretul de achizitie a deseurilor metalice reciclabile, la 100 USD/tona, cu urmatoarele reduceri: 8 USD/tona pentru deseurile nepregatite, 20 USD/tona pentru marfa avand calitatea HMS2, 30 USD/tona pentru marfa sub calitatea HMS2, iar la data de 06.06.2003 partile au convenit ca din pretul negociat sa se deduca suma de 4 USD/tona, pentru cantitatea de 500 tone reprezentand teava nepregatita. La data de 30.06.2003 partile au incheiat un nou act aditional, in care au stabilit un pret de 110 USD/tona pentru deseurile feroase si 112 USD/tona pentru capete de tabla, incepand cu data de 01.07.2003, iar incepand cu data de 01.11.2003 pretul stabilit de parti, prin actul aditional incheiat la 01.11.2003, a fost de 135 USD/tona.
A invederat recurenta ca - desi parata a incasat toate sumele de bani in avans - nu si-a respectat obligatia contractuala de a livra marfa la termenul scadent din data de 31.12.2003. In acest sens, fisa contului de clienti pentru contul nr. 4091 arata in mod evident ca parata nu si-a indeplinit obligatia contractuala, datorand suma de 135.790,33 USD. Pe cale de consecinta, intrucat parata avea obligatia de a livra marfa aferenta sumelor de bani achitate in avans sau de a returna sumele de bani incasate cu titlu nejustificat, obligatii pe care parata nu a inteles sa le onoreze, a aratat recurenta ca deveneau incidente dispozitiile O.G. nr. 9/2001, referitoare la plata dobanzii legale de la data exigibilitatii sumelor, pana la data achitarii integrale a acestora.
Recurenta a sustinut ca exista recunoasterea - de catre parata - a debitului, prin extrasele de cont emise de parata sau emise de reclamanta si confirmate de parata, la diferite date in interiorul termenului de prescriptie, care a fost intrerupt prin fiecare recunoastere.
Pentru suma in lei, a pretins recurenta ca reprezentantii legali ai debitoarei s-au prezentat la sediul sau, in cursul anului 2005, motivand ca firma pe care o reprezentau era proprietara unor cantitati mari de deseuri metalice feroase, provenite din adjudecarea unor licitatii si din cumpararea unor cantitati de deseuri feroase de la diverse societati, pe care doreau sa le vanda in exclusivitate societatii recurente.
In urma negocierilor purtate in prezenta martorilor, cele doua parti au hotarat vanzarea si respectiv cumpararea acestor deseuri metalice feroase, la un pret ce urma a fi stabilit de parti in functie de evolutia pretului la aceasta marfa pe piata interna si internationala, urmand ca debitoarea sa inchida, prin livrari de marfa, sumele ce i se plateau, in termen de maxim 30 de zile de la plata. Astfel, creditoarea a inceput sa plateasca pe parcursul anului 2005 si 2006 diverse sume de bani catre debitoare, avand in vedere si faptul ca relatiile comerciale dintre cele doua societati se derulau din anul 2000, iar debitoarea efectua livrari de marfa pentru inchiderea sumelor in valuta.
La finalul anului 2006 recurenta a aflat ca de fapt debitoarea solicita si primea sume de bani de la ea, cu titlul de pret pentru marfa achizitionata, dar in realitate vindea aceasta marfa catre alte societati de profil. Astfel, creditoarea a sustinut ca a platit suma de 1.043.587,09 lei, prin mai multe ordine de plata, cu titlul de pret pentru care S.C. "M.G." S.R.L. nu si-a indeplinit obligatia de a livra marfa. Debitoarea, prin semnarea extraselor de cont la data de 31.12.2005 si 31.12.2006, inregistrate la S.C. "M.G." S.R.L. sub nr. 268/06.01.2006 si 32/23.02.2007, a recunoscut debitul, care s-a redus datorita livrarilor de marfa ulterioare datelor mentionate in extrasele de cont. Recurenta a precizat ca debitoarea a recunoscut in permanenta debitele catre ea si a motivat de fiecare data ca nu dispunea de resursele financiare pentru a restitui sumele incasate in mod nejustificat.
Recurenta a invederat ca in cursul lunii septembrie 2008 a aflat ca S.C. "M.G." S.R.L. a fost vanduta de cei doi asociati in luna august 2008, dupa ce anterior vanzarii cei doi asociati au vandut toate bunurile mobile si imobile ale societatii, evaluate la peste 1.800.000 lei, catre o alta societate, la care erau asociati si administratori cei doi, la pretul de 50.000 lei iar sediul societatii a fost transferat, in aceeasi perioada, in localitatea H.
Intrucat debitoarea nu si-a indeplinit obligatiile de livrare a marfii achitate prin ordinele de plata mentionate si nici nu a restituit aceste sume, creditoarea a emis la data de 24.09.2008 notificarea si convocarea la conciliere directa catre S.C. "M.G." S.R.L., care au fost inregistrate la biroul executorului judecatoresc, dar care au fost restituite cu mentiunea "societatea nu exista la adresa indicata".
Fata de imprejurarile prezentate si luand in considerare ca - din punctul sau de vedere - S.C. "M.G." S.R.L. se afla in incetare de plati, nu mai avea bunuri mobile sau imobile in patrimoniul sau, bilantul pe anul 2007 nefiind depus in termenul prevazut de lege, fapt care atragea sanctiunea dizolvarii societatii, iar societatea nu avea sediul la adresa indicata la Oficiul Registrului Comertului, a aratat creditoarea ca a recurs la formularea prezentei cereri, pentru rezolvarea litigiului prin intermediul instantei de judecata.
In drept S.C. "T.T." S.R.L. a invocat dispozitiile art. 31 din Legea nr. 85/2006, aratand ca erau indeplinite conditiile prevazute de acest act normativ.
Examinand actele si lucrarile dosarului, curtea de apel a constatat ca recursul este nefondat, pentru considerentele expuse in continuare.
Majoritatea criticilor prezentate de recurenta se incadrau in pct. 9 al art. 304 Cod procedura civila, dar acest text procedural nu era incident in cauza, atat timp cat judecatorul-sindic a interpretat si aplicat judicios dispozitiile legale relevante, mai precis art. 3 punctul 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, coroborat cu art. 379 Cod procedura civila. Respingand solicitarea creditoarei - de deschidere a procedurii insolventei S.C. "M.G." S.R.L. - tribunalul a examinat cererea in ansamblul sau, neputand fi retinuta nepronuntarea in legatura cu unul dintre debite, si anume acela in lei. Instanta de recurs a mai retinut ca acele critici care excedau cadrului articolului 304 Cod procedura civila - si care se examinau conform articolului 304 indice 1 Cod procedura civila - s-au vadit a fi nefondate, situatia de fapt constatata de judecatorul sindic - respectiv lipsa unei creante certe, ca premisa a deschiderii procedurii insolventei intimatei - corespunzand dovezilor administrate.
Curtea de apel a constatat ca - potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei - prin creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei se intelege creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile. Creanta certa nu este definita in text, dar legea insolventei se coroboreaza cu Codul de procedura civila, care - in art. 379 alin. 3 - stabileste ca este certa creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanand de la debitor sau recunoscute de cel din urma.
In speta, instanta de control judiciar a retinut ca - in pofida sustinerilor recurentei - inscrisurile depuse in copie, alaturat cererii de deschidere a procedurii insolventei, nu atestau caracterul cert al creantelor pretinse, in lei si dolari USD. Chiar descrierea modului in care s-au desfasurat raporturile comerciale dintre parti, pe parcursul mai multor ani, a condus la concluzia necesitatii unei analize pe fond a pretentiilor reclamantei, cu administrarea de probe, care a excedat sferei limitate a procedurii reglementate de legea insolventei. In lipsa uneia dintre conditiile din art.3 pct. 6 al Legii nr. 85/2006 (creanta certa) judecatorul sindic nu era tinut sa se pronunte asupra sustinerilor vizand modificarea sediului debitoarei si nedepunerea bilantului aferent anului 2007.
Raportat considerentelor expuse si in aplicarea art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedura civila, curtea a respins recursul, mentinand sentinta Tribunalului Iasi.