INSTRUCȚIUNI nr. 0/2007

Capitolul I – Măsuri de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată privind retururile de bunuri în spațiul comunitar

Articolul 1 — Primul caz: Prezentare

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunurile către persoana impozabilă B din statul membru 2. Bunurile se expediază din statul membru 1.

(2) La sosirea bunurilor în statul membru 2, B refuză bunurile, iar acestea sunt returnate furnizorului.

Schemă:

S.M.1

S.M. 2

A ──────────────── bunuri ───────────────→ B ↑ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └──────────────── bunuri ──────────────────┘

Articolul 2 — Primul caz: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare

(1) Atunci când B refuză bunurile cumpărate, de exemplu, pentru că acestea sunt deteriorate sau pentru că bunurile nu corespund cerințelor cumpărătorului, nu are loc un transfer al dreptului de a dispune de bunuri în calitate de proprietar de către A, iar B nu realizează o achiziție intracomunitară de bunuri.

(2) Întrucât A rămâne proprietarul bunurilor, în principiu se consideră că A efectuează un transfer, respectiv o livrare intracomunitară asimilată, în statul membru 1 din care începe transportul bunurilor, în condițiile art. 128 alin. (10) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislația altui stat membru, urmată de o achiziție intracomunitară asimilată în statul membru 2 de sosire a bunurilor, pentru care ar trebui să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.

Articolul 3

Primul caz: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare Furnizorul A procedează ca și în situația în care nu ar fi existat o expediere sau transport de bunuri din statul membru 1 în statul membru 2. De asemenea, poate fi ignorat și returul de bunuri. Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.

Articolul 4 — Cazul 2: Prezentare

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunurile către persoana impozabilă B din statul membru 2. Bunurile se expediază din statul membru 1.

(2) La sosirea bunurilor în statul membru 2, B le refuză.

(3) Bunurile sunt ridicate de către A sau în numele acestuia pentru a fi livrate lui C în statul membru 1.

Schemă:

S.M.1

S.M. 2

A ──────────────── bunuri ───────────────→ B │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ↓ │

C ←────────────── bunuri ──────────────────┘

Articolul 5

Cazul 2: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare Pe lângă prevederile art. 2, A efectuează un transfer, respectiv o livrare intracomunitară asimilată, în statul membru 2 din care începe transportul bunurilor refuzate de B, în condițiile art. 128 alin. (10) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislația altui stat membru, urmată de o achiziție intracomunitară asimilată în statul membru 1 de sosire a bunurilor și de livrarea locală a acelorași bunuri în statul membru 1.

Articolul 6 — Cazul 2: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

(1) Furnizorul A procedează ca și în situația în care nu ar fi existat o expediere sau transport de bunuri din statul membru 1 în statul membru 2.

(2) Se consideră livrarea de bunuri realizată de A către C ca livrare locală în statul membru 1, chiar dacă bunurile au fost inițial transportate în statul membru 2, de unde au fost returnate în statul membru 1.

(3) Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.

Articolul 7 — Cazul 3: Prezentare

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunurile către persoana impozabilă B din statul membru 2. Bunurile se expediază din statul membru 1.

(2) La sosirea bunurilor în statul membru 2, B le refuză.

(3) Bunurile sunt ridicate de A sau în numele acestuia pentru a fi livrate lui C în statul membru 2.

Schemă:

S.M.1

S.M.2

A ──────────────── bunuri ──────────→ B │ │ │ │ │ │ │ │ │ └────┐ │ vânzare │ │ ↓ └────────────────────────────────────────→ C

Articolul 8

Cazul 3: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare Pe lângă prevederile art. 2, A efectuează o livrare locală a acelorași bunuri în statul membru 1.

Articolul 9 — Cazul 3: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

(1) Furnizorul A procedează ca și în situația în care nu ar fi existat o expediere sau transport de bunuri din statul membru 1 în statul membru 2 în relația cu primul cumpărător B, dar A procedează ca și în situația în care ar fi realizat o livrare intracomunitară din statul membru 1 direct către C în statul membru 2.

(2) Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2, livrarea de la A către C nefiind considerată drept o livrare locală.

(3) C, al doilea cumpărător din statul membru 2, va declara o achiziție intracomunitară a bunurilor livrate intracomunitar de A din statul membru 1.

Articolul 10 — Cazul 4: Prezentare

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunurile către persoana impozabilă B din statul membru 2.

(2) Bunurile se expediază din statul membru 1. La sosirea bunurilor în statul membru 2, B le refuză.

(3) Bunurile sunt ridicate de A sau în numele acestuia pentru a fi livrate către C în statul membru 3.

Schemă:

S.M.1

S.M.2

A ──────────────── bunuri ──────────→ B │ │ │ │ │ │ │ │ │ └────┐ │ vânzare │ S.M.3 │ ↓ └────────────────────────────────────────→ C

Articolul 11

Cazul 4: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare Pe lângă prevederile art. 2, A efectuează o livrare intracomunitară din statul membru 2 în statul membru 3. C, al doilea cumpărător din statul membru 3, realizează o achiziție intracomunitară a bunurilor livrate de A din statul membru 2.

Articolul 12 — Cazul 4: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

(1) Furnizorul A procedează ca și în situația în care ar fi realizat o livrare intracomunitară din statul membru 1 direct către C în statul membru 3.

(2) Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2 și nici nu se consideră că a realizat o livrare intracomunitară din statul membru 2 în statul membru 3.

Articolul 13 — Cazul 5: Prezentare

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunuri către persoana impozabilă B din statul membru 2.

(2) După livrare, părțile convin să anuleze contractul de vânzare-cumpărare și să returneze bunurile furnizorului în statul membru 1.

Schemă:

S.M.1

S.M. 2

A ──────────────── bunuri ──────────────→ B ↑ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └──────────────── bunuri ──────────────────┘

Articolul 14 — Cazul 5: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare

(1) Atunci când B cumpără bunuri de la A și acceptă bunurile la livrare, are loc un transfer al dreptului de a dispune de bunurile corporale în calitate de proprietar. Vânzătorul A realizează o livrare intracomunitară de bunuri în sensul art. 128 alin. (9) din Codul fiscal sau al echivalentului acestuia în legislația altui stat membru, iar cumpărătorul B realizează o achiziție intracomunitară de bunuri în sensul 130^1 alin. (1) din Codul fiscal sau al echivalentului acestuia în legislația altui stat membru.

(2) În cazul în care cumpărătorul B, ulterior acceptării bunurilor, observă că bunurile sunt deteriorate sau că bunurile nu corespund cerințelor cumpărătorului din orice motiv, iar cumpărătorul convine cu vânzătorul asupra anulării contractului de vânzare-cumpărare, în baza art. 138 lit. b) din Codul fiscal sau a echivalentului acestuia în legislația altui stat membru, pentru respectiva livrare de bunuri baza de impozitare trebuie redusă corespunzător de către A. Dacă anularea are loc în aceeași declarație recapitulativă și în același decont de TVA, achiziția și livrarea intracomunitară nu se menționează. În caz contrar, trebuie efectuată o corecție în următoarea declarație recapitulativă și în decontul de TVA.

(3) Furnizorul A devine din nou proprietarul bunurilor, iar returul bunurilor reprezintă un transfer realizat de A, respectiv o livrare intracomunitară asimilată, în statul membru 2 din care începe transportul bunurilor, în condițiile art. 128 alin. (10) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislația altui stat membru, urmată de o achiziție intracomunitară asimilată în statul membru 1. A trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.

Articolul 15 — Cazul 5: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

(1) Din perspectiva TVA se consideră că livrarea intracomunitară efectuată de A către B și achiziția intracomunitară efectuată de B nu au avut loc, respectiv, în baza art. 138 lit. b) din Codul fiscal sau a echivalentului acestuia în legislația altui stat membru, pentru respectiva livrare de bunuri baza de impozitare trebuie redusă corespunzător. Dacă anularea are loc în aceeași declarație recapitulativă și în același decont de TVA, achiziția și livrarea intracomunitară nu se menționează. În caz contrar, trebuie efectuată o corecție în următoarea declarație recapitulativă și în decontul de TVA.

(2) Transportul sau expedierea de bunuri din statul membru 2 în statul membru 1 nu are implicații din punctul de vedere al TVA. Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.

Articolul 16 — Cazul 6: Prezentare

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunurile către persoana impozabilă B din statul membru 2.

(2) După livrare părțile convin să anuleze contractul de cumpărare, bunurile se transportă în statul membru 1 la al doilea cumpărător, C, căruia furnizorul A i-a vândut bunurile între timp.

Schemă:

S.M.1

S.M. 2

A ──────────────── bunuri ──────────────→ B │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ vânzare │ ↓ │

C ─────────────── bunuri ──────────────────┘

Articolul 17

Cazul 6: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare Pe lângă prevederile art. 14, A realizează o livrare intracomunitară asimilată din statul membru 2 în care se află bunurile, urmată de o achiziție intracomunitară asimilată în statul membru 2 și o livrare locală realizată către C în statul membru 2.

Articolul 18 — Cazul 6: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

(1) Din perspectiva TVA se consideră că livrarea intracomunitară efectuată de A către B și achiziția intracomunitară efectuată de B nu au avut loc respectiv, în baza art. 138 lit. b) din Codul fiscal sau a echivalentului acestuia în legislația altui stat membru, pentru respectiva livrare de bunuri baza de impozitare trebuie redusă corespunzător de către A. Dacă anularea are loc în aceeași declarație recapitulativă și în același decont de TVA, achiziția și livrarea nu se menționează. În caz contrar, trebuie efectuată o corecție în următoarea declarație recapitulativă și în decontul de TVA.

(2) Transportul sau expedierea de bunuri din statul membru 2 în statul membru 1 nu are implicații din punctul de vedere al TVA. Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.

(3) Furnizorul A consideră livrarea către C ca fiind o vânzare locală în statul membru 1.

Articolul 19 — Cazul 7: Prezentare

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunuri către persoana impozabilă B din statul membru 2.

(2) După livrare părțile convin să anuleze contractul de vânzare-cumpărare, bunurile se transportă sau sunt puse la dispoziția cumpărătorului C în statul membru 2, căruia furnizorul A i-a vândut bunurile între timp.

Schemă:

S.M.1

S.M. 2

A ──────────────── bunuri ──────────────→ B │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ vânzare │ │ ↓ └────────────────────────────────────────→ C

Articolul 20

Cazul 7: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare Pe lângă prevederile art. 14, A realizează o livrare locală în statul membru 2 către al doilea cumpărător care acceptă bunurile, C.

Articolul 21 — Cazul 7: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

(1) Din perspectiva TVA se consideră că livrarea intracomunitară efectuată de A către B și achiziția intracomunitară efectuată de B nu au avut loc respectiv, în baza art. 138 lit. b) din Codul fiscal sau a echivalentului acestuia în legislația altui stat membru, pentru respectiva livrare de bunuri baza de impozitare trebuie redusă corespunzător. Dacă anularea are loc în aceeași declarație recapitulativă și în același decont de TVA, achiziția și livrarea nu se menționează. În caz contrar, trebuie efectuată o corecție în următoarea declarație recapitulativă și în decontul de TVA.

(2) Furnizorul A consideră livrarea către C ca fiind o livrare intracomunitară din statul membru 1. A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2. Se consideră că C a efectuat o achiziție intracomunitară în statul membru 2.

Articolul 22 — Cazul 8: Prezentare

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunuri către persoana impozabilă B din statul membru 2.

(2) După livrare părțile convin să anuleze contractul de vânzare-cumpărare, iar bunurile se transportă în statul membru 3 către cumpărătorul C, căruia furnizorul A i-a vândut între timp bunurile.

Schemă:

S.M.1

S.M.2

A ──────────────── bunuri ───────────────→ B │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ vânzare │ │ ↓ S.M.3 └────────────────────────────────────────→ C

Articolul 23

Cazul 8: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare Pe lângă prevederile art. 14, A realizează o livrare intracomunitară din statul membru 2 în statul membru 3, urmată de achiziția intracomunitară realizată de al doilea cumpărător, C, în statul membru 3.

Articolul 24 — Cazul 8: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

(1) Din perspectiva TVA se consideră că livrarea intracomunitară efectuată de A către B și achiziția intracomunitară efectuată de B nu au avut loc respectiv, în baza art. 138 lit. b) din Codul fiscal sau a echivalentului acestuia în legislația altui stat membru, pentru acea livrare de bunuri baza de impozitare trebuie redusă corespunzător. Dacă anularea are loc în aceeași declarație recapitulativă și în același decont de TVA, achiziția și livrarea nu se menționează. În caz contrar, trebuie efectuată o corecție în următoarea declarație recapitulativă și în decontul de TVA.

(2) Furnizorul A consideră livrarea către C ca fiind o livrare intracomunitară de bunuri din statul membru 1.

(3) C realizează achiziția intracomunitară de bunuri în statul membru 3.

Capitolul II – Regimul aferent reparațiilor efectuate în perioada de garanție și postgaranție

Articolul 25 — Cazul 9: Prezentare

(1) Furnizorul A din statul membru 1 a livrat bunuri către persoana impozabilă B din statul membru 2.

(2) În perioada de garanție, B îi returnează bunurile furnizorului A pentru reparații.

(3) După efectuarea reparațiilor, care poate fi însoțită și de înlocuirea unor părți componente, A îi returnează bunurile lui B fără a percepe vreo plată.

Schemă:

S.M.1

S.M.2

A ←──────────── bunuri defecte ─────────── B │ ↑ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └───────────── bunuri înlocuite ───────────┘

Articolul 26 — Cazul 9: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA

(1) Atunci când B transferă bunuri din statul membru 2 în scopul efectuării de reparații în perioada de garanție în statul membru 1 de sosire al bunurilor expediate sau transportate, operațiunea nu se consideră ca fiind o livrare intracomunitară, ci un nontransfer în sensul art. 128 alin.(12) din Codul fiscal sau echivalentul acestuia din legislația altui stat membru, cu condiția ca bunurile, după ce au făcut obiectul unor lucrări, să fie reexpediate de către A în statul membru 2, din care au fost inițial expediate sau transportate.

(2) Reparația în timpul perioadei de garanție, realizată de furnizorul A, nu constituie un serviciu, nefiind realizată cu plată, inclusiv pentru bunurile înlocuite, livrarea acestora fiind considerată o operațiune accesorie serviciului de reparații și inclusă în acest serviciu.

Articolul 27 — Cazul 10: Prezentare

(1) Furnizorul A din statul membru 1 a livrat bunuri către persoana impozabilă B din statul membru 2.

(2) După expirarea perioadei de garanție, B îi returnează bunurile furnizorului A pentru reparații.

(3) După efectuarea reparațiilor, care pot fi însoțite și de înlocuirea unor părți componente, A îi returnează bunurile lui B.

Schemă:

S.M.1

S.M.2

bunuri trimise

A ←──────────── spre reparare ───────────→ B │ ↑ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └───────────── bunuri reparate ────────────┘

Articolul 28 — Cazul 10: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA

(1) Pentru reparațiile postgaranție, dacă se percepe plată pentru reparații și pentru părțile componente înlocuite, transportul bunurilor din statul membru 2 în statul membru 1 este considerat nontransfer de bunuri în statul membru 2 și nu este achiziție intracomunitară asimilată în statul membru 1. B are obligația înregistrării bunurilor trimise spre reparare în registrul de nontransferuri și A are obligația înregistrării bunurilor primite spre reparare în registrul bunurilor primite. B nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 1, dacă bunurile se reîntorc după reparații în statul membru 2.

(2) Înlocuirea părților componente de către A nu este o livrare intracomunitară de bunuri realizată de A în statul membru 1, fiind considerată o operațiune accesorie serviciului de reparații și inclusă în acest serviciu.

(3) Pentru serviciile de reparații realizate de A, inclusiv valoarea părților componente înlocuite, sunt aplicabile prevederile art. 133 alin.(2) lit. h) pct. 2 din Codul fiscal sau corespondentul acestuia din legislația altui stat membru.

Articolul 29 — Cazul 11: Prezentare

(1) Bunurile ce fac parte din activele firmei B din statul membru 2 sunt defecte.

(2) B trimite pentru reparații bunurile sau numai unele părți componente defecte către A în statul membru 1, care poate fi furnizorul sau producătorul bunurilor.

(3) A nu repară bunurile sau părțile componente, ci trimite în loc alte bunuri/părți componente și păstrează bunurile/părțile componente defecte trimise de B. În funcție de circumstanțe, respectiv dacă reparațiile se realizează în perioada de garanție sau nu, A poate percepe sau nu o plată.

Schemă:

S.M.1

S.M.2

bunuri trimise

A ←──────────── spre reparare ───────────→ B │ ↑ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └───────────── bunuri reparate ────────────┘

Articolul 30 — Cazul 11: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA

(1) Indiferent dacă B știe sau ar trebui să știe despre bunurile/părțile componente înlocuite și indiferent dacă se percepe o plată, respectiv indiferent dacă bunurile sunt sau nu sunt în perioada de garanție, din punctul de vedere al circulației bunurilor se consideră că livrarea de către A a bunurilor/părților componente în locul celor defecte, în schimbul păstrării bunurilor/părților componente defecte trimise de B, este un nontransfer în sensul prevederilor art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislația altui stat membru. Înlocuirea bunurilor/părților componente defecte, efectuată de A în locul reparării acestora, este considerată o prestare de servicii de reparații al cărei regim fiscal se stabilește conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniuță din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislația altui stat membru.

(2) B are obligația înregistrării bunurilor defecte în registrul de nontransferuri, urmată de o radiere, după primirea bunurilor în locul celor defecte, iar A are obligația înregistrării bunurilor defecte în registrul bunurilor primite.

Articolul 31 — Cazul 12: Prezentare

(1) Bunurile ce fac parte din activele firmei B din statul membru 2 sunt defecte.

(2) B nu trimite pentru reparații bunurile sau părțile componente defecte către A în statul membru 1, care poate fi furnizorul sau producătorul bunurilor, dar îi solicită lui A înlocuirea acestora.

(3) A trimite din statul membru 1 lui B în statul membru 2 alte bunuri/părți componente pentru înlocuirea bunurilor/părților componente defecte. În funcție de circumstanțe, respectiv dacă înlocuirea bunurilor/părților componente se realizează în perioada de garanție sau nu, A poate percepe sau nu o plată.

Articolul 32 — Cazul 12: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA

(1) Dacă A din statul membru 1 trimite bunurile/părțile componente lui B în statul membru 2 în vederea înlocuirii celor defecte în perioada de garanție, operațiunea nu este considerată livrare de bunuri în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal și, în consecință, nu va fi declarată drept livrare intracomunitară în statul membru 1 și, respectiv, o achiziție intracomunitară în statul membru 2.

(2) Dacă A din statul membru 1 trimite bunurile/părțile componente lui B în statul membru 2 în vederea înlocuirii celor defecte după expirarea perioadei de garanție, operațiunea este considerată o livrare intracomunitară în statul membru 1 și, respectiv, o achiziție intracomunitară în statul membru 2.

(3) Dacă A din statul membru 1 trimite bunurile/părțile componente lui B în statul membru 2 în vederea înlocuirii celor defecte, fără a se cunoaște cu exactitate în momentul livrării cantitatea bunurilor/părților componente destinate înlocuirii celor defecte în perioada de garanție, operațiunea este considerată o livrare intracomunitară efectuată de A în statul membru 1 și, respectiv, o achiziție intracomunitară efectuată de B în statul membru 2.

(4) Pentru recuperarea de către B a contravalorii bunurilor/părților componente provenite din achiziția intracomunitară realizată conform alin. (3), utilizate pentru reparații în perioada de garanție, prin facturarea acestora către A, nu se datorează taxă pe valoarea adăugată, această operațiune nefiind considerată o livrare de bunuri, ci decontarea contravalorii bunurilor/părților componente pe care A trebuie să le pună la dispoziție în mod gratuit în perioada de garanție.