DECIZIE nr. 281/2026

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Mihaela-Carmen Munteanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. 470 alin. (5) și ale art. 487 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marian Turbatu în Dosarul nr. 2.410/1/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.049D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 14 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.410/1/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. 470 alin. (5) și ale art. 487 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Marian Turbatu într-o cauză având ca obiect recursul declarat împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate formulate oral, în fața instanței sesizate, față de invocarea, din oficiu, de instanța învestită cu soluționarea cauzei, a excepției nulității recursului în raport cu data la care au fost formulate motivele de recurs, se arată că neconstituționalitatea textelor criticate privește dispozițiile referitoare la termenul de motivare a recursului declarat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate.

6. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, în instituirea regulilor de acces la o instanță, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, legiuitorul este ținut să respecte principiul egalității cetățenilor în fața legii, acesta nefiind contrar instituirii unor reguli speciale. Instanța reține că dispozițiile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nu instituie discriminări și nu contravin principiului egalității de tratament între subiecții de drept, stabilirea procedurii de judecată fiind în competența exclusivă a legiuitorului, conform dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, precum și ale art. 470 alin. (5) și ale art. 487 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: – Art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale: „(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.“;

– Art. 470 din Codul de procedură civilă - Cererea de apel:

(5) În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

– Art. 487 din Codul de procedură civilă - Motivarea recursului:

(1) Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 24 - Dreptul la apărare.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost invocată de către recurentul Marian Turbatu într-un dosar ce are ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, cu ocazia formulării apărărilor în dovedirea caracterului neîntemeiat al excepției nulității recursului în raport cu data la care s-au formulat motivele de recurs, excepție invocată din oficiu de către instanță, în aplicarea art. 470 alin. (5) și art. 487 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Dispozițiile legale ce fac obiectul excepției, respectiv art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, precum și art. 470 alin. (5) și art. 487 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sunt criticate, conform încheierii de sesizare, cu privire la termenul de motivare a recursului declarat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, susținându-se că acestea încalcă prevederile art. 16, art. 21 și ale art. 24 din Constituție.

13. Dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 au mai format obiect al controlului de constituționalitate prin Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, în care, la paragraful 20, Curtea a reținut că, prin Decizia nr. XXXVI din 11 decembrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 30 mai 2007, pentru examinarea recursului în interesul legii cu privire la posibilitatea legală de a fi supuse căii de atac a recursului încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, instanța supremă s-a pronunțat asupra naturii juridice a recursului reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și a statuat că o excepție de neconstituționalitate poate fi ridicată inclusiv în faza recursului și, în lipsa unei dispoziții exprese contrare, se impune a se considera că încheierile pronunțate în această fază procesuală, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, pot fi atacate cu recurs la instanța imediat superioară, indiferent dacă aceasta are sau nu are, potrivit regulilor generale, competență în soluționarea fondului litigiului. În cadrul procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992 se atribuie instanței imediat superioare celei care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale o competență specială, limitată exclusiv la examinarea legalității și temeiniciei încheierii pronunțate conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. S-a mai arătat că rațiunea prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, referitoare la recurs, a fost aceea de a supune controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, indiferent de faza procesuală în care au fost pronunțate, ca o garanție în plus a liberului acces la justiție.

14. În paragraful 21 din decizia antemenționată, Curtea a reținut că, în accepțiunea instanței supreme, recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 nu poate fi înțeles drept o cale extraordinară de atac în condițiile Codului de procedură civilă sau penală, după caz, și că este vorba despre o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privința hotărârilor judecătorești prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale. Prin urmare, acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din Codul de procedură civilă sau penală. De asemenea, Curtea a constatat că, dat fiind faptul că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este aplicabil atât în materie procesual civilă, cât și în materie penală, acesta își menține natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcție de reglementările proprii procedurii penale sau civile. De aceea, această cale de atac cu o fizionomie juridică proprie nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de Codul de procedură civilă sau penală și nici apel, contestație sau plângere în sensul Codului de procedură penală. Mai mult, Curtea a reținut că aceeași cale de atac nu poate purta denumiri diferite în funcție de procedura civilă sau penală în care intervine.

15. Această clarificare a naturii juridice a recursului reglementat de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost dezlegată prin Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, precitată, răspunde rigorilor prevederilor constituționale ale art. 21, asigurând accesul liber la justiție și un proces echitabil în această procedură.

16. Referitor la motivarea recursului prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea a stabilit, în jurisprudența sa, că respingerea cererii de sesizare poate avea loc exclusiv pentru motivele expres și limitativ enumerate în art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Acestea sunt pur obiective, fiind strict legate de îndeplinirea unor condiții procedurale, astfel încât autorul excepției, în cererea de recurs pe care o formulează, va trebui doar să demonstreze că excepția de neconstituționalitate respinsă ca inadmisibilă îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3), iar dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută și prin concluzii scrise sau susțineri orale (a se vedea Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 aprilie 2018, paragraful 21, Decizia nr. 586 din 8 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 24 februarie 2020, paragraful 15, Decizia nr. 723 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 5 iulie 2022, paragraful 15, Decizia nr. 410 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1063 din 24 noiembrie 2023, paragraful 23).

17. Considerentele ce se regăsesc în jurisprudența Curții, precitată, sunt în deplin acord și cu cele cuprinse în paragraful 21 din Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, în care instanța de contencios constituțional a stabilit natura juridică a recursului reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcție de reglementările proprii procedurii penale sau civile. Rezultă, în continuarea raționamentului de mai sus, că dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 exclud completarea normei privitoare la recursul pe care îl reglementează cu dispoziții procedurale ce reglementează declararea și motivarea căilor de atac ce fac parte din procedura civilă, respectiv penală, fie că sunt denumite recurs sau poartă o altă denumire.

18. Din perspectiva raportării excepției de neconstituționalitate la prevederile de referință ale art. 16 din Constituție, Curtea observă că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere nici principiului egalității în drepturi a cetățenilor, întrucât se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare (a se vedea, pentru identitate de rațiune, Decizia nr. 193 din 6 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 26 iunie 2023, paragraful 20). Stabilirea regulilor procedurale în funcție de specificul materiei reglementate, inclusiv a celor referitoare la exercitarea căilor de atac, ține de opțiunea legiuitorului, fiind impropriu să se pună problema instituirii unui tratament juridic discriminatoriu prin prisma unor comparații între reguli aplicabile unor domenii distincte, cu individualitate proprie, reguli adaptate specificului materiei în care sunt edictate (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 672 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 22 mai 2024, paragraful 18).

19. Cu privire la dispozițiile legale criticate, Curtea nu poate reține, de asemenea, nici încălcarea prevederilor constituționale ale art. 24 față de faptul că, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că acest drept conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în susținerea cauzei apărările pe care le consideră necesare. Dreptul la apărare presupune, prin prisma accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, spre exemplu, participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea aplicabilă în materia supusă analizei instanței judecătorești, precum și exercitarea oricăror alte drepturi prevăzute de lege, cu respectarea procedurilor și a condițiilor stabilite de legiuitor (a se vedea, pentru identitate de rațiune, Decizia nr. 570 din 31 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 februarie 2024, paragraful 15). Or, dispozițiile supuse controlului de constituționalitate nu cuprind limitări ale drepturilor părții de natură să restrângă, în mod nejustificat, dreptul la apărare.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale cu privire la analiza textelor de lege criticate, atât soluțiile, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marian Turbatu în Dosarul nr. 2.410/1/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, precum și ale art. 470 alin. (5) și ale art. 487 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 martie 2026.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela-Carmen Munteanu