DECIZIE nr. 302/2001

Nicolae Popa - președinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Paula C. Pantea - procuror Marioara Prodan - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, și ale Legii nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraților care au fost inlaturati din justiție pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1952, excepție ridicată de Sofia Frentescu în Dosarul nr. 8.842/CA/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, precizând ca art. 44 din Legea nr. 92/1992, republicată, modificată și completată, prevede că perioadele lucrate ca judecător și notar sunt luate în considerare ca activitate în magistratura, dar pensia de serviciu prevăzută la art. 103 din aceeași lege se acordă doar magistraților în funcție la data pensionării. Se considera ca textul de lege criticat ( art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată) nu încalcă prevederile art. 16 din Constituție, care consacra principiul egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece situația juridică a autorului excepției este diferita de aceea prevăzută de dispozițiile legale criticate și, prin urmare, nu este o discriminare. De asemenea, se apreciază ca nici dispozițiile Legii nr. 51/1993 nu contravin prevederilor constituționale ale art. 16, deoarece nu se face nici o discriminare pe criterii politice, ci se acordă despăgubiri numai magistraților care au fost inlaturati din justiție, pentru considerente politice, în perioada anilor 1945-1952, iar nu și celor care au fost inlaturati ulterior acestei perioade. În realitate se pune în discuție extinderea efectelor legii și cu privire la magistrații inlaturati din justiție, ulterior anului 1952, pe toată perioada regimului totalitar. Se precizează ca Ministerul Justiției are în lucru un asemenea proiect de lege, care urmează să fie înaintat Parlamentului. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 30 ianuarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 8.842/CA/2000, Curtea de Apel Timișoara Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, și ale Legii nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraților care au fost inlaturati din justiție pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1952, excepție ridicată de Sofia Frentescu într-o cauza civilă având ca obiect acordarea unei pensii de serviciu pentru perioada activității în magistratura, precum și a unei indemnizații cuvenite magistraților îndepărtați din justiție pentru considerente politice. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, "lăsând pe dinafara categoria magistraților inlaturati pe criterii politice în perioada comunista, din categoria magistraților cu drept la pensia de serviciu, dar recunoaște acest drept acelora care timp îndelungat au activat în alte domenii, dar s-au pensionat din magistratura". Referitor la motivarea neconstitutionalitatii dispozițiilor Legii nr. 51/1993 autorul excepției invoca încălcarea aceluiași principiu fundamental al egalității cetățenilor, raportat la art. 4 alin. (2) din Constituție, considerând ca legea conține discriminări pe criterii politice, deoarece "lasă pe dinafara categoria magistraților inlaturati din aceleași considerente în perioada 1951-1989". Exprimandu-și opinia asupra excepției, instanța de judecată considera ca aceasta este neîntemeiată, întrucât interpretarea dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, "este un atribut al instanțelor judecătorești", iar în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 51/1993 este "atributul legislatorului sa decidă căror categorii de persoane și pe ce perioada se acordă sume compensatorii pentru persecutiile la care au fost supuse pe considerente politice". În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, nu încalcă prevederile art. 16 din Constituție, ci "conține o dispoziție specială care se aplică tuturor magistraților și a fost determinata de statutul restrictiv al acestora, pe care alte categorii de juriști - inclusiv notarii - nu îl au, [

], unica sursa de venit a magistraților fiind salariul". În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a Legii nr. 51/1993 se arata, în același punct de vedere, ca legea "nu face o discriminare pe criterii politice între cetățeni, ci reglementează unele măsuri compensatorii pentru magistrații care în perioada anilor 1945-1952 au fost îndepărtați din justiție pentru motive politice". Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia și din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, precum și dispozițiile Legii nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraților care au fost inlaturati din justiție pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1952. Examinând conținutul criticilor de neconstituționalitate, Curtea retine ca, în realitate, obiectul criticii de neconstituționalitate îl constituie, în privinta art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, doar alin. 1 al acestui articol, referitor la pensia de serviciu a magistraților, iar nu întregul cuprins al textului de lege menționat.

Art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicată, are următoarea redactare: "Magistrații cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratura beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de baza, sporul pentru vechime în munca și sporul de stabilitate în magistratura, avute la data pensionării." În susținerea excepției de neconstituționalitate a acestui text de lege, autorul acesteia a invocat încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16, în realitate doar ale alin. (1) al art. 16, care are următorul conținut: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări." Examinând excepția de neconstituționalitate a art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicată, Curtea constata ca este neîntemeiată. Astfel dispozițiile legale criticate nu contravin principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece se referă la acordarea pensiei de serviciu tuturor magistraților în funcție care au o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratura, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, "fără privilegii și fără discriminări". Aceasta dispoziție specială a fost determinata de statutul restrictiv al magistraților, care, spre deosebire de alte categorii de juriști (printre care se afla și notarii), au o unica sursa de venit - salariul. Curtea observa ca, potrivit art. 44 din Legea nr. 92/1992, republicată, perioadele lucrate în funcții juridice, printre care și cea de notar, sunt luate în considerare ca vechime în magistratura, însă aceste funcții nu sunt asimilate cu funcția de magistrat. Opțiunea legiuitorului nu conține însă nici o prevedere contrară art. 16 alin. (1) din Constituție, fiind aplicabilă tuturor magistraților care îndeplinesc cerințele acestor dispoziții. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraților care au fost inlaturati din justiție pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1952, Curtea constata ca acordarea unor indemnizații reparatorii numai magistraților care au fost inlaturati din justiție în perioada anilor 1945-1952 nu reprezintă o încălcare a principiului fundamental al egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, raportat la art. 4 alin. (2). Astfel, potrivit legii, beneficiază de indemnizații reparatorii numai categoria de magistrați destituiti pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1952. Obiectul de reglementare al legii este, prin urmare, limitat la această perioadă. Curtea Constituțională, potrivit atribuțiilor sale constituționale cuprinse în art. 144 lit. c) și celor cuprinse în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Completarea acestor prevederi este de atributul exclusiv al autorității legiuitoare, care, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituție, este Parlamentul. Prin urmare, nu este o chestiune de neconstituționalitate, ci de legiferare, care excede competentei Curții. De altfel asupra constituționalității art. 103 alin. 1 și 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat (spre exemplu, Decizia nr. 81 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 15 august 2000), stabilind ca "dispozițiile art. 103 alin. 1 și 2 din Legea nr. 92/1992, în noua lor redactare, ar încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, doar dacă ar prevedea un tratament juridic diferit pentru persoanele aflate în situație identică, ceea ce nu rezultă din conținutul lor". Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a acestei jurisprudente, Curtea retine ca atât considerentele, cat și soluția pronunțată în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauza. Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, și a dispozițiilor Legii nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraților care au fost inlaturati din justiție pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1952, excepție ridicată de Sofia Frentescu în Dosarul nr. 8.842/CA/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2001. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Marioara Prodan ──────────────────