DECIZIE nr. 591/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Ion Tiucă - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 673^8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Radu R. Stan în Dosarul nr. 3.315/2006 al Judecătoriei Buftea. La apelul nominal se prezintă autorul excepției, precum și Gabriel Stan, Gheorghe Dumitru și Ecaterina Iordache, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Autorul excepției și partea Ecaterina Iordache solicită amânarea judecății pentru ca toate autoritățile prevăzute de lege să comunice punctele de vedere cu privire la excepția ridicată. Celelalte părți prezente se opun amânării judecării cauzei. Reprezentantul Ministerului Public se opune amânării judecării excepției de neconstituționalitate. Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de autorul excepției și de partea Ecaterina Iordache. Cauza fiind în stare de judecată, autorul solicită admiterea excepției susținând că art. 673^8 din Codul de procedură civilă contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din primul Protocol adițional la convenție, deoarece instanța de judecată se pronunță printr-o încheiere interlocutorie cu privire la masa bunurilor de împărțit, calitatea de coproprietar și cota-parte ce revine fiecăruia mai înainte ca partea îndreptățită să dovedească în fața instanțelor superioare nelegalitatea și netemeinicia acestei încheieri. În acest fel este obligată să îndeplinească toate actele de procedură dispuse și să participe la toate dezbaterile ce urmează până la pronunțarea asupra fondului, fapt care reprezintă o povară atât din punct de vedere al timpului, cât și din punct de vedere al cheltuielilor făcute. De asemenea, susține că, datorită textului de lege criticat, partea îndreptățită este pusă în imposibilitatea de a participa activ la dezbaterea procedurii privitoare la împărțeala propriu-zisă a bunurilor până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii prin care s-au stabilit masa bunurilor de împărțit, calitatea de coproprietar și cota-parte ce revine fiecăruia. Depune note scrise. Partea Ecaterina Iordache solicită admiterea excepției pentru aceleași motive expuse de autorul excepției. Gabriel Stan și Gheorghe Dumitru solicită respingerea excepției. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 18 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.315/2006, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 673^8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Radu R. Stan într-un proces având ca obiect un partaj succesoral. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât încheierea prin care se stabilesc masa bunurilor de împărțit, calitatea de coproprietar și cota-parte ce revine fiecăruia nu poate fi atacată cu apel sau, după caz, cu recurs decât odată cu fondul. În opinia autorului excepției, această încheiere care are caracter interlocutoriu ar trebui supusă controlului de legalitate și temeinicie la instanța superioară, în vederea pronunțării unei hotărâri definitive, și abia după aceea să se procedeze la împărțeala judiciară. Își motivează această opinie susținând că cererea de chemare în judecată are ca obiect ieșirea din indiviziune, însă motivul principal al cererii îl reprezintă, de fapt, contestarea masei bunurilor de împărțit, calitatea de coproprietar și cota-parte ce-i revine fiecăruia, altfel "nimic nu l-ar fi împiedicat să împartă prin bună învoială și să iasă din indiviziune prin procedură necontencioasă în fața notarului public, fără să apeleze la instanța de judecată". În reglementarea actuală a art. 673^8 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată procedează la împărțeala judiciară mai înainte ca părțile să beneficieze de posibilitatea de a se folosi și în fața instanței superioare de toate mijloacele de apărare privitoare la stabilirea masei bunurilor de împărțit, a calității de coproprietar și a cotei-părți ce se cuvine fiecăruia. Totodată, susține acesta, dreptul la apărare este încălcat și datorită imposibilității de a se opune vânzării prin licitație publică a bunului asupra căruia este îndreptățit să creadă că are un drept propriu și că nu trebuia împărțit. Se mai susține că textul de lege criticat încalcă și dreptul la judecarea unui proces într-un termen rezonabil, cerință care nu poate fi realizată, deoarece după vânzarea prin licitație publică a bunurilor supuse împărțelii judiciare intervin și cumpărătorii care au interesul ca ceea ce s-a stabilit prin acele încheieri să rămână definitiv, astfel că judecarea procesului se va prelungi. Judecătoria Buftea consideră că prevederile art. 673^8 din Codul de procedură civilă nu încalcă dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la judecarea acestuia într-un termen rezonabil, precum și dreptul la respectarea bunurilor, deoarece hotărârea ce se pronunță de instanță pe fondul cauzei poate fi atacată cu apel sau recurs. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Se arată că prevederile art. 673^8 din Codul de procedură civilă sunt norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției îl reprezintă art. 673^8 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "Încheierile prevăzute la art. 673^6 alin. 1 și art. 673^7 pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra fondului procesului". Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție și ale art. 24 alin. (1) potrivit căruia "Dreptul la apărare este garantat.". Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și a art. 1 din primul Protocol adițional la convenție, referitor la protecția proprietății private. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează. Prevederile de lege criticate fac parte din Cartea a VI-a "Proceduri speciale", Cap.VII^1, a Codului de procedură civilă, care reglementează întreaga procedură a împărțelii judiciare ce are ca finalitate ieșirea din starea de indiviziune, procedură în urma căreia fiecare coindivizar devine proprietar exclusiv al unei anumite părți concret determinate. Autorul excepției critică acest text pe motiv că încheierea prin care se stabilesc masa bunurilor de împărțit, calitatea de coproprietar și cota-parte ce îi revine fiecăruia nu poate fi atacată cu apel sau, după caz, cu recurs decât odată cu fondul. Analizând această critică, Curtea reține că instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului. Această soluție decurge din dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.", precum și din cele ale art. 129, conform cărora "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Așa fiind, prevederile de lege criticate reprezintă tocmai expresia aplicării acestor dispoziții constituționale. Curtea observă că regula potrivit căreia "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul [

]" este consacrată de art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Or, dat fiind că încheierile prevăzute de art. 673^8 din Codul de procedură civilă preced hotărârea instanței asupra fondului, ele sunt încheieri premergătoare și, în consecință, este evident că legiuitorul a avut în vedere ca acestea să poată fi supuse căii de atac a apelului numai odată cu hotărârea asupra fondului. În activitatea sa jurisdicțională anterioară, Curtea Constituțională a examinat dacă liberul acces la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situații deosebite sau dacă el implică existența unor proceduri unice chiar și pentru situații deosebite, inclusiv în ceea ce privește exercitarea căilor de atac. Astfel, prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996, Curtea a statuat că semnificația art. 21 din Constituție, potrivit căruia accesul la justiție nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nicio categorie sau grup social nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale stabilite de către legiuitor. Legiuitorul poate, însă, institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale. Faptul că o asemenea încheiere nu poate fi atacată separat cu apel sau recurs se explică, pe de o parte, prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului, iar, pe de altă parte, prin faptul că respectiva încheiere poate fi atacată cu apel sau recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei. Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfășurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigență recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituțional, cât și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești prin care se soluționează fondul cauzei este asigurat accesul liber la justiție. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunțată în Cazul Golder împotriva Regatului Unit, 1975, a statuat că "Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept." Și, în fine, textul criticat nu afectează nici cota-parte ideală din masa bunurilor care formează proprietatea comună a părților și, cu atât mai mult, dreptul autorului excepției de a i se atribui, în urma împărțelii, un lot de bunuri corespunzător drepturilor sale. Prevederile art. 673^8 din Codul de procedură civilă au ca scop, împreună cu celelalte texte ale capitolului respectiv, ieșirea din starea de indiviziune a coindivizărilor. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor 673^8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Radu R. Stan în Dosarul nr. 3.315/2006 al Judecătoriei Buftea. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu