DECIZIE nr. 632 din 26 iunie 2007
DECIZIE nr. 632 din 26 iunie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 și următoarele din Codul de procedură civilă
Intră rapid în contul tău InfoDosar pentru dosare urmărite, notificări și activitate recentă.
Intră rapid în contul tău InfoDosar pentru dosare urmărite, notificări și activitate recentă.
Urmărește inteligent dosarul din instanță.
Primești notificări la fiecare modificare.
Din anul 2015, zi de zi!
DECIZIE nr. 627 din 26 iunie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de George Daniel Subțirelu în Dosarul nr. 32.155/299/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. Lipsește partea Societatea Comercială "Lucrin Holding" - S.R.L. din București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Autorul excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate pentru motivele invocate în fața instanței de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care arată că art. 29 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă nu limitează, ci, din contră, asigură accesul liber la justiție. În ceea ce privește art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, arată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în numeroase rânduri cu privire la constituționalitatea acestui text de lege, respingând excepțiile de neconstituționalitate ca neîntemeiate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 5 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 32.155/299/2005, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Excepția a fost ridicată de George Daniel Subțirelu cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Încheierii din 14 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. 32.155/299/2005 (nr. vechi 31.649/2005). În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 29 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucât limitează posibilitatea părților din proces de a îndepărta de la judecarea cauzei un judecător presupus părtinitor. În acest sens, aduce mai multe argumente prin care dorește să evidențieze influența pe care o are decizia judecătorului părtinitor asupra actului de justiție și faptul că procesul nu poate fi echitabil atât timp cât instanța nu este imparțială. De asemenea, făcând trimitere la împrejurări de fapt ce au avut loc în cursul desfășurării procesului, susține că înlăturarea posibilității de a respinge cererea de recuzare pentru tardivitate ar duce la "menținerea prezumției unui proces echitabil". În ceea ce privește art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, autorul excepției susține că acesta încalcă accesul liber la justiție, întrucât nu permite cetățenilor să se adreseze direct Curții Constituționale, ci doar prin intermediul instanțelor de judecată, care pot respinge excepția de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă. În opinia sa, această competență a instanței de judecată este contrară rolului de unic garant al Constituției ce revine instanței de contencios constituțional. Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, textele de lege criticate nefiind contrare dispozițiilor constituționale invocate. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că, prin reglementarea procedurii de soluționare a cererii de recuzare, legiuitorul a urmărit să împiedice tergiversarea cauzelor civile, asigurând soluționarea acestora într-un termen rezonabil, cu respectarea garanțiilor care condiționează dreptul la apărare. De asemenea, arată că dispozițiile art. 29 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură de competența exclusivă a legiuitorului. În ceea ce privește dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, arată că acestea nu fac posibilă admiterea ori respingerea excepției de neconstituționalitate, ci doar pronunțarea asupra oportunității sesizării Curții Constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Textele de lege criticate au următoarea redactare: Art. 29 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă: "Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte și înainte de începerea oricărei dezbateri. Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.";
Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile." Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale: art. 1 alin. (1) și (5) referitoare la statul român, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 146 lit. d) privind excepția de neconstituționalitate. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 29 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă reglementează condițiile de formă și termenele în care se poate formula propunerea de recuzare a judecătorilor într-o cauză. În legătură cu afirmația autorului excepției potrivit căreia aceste texte de lege ar încălca liberul acces la justiție și dreptul la apărare, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa constantă și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, că accesul liber la justiție nu este un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi condiționată prin lege de îndeplinirea unor cerințe prealabile și de respectarea unor termene de prescripție sau de decădere. Important este ca persoana care se consideră lezată în drepturile, libertățile sau interesele sale legitime să aibă efectiv posibilitatea de a se adresa instanței judecătorești competente, iar în cadrul judecării cauzei sale să beneficieze de toate garanțiile și mijloacele procedurale prevăzute, care condiționează desfășurarea unui proces echitabil. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate nu limitează, ci, din contră, reglementează dreptul de a recuza judecătorii în vederea asigurării imparțialității justiției. Ca atare, acestea nu aduc nicio atingere drepturilor și garanțiilor procesuale prin care se concretizează dreptul la apărare. În ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că invocarea lor nu are relevanță, textul menționat nefiind incident. Cu referire la alin. (5) al aceluiași articol constituțional, reține că încălcarea acestuia este subsecventă încălcării unei alte prevederi constituționale, care, însă, nu a fost evidențiată în cauză. Analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că acest text de lege nu are legătură cu soluționarea cauzei. Astfel, observă că autorul excepției invocă în susținerea admisibilității acestei excepții, sub aspectul existenței legăturii cu cauza dedusă judecății, Încheierea din 14 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. 32.155/299/2005 (nr. vechi 31.649/2005). Prin această încheiere, instanța de judecată a respins, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă în temeiul art. 98 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 octombrie 2005, iar nu în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora Curtea Constituțională nu poate decide decât asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea "unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei", urmează ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 să fie respinsă ca fiind inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de George Daniel Subțirelu în Dosarul nr. 32.155/299/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă. 2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de același autor în același dosar al Tribunalului București - Secția a III-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
DECIZIE nr. 632 din 26 iunie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 și următoarele din Codul de procedură civilă
DECIZIE nr. 654 din 28 iunie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (2) și ale art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum și ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea și f...
DECIZIE nr. 633 din 26 iunie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă
DECIZIE nr. 591 din 19 iunie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 673^8 din Codul de procedură civilă
DECIZIE nr. 625 din 26 iunie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă
DECIZIE nr. 616 din 26 iunie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă
DECIZIE nr. 624 din 26 iunie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă
Acest site folosește cookie-uri. Detalii