DECIZIE nr. 641/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Claudia Miu - prim-magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 lit. a) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ionel Găgeanu și Elena-Rodica Găgeanu în Dosarul nr. 293/59/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală. La apelul nominal răspunde avocatul Lucia Mureșan, pentru autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, solicitând Curții ca, interpretând textul de lege criticat, să constate că acesta încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și ale art. 44 alin. (2) și (4) din Constituție; depune la dosar note scrise. Reprezentantul Ministerului Public, luând cuvântul, solicită respingerea excepției. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 29 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 293/59/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 lit. a) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ionel Găgeanu și Elena-Rodica Găgeanu într-o cauză având ca obiect o contestație împotriva unei decizii de respingere a notificării formulate în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 18 lit. a) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și ale art. 44 alin. (2) din Constituție, deoarece persoanele care au fost acționare la o persoană juridică proprietară a unor imobile sunt îndreptățite să beneficieze de măsuri reparatorii numai în echivalent, deși bunurile există în materialitatea lor, fiind comod partajabile în natură. Textul criticat contravine și dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată întrucât autorii acesteia solicită Curții Constituționale modificarea dispoziției legale, deși activitatea de legiferare este atributul exclusiv al legiuitorului. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât cererea de a se constată că reglementarea este insuficientă nu constituie un veritabil motiv de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, susținerea părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 18 lit. a) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul cuprins: "Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent și în următoarele cazuri:

a) persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate, precum și dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cu ocazia dezbaterii excepției, autorii acesteia, prin reprezentant, au cerut ca textul criticat să fie examinat și în raport de dispozițiile alin. (4) al art. 44 din Constituție. Această cerere nu respectă dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 de organizare și funcționare a Curții Constituționale, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". Conform dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, "Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor [

]". Rezultă, chiar din norma constituțională, că motivarea excepției cu indicarea prevederilor constituționale încălcate prin textul de lege criticat, precum și a substanței contrarietății trebuie făcută anterior sesizării Curții, și anume în momentul ridicării excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată. Curtea Constituțională este competentă să se pronunțe numai în limitele sesizării. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă. Textul criticat face parte din actele normative prin care s-a legiferat în domeniul măsurilor reparatorii ce se acordă foștilor proprietari ai imobilelor care au trecut abuziv în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989; prin acest text s-a stabilit că acționarii la persoane juridice proprietare ale imobilelor trecute în mod abuziv în proprietatea statului au dreptul la despăgubiri prin echivalent. În jurisprudența Curții Constituționale în materie s-a statuat că cei îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii nu sunt proprietari, ci au doar vocația de a deveni proprietari, astfel încât dispozițiile legale care reglementează modul de acordare a măsurilor reparatorii nu pot să încalce dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituție referitoare la dreptul de proprietate, întrucât dreptul de proprietate al celor îndreptățiți este inexistent. Problema garantării și ocrotirii dreptului de proprietate se pune numai după constituirea și reconstituirea dreptului de proprietate. În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în care a statuat că dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul sau de a primi despăgubiri se naște în viitor, prin aplicarea prevederilor legii care îi reconstituie aceste drepturi, de exemplu, Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995. Curtea Constituțională constată că, pentru aceleași considerente, dispozițiile criticate nu sunt contrare nici prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, Curtea constată că este nefondată și critica potrivit căreia prevederile legale contravin și dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece legiuitorul este îndreptățit ca pentru situații deosebite să aplice un tratament juridic diferit. Astfel, legiuitorul poate opta ca, pentru rațiuni de interes general, să acorde persoanelor îndreptățite măsuri reparatorii prin restituirea în natură a imobilelor, dacă acestea au avut un drept de proprietate asupra lor sau să acorde despăgubiri persoanelor îndreptățite care erau acționari la persoane juridice proprietare ale unor imobile. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea, astfel încât, dimpotrivă, pentru situații diferite, justificate obiectiv și rațional, trebuie să corespundă un tratament juridic diferit. De exemplu, Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 lit. a) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ionel Găgeanu și Elena-Rodica Găgeanu în Dosarul nr. 293/59/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Prim-magistrat-asistent, Claudia Miu