DECIZIE nr. 728/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 pct. 3 și art. 299 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă și ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de George Adrian Tofan în Dosarul nr. 6.255/200/2007 al Tribunalului Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, deoarece, prin criticile formulate, autorul acesteia urmărește, în realitate, modificarea textului de lege criticat, operațiune ce nu aparține însă competenței Curții Constituționale. În subsidiar, apreciază că prevederile art. 2 pct. 3 și art. 299 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă și ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu contravin normelor constituționale invocate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 19 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.255/200/2007, Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 pct. 3 și art. 299 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă și ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de George Adrian Tofan într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale atacate sunt neconstituționale întrucât exclud posibilitatea ca recursul să fie judecat în toate cazurile de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce este de natură să încalce dreptul părților la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv la o instanță națională, principiul egalității, principiul universalității, principiul statului de drept și dreptul la apărare. Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului a transmis Curții Constituționale, cu Adresa nr. 2.733 din 7 aprilie 2008, punctul său de vedere în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale atacate nu contravin Constituției și nici Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 pct. 3 și art. 299 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, modificate și completate prin art. I pct. 2, respectiv pct. 45 din Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, precum și ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 25 iulie 2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Textele de lege criticate au următorul conținut: - Art. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă: "Tribunalul judecă:

3. ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului."; - Art. 299 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă: "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător. Recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel." Excepția de neconstituționalitate se întemeiază pe prevederile constituționale ale art. 11 alin. (2) referitoare la apartenența la dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament, potrivit legii, art. 16 alin. (1) și (2) privind principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 20 - "Tratatele internaționale privind drepturile omului", art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți", art. 126 - "Instanțele judecătorești" și ale art. 135 alin. (1) și (2) referitoare la principiile economiei de piață și obligațiile corespunzătoare ale statului român. De asemenea, sunt invocate și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției critică, în esență, modalitatea prin care legiuitorul a reglementat competența materială a instanțelor de judecată, considerând că astfel sunt încălcate dreptul părților la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv la o instanță națională, principiul egalității, principiul universalității, principiul statului de drept și dreptul la apărare. În plus, autorul excepției apreciază că, "pentru o unitară aplicare a legii, recursul trebuie să fie judecat de către o instanță națională, în cazul nostru Înalta Curte de Casație și Justiție". Or, Curtea constată că asemenea susțineri, care vizează, practic, modificarea unor soluții legislative în sensul dorit de autorul excepției, nu pot avea caracterul unor veritabile critici de neconstituționalitate. Totodată, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai cu privire la constituționalitatea actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". În plus, deși autorul excepției menționează că obiect al acesteia și prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea constată că nu există formulate critici de neconstituționalitate care să evidențieze pretinsa relație de contrarietate dintre acest act normativ și prevederile Constituției. Întrucât, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate", rezultă că și sub acest aspect excepția de neconstituționalitate are caracter inadmisibil. În consecință, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 pct. 3 și art. 299 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă și ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de George Adrian Tofan în Dosarul nr. 6.255/200/2007 al Tribunalului Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi