DECIZIE nr. 895/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent-șef Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Radu Neacșu în Dosarul nr. 5.554/90/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă. La apelul nominal se prezintă autorul excepției, personal și asistat de avocatul Simona Mirea. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent-șef referă asupra cauzei, arătând că partea Municipiul Râmnicu Vâlcea a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate a art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Cauza este în stare de judecată. Avocatul autorului excepției solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în fața instanței de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 13 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.554/90/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Radu Neacșu cu ocazia soluționării recursurilor declarate împotriva Deciziei nr. 250/A din 6 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Pitești Secția civilă. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că dispozițiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituționale ale art. 61 și 124. În acest sens, arată că, potrivit sistemului de drept românesc, "hotărârile judecătorești nu constituie izvor de drept, astfel încât în situația menținerii obligativității pentru instanțele de judecată a dezlegărilor de drept realizate prin hotărârile pronunțate în recursuri în interesul legii se produce o încălcare gravă a atributelor legislative ale Parlamentului, singura autoritate de legiferare în stat". În aceste condiții, și "independența judecătorilor este grav știrbită, aceștia nemaiavând posibilitatea să-și exprime propria opinie cu privire la o problemă de drept, determinată de interpretarea unor dispoziții legale". Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "nu se poate considera că deciziile pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în asemenea recursuri ar reprezenta o atribuție care vizează domeniul legiferării sau care ar încălca independența judecătorului". Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe." În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 61 privind rolul și structura Parlamentului și ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.014 din 8 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, soluționând o critică de neconstituționalitate similară, a statuat că aceasta este neîntemeiată. Cu acel prilej, Curtea a reținut că scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Înalta Curte de Casație și Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe. Având ca obiect promovarea unei corecte interpretări a normelor juridice în vigoare, iar nu elaborarea unor noi norme, nu se poate considera că deciziile pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în asemenea recursuri ar reprezenta o atribuție care vizează domeniul legiferării, situație în care textul de lege amintit ar contraveni prevederilor art. 61 din Constituție. Prin textul de lege criticat de autorul excepției, legiuitorul, având în vedere poziția Înaltei Curți de Casație și Justiție în sistemul instanțelor judecătorești, precum și rolul său prevăzut în art. 329 din Codul de procedură civilă, a instituit obligativitatea interpretării date de aceasta, în scopul aplicării unitare de către instanțele judecătorești a unui text de lege, fără ca astfel instanța supremă să se substituie Parlamentului, unica putere legiuitoare în stat. De asemenea, organizarea judiciară are ca obiectiv de bază judecarea proceselor de către instanțe judecătorești în mod imparțial și independent de orice influențe extranee în conformitate cu prevederile constituționale ale art. 124, astfel încât susținerile referitoare la încălcarea acestui text constituțional nu poate fi reținută. Totodată, s-a constatat că instituția recursului în interesul legii conferă judecătorilor instanței supreme dreptul de a da o anumită interpretare, unificând astfel diferențele de interpretare și de aplicare a aceluiași text de lege de către instanțele inferioare. Asemenea soluții interpretative, constante și unitare, care nu privesc anumite părți și nici nu au efect asupra soluțiilor anterior pronunțate, ce au intrat în puterea lucrului judecat, sunt invocate în doctrină ca "precedente judiciare", fiind considerate de literatura juridică "izvoare secundare de drept" sau "izvoare interpretative". De altfel, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 528 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 26 februarie 1998, s-a pronunțat asupra caracterului constituțional al deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție date în interesul interpretării și aplicării unitare a legii de către instanțele judecătorești într-o cauză care privea reexaminarea practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție. Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Radu Neacșu în Dosarul nr. 5.554/90/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Doina Suliman