DECIZIE nr. 875/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. (1), (6), (7) și (8) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Eurotel" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 18.372/245/2007 al Judecătoriei Iași. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 9 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 18.372/245/2007, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. (1), (6), (7) și (8) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Eurotel" S.R.L. din Iași cu prilejul soluționării unei contestații la executare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale care consacră libertatea economică. În acest sens, arată că prin posibilitatea acordată de către legiuitor autorității fiscale din România de a executa silit prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, se încalcă principiile libertății economice și comerciale. Judecătoria Iași consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că, într-adevăr, executarea silită a unei creanțe aduce restrângeri în exercitarea activității unei societăți, însă aceste restrângeri sunt determinate de neexecutarea unei obligații asumate de către debitor și necesare pentru apărarea drepturilor creditorului. De asemenea, referitor la poprire, arată că modalitatea în care se realizează satisfacerea creanțelor este prevăzută de lege și urmărește un scop legitim. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Astfel, în opinia sa, art. 149 alin. (1), (6), (7) și (8) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 confirmă respectarea exigențelor constituționale privind ocrotirea unor interese de ordin general, ce nu sunt de natură să îngrădească libertatea economică. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 149 alin. (1), (6), (7) și (8) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dispoziții potrivit cărora: "(1) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.[

]

(6) Poprirea nu este supusă validării.

(7) Poprirea înființată anterior, ca măsură asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terțului poprit, și înștiințarea despre aceasta a debitorului.

(8) Poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare de către terțul poprit. În acest sens, terțul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât și ora primirii adresei de înființare a popririi."

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare art. 45 din Constituție care consacră libertatea economică. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 45 din Constituție consacră libertatea economică în sensul posibilității persoanelor de a accede la o activitate economică, de a-și manifesta libera inițiativă și de a exercita liber aceste drepturi în condițiile legii. Astfel, dispozițiile constituționale fixează prin însuși conținutul lor cadrul libertății economice, care nu poate fi concepută în afara respectării dispozițiilor legale și a obligațiilor ce izvorăsc din acestea. Așa fiind, executarea silită a creanțelor unui agent economic în cazul în care acesta nu și-a achitat datoriile față de debitor nu poate fi privită ca o restrângere a libertății sale economice. În cazul particular al textelor de lege criticate, se are în vedere situația specială a executării prin poprire a bunurilor ce se cuvin persoanelor care nu au achitat obligațiile fiscale. Așa cum deja s-a arătat, această măsură nu poate fi privită ca o restrângere a libertății economice, în măsura în care ea este generată nu doar de nerespectarea obligațiilor legale, dar și a celor constituționale, care, în art. 56 alin. (1), consacră în mod expres obligația fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice. În același timp, obligația statului de a proteja interesele naționale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, justifică necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor și taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naționale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să își îndeplinească obligațiile sale față de cetățeni și agenții economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție. Pentru aceste motive, apar ca perfect justificate și constituționale măsurile speciale adoptate, inclusiv prin textele de lege care constituie obiect al controlului de constituționalitate, în vederea recuperării creanțelor fiscale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. (1), (6), (7) și (8) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Eurotel" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 18.372/245/2007 al Judecătoriei Iași. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea