DECIZIE nr. 826/2010

Augustin Zegrean - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Marinela Mincă - procuror Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 și art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Ardelean în Dosarul nr. 546/111/2009 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă în ceea ce privește dispozițiile art. 47 din Codul de procedură penală, respectiv ca fiind neîntemeiată cu privire la art. 224 alin. 3 din același cod. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 10 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 546/111/2009, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 și art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ioan Ardelean cu ocazia soluționării dosarului mai sus menționat. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, legalitatea pedepsei și dreptul la apărare, întrucât permit preluarea în procesul penal a unor mijloace de probă obținute în proceduri preliminare procesului penal. Mai arată că art. 47 din Codul de procedură penală aduce atingere dreptului la apărare și prevederilor constituționale referitoare la exercitarea căilor de atac, deoarece permite judecătorului care a respins prin încheieri cereri esențiale pentru acuzat, dar nu a pronunțat o hotărâre pe fond, să participe la soluționarea aceleiași cauze într-o cale de atac. Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 și art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 47 și art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: - Art. 47: "Judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs. De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză."; - Art. 224 alin. 3: "Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă." În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (1) referitoare la înfăptuirea justiției în numele legii, ale art. 129 privind exercitarea căilor de atac, precum și ale art. 20 alin. (2) referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: I. În ceea ce privește dispozițiile art. 47 din Codul de procedură penală, autorul excepției solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul de a interzice judecătorului care a respins prin încheieri cereri esențiale pentru acuzat, dar nu a pronunțat o hotărâre pe fond, să participe la soluționarea aceleiași cauze într-o cale de atac. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Astfel, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. II. Referitor la prevederile art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. În acest sens este Decizia nr. 385 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală prin raportare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pentru motivele acolo arătate. Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru aceleași motive, dispozițiile de lege criticate nu aduc nicio atingere nici prevederilor art. 21 alin. (1), art. 24 alin. (1) și art. 124 alin. (1) din Constituție. Totodată, prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală nu sunt aplicabile în cauza de față. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Ardelean în Dosarul nr. 546/111/2009 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori. II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 22 iunie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică