DECIZIE nr. 783/2010

DECIZIE nr. 783 din 3 iunie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^2 alin. 3^1 și 5 cu referire la art. 172 din Codul de procedură penală

Intrare în vigoare 20 iulie 2010

Augustin Zegrean - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Marinela Mincă - procuror Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^2 alin. 3^1 și 5 cu referire la art. 172 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Călin-Iulian Boca în Dosarul nr. 2.633/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă în ceea ce privește dispozițiile art. 172 din Codul de procedură penală, respectiv ca fiind neîntemeiată cu privire la art. 86^2 alin. 3^1 și 5 din același cod. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 23 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.633/86/2009, Tribunalul Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^2 alin. 3^1 și 5 cu referire la art. 172 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Călin-Iulian Boca cu ocazia soluționării unei cauze penale. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate, care vizează procedura ascultării martorilor cu datele de identificare protejate, încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, precum și prevederile art. 171 referitoare la asistența învinuitului sau a inculpatului și ale art. 172 privind drepturile apărătorului din Codul de procedură penală, întrucât împiedică apărătorul să participe la audierea martorului sub acoperire. Tribunalul Suceava - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Constituție invocate de autorul excepției. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 86^2 alin. 3^1 și 5 cu referire la art. 172 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: - Art. 86^2 alin. 3^1 și 5: "În cazul judecății, părțile și apărătorii acestora pot adresa întrebări, în mod nemijlocit, martorului ascultat în condițiile alin. 1-3. Întrebările se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Președintele completului respinge întrebările care nu sunt utile și concludente judecării cauzei sau pot conduce la identificarea martorului. [

] În cursul urmăririi penale, se întocmește un proces-verbal în care se redă cu exactitate declarația martorului și acesta se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de organul de urmărire penală și se depune la dosarul cauzei. [

]"; - Art. 172: "În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală și poate formula cereri și depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoștințat de data și ora efectuării actului. Încunoștințarea se face prin notificare telefonică, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. Când asistența juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezența apărătorului la ascultarea învinuitului sau inculpatului. În cazul în care apărătorul învinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face mențiune despre aceasta, iar actul este semnat și de apărător. Persoana reținută sau arestată are dreptul să ia contact cu apărătorul, asigurându-i-se confidențialitatea convorbirilor. Abrogat. Apărătorul are dreptul de a se plânge, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situațiile prevăzute în alin. 2 și 4, procurorul este obligat să rezolve plângerea în cel mult 48 de ore. În cursul judecății, apărătorul are dreptul să asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul când inculpatul este arestat, să ia contact cu acesta. Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistența juridică a învinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligații, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocați, spre a lua măsuri." În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum și a prevederilor art. 171 referitoare la asistența învinuitului sau a inculpatului și ale art. 172 privind drepturile apărătorului din Codul de procedură penală. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: I. Autorul excepției nu formulează, de fapt, nicio critică de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 172 din Codul de procedură penală. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate, aceasta neputând să se substituie autorului excepției în ceea ce privește invocarea unor texte constituționale pretins încălcate și a unor motive de neconstituționalitate. Astfel, excepția de neconstituționalitate a art. 172 din Codul de procedură penală este inadmisibilă. II. Referitor la dispozițiile art. 86^2 din Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 193 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, și Decizia nr. 11 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, prin care Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, pentru motivele acolo arătate. Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. În plus, în cauza de față, prevederile art. 86^2 alin. 3^1 și 5 din Codul de procedură penală sunt criticate și prin raportare la dispozițiile art. 171 și 172 din același cod, critică ce nu poate fi reținută, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Călin-Iulian Boca în Dosarul nr. 2.633/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secția penală. II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^2 alin. 3^1 și 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2010. PREȘEDINTE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 20 iulie 2010

DECIZIE nr. 732 din 1 iunie 2010

DECIZIE nr. 732 din 1 iunie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticor...

DECIZIE nr. 746 din 1 iunie 2010

DECIZIE nr. 746 din 1 iunie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din anexa VI și ale pct. 10 din anexa nr. VI/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice