DECIZIE nr. 746/2010

Ion Predescu - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și ale anexei, lit. A pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, excepție ridicată de Vasile Bâc, Minodora Vladu, Mariana Boier, Gheorghe Pinteală, Ion Retca, Petre Dungan, Elena Furdui, Valentin Românu, Constanța Cârstea, Floarea Hodor, Mariana Ivaniuc, Angelina Tufariu, Maria Hurdu și Marius Chiru în Dosarul nr. 5.886.3/30/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 8.302D/2009 al Curții Constituționale. La apelul nominal răspunde partea Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin consilier juridic cu delegație depusă la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 8.717D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Vasile Bâc, Minodora Vladu, Mariana Boier, Ion Retca, Angelian Tufariu, Floarea Hodor, Mariana Ivaniuc și Marius Chiru în Dosarul nr. 2.078/30/2009 al aceleiași instanțe de judecată. La apelul nominal răspunde același consilier juridic pentru partea Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discuție problema conexării lor. Reprezentantul părții prezente și al Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a celor două cauze. Președintele Curții, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 8.717D/2009 la Dosarul nr. 8.302D/2009, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin consilierul juridic, solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, deoarece dispozițiile de lege criticate au fost abrogate expres prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Depune note de ședință. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca devenită inadmisibilă, având în vedere împrejurarea că, ulterior ridicării acesteia, Legea nr. 330/2009 a abrogat expres prevederile legale atacate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin încheierile din 25 noiembrie 2009 și din 18 noiembrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 5.886.3/30/2007 și nr. 2.078/30/2009, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și ale lit. A pct. 13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Vasile Bâc, Minodora Vladu, Mariana Boier, Gheorghe Pinteală, Ion Retca, Petre Dungan, Elena Furdui, Valentin Românu, Constanța Cârstea, Floarea Hodor, Mariana Ivanciuc, Angelina Tufariu, Maria Hurdu și Marius Chiru, respectiv de Vasile Bâc, Minodora Vladu, Mariana Boier, Ion Retca, Angelian Tufariu, Floarea Hodor, Mariana Ivaniuc și Marius Chiru în cauze având ca obiect soluționarea unor recursuri formulate în acțiuni judecătorești privind drepturi bănești. În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut identic, autorii acesteia arată că textele de lege criticate creează discriminări și limitări ale exercițiului unor drepturi, deoarece, în cadrul aceleiași categorii profesionale, cea a magistraților, se face distincție sub aspectul salarizării. Astfel, procurorii din structurile Direcției Naționale Anticorupție (D.N.A.) și ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (D.I.I.C.O.T.) beneficiază de indemnizații mai mari (prin multiplicarea indicelui de referință sectorială cu coeficientul 19), în timp ce procurorii de la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești ordinare, care participă la soluționarea unor cauze similare ca obiect și complexitate, au indemnizații mai mici, stabilite prin același act normativ (deoarece indicele de referință sectorială este multiplicat cu coeficientul 17 sau mai mic decât 17). Criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor își pierde orice relevanță fără criteriul vechimii în magistratură, care reprezintă condiția sine qua non pentru promovarea sau numirea într-o funcție judiciară la o instanță sau un parchet de un anumit nivel. Criteriul vechimii în magistratură a fost însă în mod privilegiat eliminat în cazul procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., aceștia fiind salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a avea însă vechimea minimă de 8 ani corespunzătoare acestui nivel, ci doar o vechime cerută de 5 ani în magistratură. Discriminarea apare, așadar, atât în raport cu personalul din interiorul aceluiași nivel al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și în raport cu personalul de la celelalte nivele. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat prin Decizia nr. VI/2007 că sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial constând în apartenența la categoria celor implicați în soluționarea unor cazuri de o anumită natură (cum sunt cauzele privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și terorism). Așadar, se ajunge la rațiunea ca unul și același element, constând în obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, să producă efecte juridice diferențiate, inegale și privilegiate în sistemul de salarizare a acestora, în funcție de apartenența la o anumită unitate din sistemul justiției și de locul de muncă. Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale lit. A pct. 13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, sunt neconstituționale prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece instituie, sub aspectul criteriilor de salarizare, un dublu sistem de salarizare, discriminatoriu și privilegiat atât în raport cu personalul din interiorul aceluiași nivel al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și în raport cu personalul de la celelalte nivele. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece D.N.A. și D.I.I.C.O.T. sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că acordarea coeficienților de multiplicare referitoare la salarizarea procurorilor este făcută în considerarea nivelului parchetului unde aceștia funcționează. Faptul că judecătorul de tribunal sau de curte de apel soluționează dosare de competența D.N.A. sau D.I.I.C.O.T. nu este un argument pentru schimbarea salarizării acestora, întrucât și până în prezent dosare de competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție puteau fi soluționate de instanțe cum sunt tribunalele sau curțile de apel. În plus, procurorii din aceste structuri sunt numiți, și nu promovați, pe o durată temporară, la expirarea căreia aceștia revin pe postul deținut anterior. Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece dispozițiile de lege criticate au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 7 din cap. VI al părții a III-a din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (1) și ale lit. A pct. 13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, cu următorul conținut: - Art. 11 alin. (1): " Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii." Pct. 6-13 ale lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, la care face referire textul legal citat, privesc salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pct. 13, criticat în mod distinct, reglementează coeficientul de multiplicare corespunzător funcției de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Curtea constată că, ulterior ridicării excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate au fost abrogate expres prin art. 48 alin. (1) pct. 7 din cap. VI al părții a III-a din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Soluțiile legislative criticate au fost preluate însă în dispozițiile art. 11 din anexa nr. VI și ale pct. 10 din anexa nr. VI/1 la Legea cadru nr. 330/2009, astfel că acestea urmează a constitui obiect al controlului de constituționalitate. Textele de lege criticate au următoarea redactare: - Art. 11: "Pe durata exercitării funcției, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită pe baza coeficienților de ierarhizare prevăzuți la nr. crt. 3, 4 și 6-10 din anexa nr. VI/1, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii." Pct. 10 din anexa nr. VI/1 reglementează coeficienții de ierarhizare, majorarea la indemnizație și gradația corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă pentru funcțiile de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror cu grad de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție și în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor cu peste 8 ani vechime. Textele din Constituție pretins încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că asupra dispozițiilor art. 11 din anexa nr. VI din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice s-a mai pronunțat, un exemplu în acest sens fiind Decizia nr. 242 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010. De altfel, cu privire la criticile de neconstituționalitate formulate de autorii excepției, referitoare la crearea unei discriminări, sub aspectul salarizării, în cadrul aceleiași categorii profesionale a procurorilor, Curtea a mai pronunțat, de pildă, Decizia nr. 861 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 28 iulie 2009. Cu acel prilej, respingând ca neîntemeiată critica de neconstituționalitate, Curtea a reținut, în esență, că "atât Direcția Națională Anticorupție, cât și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe când instanțele care judecă cauzele instrumentate de aceste structuri nu sunt întotdeauna la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție (spre exemplu, competența de judecată în cazul infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene aparține judecătoriilor, iar cea de urmărire penală Direcției Naționale Anticorupție). Conferirea acestei poziții superioare în ierarhia parchetelor a celor două structuri legitimează din punct de vedere constituțional salarizarea diferită a procurorilor care le compun în raport cu alți magistrați aflați la parchete sau instanțe superioare, chiar dacă, în fapt, aceștia au aceeași vechime în funcția de judecător sau procuror. Rezultă că aceste categorii de magistrați nu se află în aceeași situație juridică, astfel încât tratamentul juridic aplicat acestora din punct de vedere al salarizării nu poate fi decât diferit." Întrucât, față de aspectele deja analizate în jurisprudența indicată, în cauza de față nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acesteia, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea. Cât privește invocarea art. 53 din Constituție, care reglementează condițiile în care este permisă restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea constată că nu poate fi reținută încălcarea acestei norme fundamentale, de vreme ce nici pretinsa contradicție față de principiul egalității și al nediscriminării nu a fost reținută. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din anexa nr. VI și ale pct. 10 din anexa nr. VI/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Vasile Bâc, Minodora Vladu, Mariana Boier, Gheorghe Pinteală, Ion Retca, Petre Dungan, Elena Furdui, Valentin Românu, Constanța Cârstea, Floarea Hodor, Mariana Ivaniuc, Angelina Tufariu, Maria Hurdu și Marius Chiru în dosarele nr. 5.886.3/30/2007 și nr. 2.078/30/2009 ale Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010. PREȘEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi ____________