DECIZIE nr. 728/2010

Ion Predescu - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electroconstrucția Elco" - S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 9.593/30/2008 al Tribunalului Timiș - Secția civilă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că prevederile de lege criticate nu contravin textelor din Constituție invocate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 8 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9.593/30/2008, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Electroconstrucția Elco" - S.A. din Timișoara. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat, care prevede interdicția cu caracter temporar de concediere a salariaților pe durata incapacității temporare de muncă, încalcă dispozițiile art. 16, 20, 21, 22, 53 și 129 din Constituție. În acest sens, arată că se creează un regim discriminatoriu pentru salariați, dând astfel posibilitatea săvârșirii unor abuzuri din partea acestora în raport cu angajatorul, prin faptul că i se limitează dreptul de a dispune măsura desfacerii contractului de muncă pe motive disciplinare. De asemenea, consideră că se încalcă dreptul la un proces echitabil prin faptul că un salariat vinovat de săvârșirea abaterilor disciplinare care va obține cu rea-credință un certificat medical nu mai trebuie să dovedească faptul că decizia de concediere este temeinică sau netemeinică, invocând direct nulitatea potrivit textului de lege menționat. Astfel, judecătorul nu va mai aprecia asupra fondului problemei deduse judecății și va dispune, prin ignorarea fondului pricinii, asupra altor aspecte de formă. Tribunalul Timiș - Secția civilă arată că motivarea excepției de neconstituționalitate este evazivă și neconvingătoare și că oricum textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor din Constituție invocate de autorul excepției, dat fiind că interdicția de concediere criticată are doar un caracter temporar. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că situația diferită în care se află cele două părți ale contractului de muncă justifică un tratament juridic diferit. De asemenea, consideră că nu este încălcat accesul liber la justiție. Astfel, arată că decizia de concediere reprezintă un act unilateral, manifestarea de voință a angajatorului, care nu trebuie să se adreseze justiției ori altor organe pentru a solicita încetarea raporturilor juridice de muncă cu un anumit salariat. În schimb, salariatul are tot interesul să conteste în justiție măsura de concediere, dacă o consideră ca fiind luată fără motive legale și de fapt întemeiate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 60 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Curtea constată însă că autorul excepției critică, în realitate, doar prevederile art. 60 alin. (1) lit. a), prin care se prevede: "(1) Concedierea salariaților nu poate fi dispusă:

a) pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;".

Autorul excepției consideră că textul de lege criticat încalcă următoarele dispoziții din Constituție: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că raporturile de muncă nasc drepturi și obligații specifice fiecăreia dintre părțile acestuia. Între cele două părți ale contractului de muncă există o relație de subordonare, caracterizată prin prestarea muncii de către salariat sub autoritatea angajatorului. În același timp însă legiuitorul a urmărit protejarea drepturilor salariatului printr-o serie de măsuri și interdicții ale exercitării drepturilor angajatorului. Între aceste interdicții se află și cea privind concedierea salariatului atât timp cât acesta se află în imposibilitatea de a desfășura munca, ca urmare a stării sale de sănătate. În acest fel, salariatul este asigurat că are dreptul de a-și îngriji sănătatea, fără ca aceasta să atragă consecințe negative asupra raporturilor sale de muncă. Acest fapt nu poate fi considerat ca fiind contrar prevederilor art. 53 din Constituție, întrucât restrângerea anumitor drepturi ale angajatorului este justificată de necesitatea protejării drepturilor altei categorii de persoane, respectiv salariații. De asemenea, Curtea reține că drepturile și obligațiile specifice ale celor două părți ale contractului de muncă le plasează pe acestea în situații distincte, care justifică un tratament juridic diferențiat. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că autorul excepției are în vedere situația în care salariatul ar fi obținut în mod fraudulos certificatul medical și imposibilitatea angajatorului de a proba acest fapt. Or, această critică se referă, în realitate, la o omisiune legislativă, la faptul că legea nu prevede modalitatea în care angajatorul poate să conteste veridicitatea celor înscrise în certificatul medical. Curtea constată însă că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, au fost completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 26 aprilie 2010, reglementându-se posibilitatea verificării veridicității celor constatate prin certificatul care acordă concediul medical. Astfel, art. 3^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 prevede că "Pentru a beneficia de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, persoanele prevăzute la art. 1 trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

a) să îndeplinească stagiul minim de cotizare prevăzut de prezenta ordonanță de urgență;

b) să prezinte adeverința de la plătitorul de indemnizații din care să reiasă numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni, cu excepția urgențelor medico-chirurgicale sau a bolilor infectocontagioase din grupa A;

c) să fie prezente la domiciliu sau la adresa indicată, după caz, în intervalul de timp și în condițiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, în vederea exercitării verificării de către reprezentanții plătitorilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate."

În atari condiții, acest aspect al criticii de neconstituționalitate a rămas fără obiect. În sfârșit, în ceea ce privește conformitatea textului de lege criticat cu art. 22, 20 și 129 din Constituție, Curtea constată că autorul excepției nu motivează în ce fel se contravine acestor texte constituționale. Oricum, având în vedere conținutul acestora, Curtea apreciază că nu sunt incidente în cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electroconstrucția Elco" - S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 9.593/30/2008 al Tribunalului Timiș - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010. PREȘEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ___________