DECIZIE nr. 719/2010

Ion Predescu - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (1), art. 45 și art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Anca Victorița Trifan în Dosarul nr. 449/99/2009 al Tribunalului Iași - Secția civil, litigii de muncă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 352/2008, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 27 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 449/99/2009, Tribunalul Iași - Secția civilă, litigii de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (1), art. 45 și art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Anca Victorița Trifan cu prilejul soluționării unui conflict de muncă. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate care reglementează delegarea și detașarea sunt contrare dispozițiilor constituționale care consacră dreptul de a alege locul de muncă și interzic munca forțată, întrucât permit modificarea unilaterală a locului de muncă din inițiativa angajatorului. În acest sens, arată că, potrivit dispozițiilor art. 41 din Codul muncii, modificarea contractului individual de muncă se poate face numai prin acordul părților, excepțiile fiind prevăzute în același act normativ. Clauzele ce pot fi modificate privesc, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă. Prin urmare, condițiile în care poate fi dispusă delegarea sau detașarea salariatului trebuie să se supună dispozițiilor art. 17 alin. (3) din același cod, care prevăd că respectivele elemente trebuie să se regăsească obligatoriu în însuși conținutul contractului respectiv. Tribunalul Iași - Secția civilă, litigii de muncă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că însuși art. 41 alin. (2) din Codul muncii prevede cu titlu de excepție posibilitatea modificării unilaterale a contractului "numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod". Textele art. 42 alin. (1), art. 43, 54 și 48 din Codul muncii trebuie interpretate în coroborare cu dispozițiile art. 17 alin. (2) și (3) din același act normativ care prevăd elementele obligatorii cu privire la care angajatorul are obligația să-l informeze pe solicitantul unui loc de muncă anterior încheierii contractului individual de muncă, precum și faptul că aceste elemente trebuie să se regăsească în conținutul scris al acelui contract încheiat de părți. Astfel, modificarea unor elemente ale contractului individual de muncă se face în situațiile invocate de către autorul excepției, în temeiul acordului inițial pe care salariatul l-a dat în momentul încheierii contractului. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 352/2008, consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 42 alin. (1), art. 45 și art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Textele de lege criticate au următoarea redactare: - Art. 42 alin. (1): "(1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detașarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă."; - Art. 45: "Detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepțional, prin detașare se poate modifica și felul muncii, dar numai cu consimțământul scris al salariatului."; - Art. 48: "Angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod." Autorul excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 42 alin. (1) privind interzicerea muncii forțate și art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu aceleași texte din Constituție ca și cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 352 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 30 aprilie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate, reținând că, "potrivit art. 41 alin. (1) din Codul muncii, modificarea contractului individual de muncă se poate face numai prin acordul părților. Cu titlu de excepție, alin. (2) al aceluiași articol prevede posibilitatea modificării unilaterale a contractului «numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod». Clauzele ce pot fi modificate privesc, potrivit alin. (3) al art. 41, durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă. În acest sens, prin art. 42 alin. (1), art. 43, art. 45 și art. 48 din Codul muncii [

] este prevăzută posibilitatea delegării sau detașării angajatului din inițiativa unilaterală a angajatorului, precum și posibilitatea modificării unilaterale de către angajator a locului și felului muncii în caz de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului. Aceste texte de lege trebuie însă interpretate în coroborare cu prevederile art. 17 alin. (2) din Codul muncii, care stabilesc elementele obligatorii cu care angajatorul are datoria să îl informeze pe solicitantul unui loc de muncă, anterior încheierii contractului individual de muncă, precum și cu dispozițiile art. 17 alin. (3) din același cod care prevăd că respectivele elemente trebuie să se regăsească obligatoriu în însuși conținutul contractului respectiv. Așa fiind, posibilitatea modificării unilaterale a unor elemente ale contractului individual de muncă de către angajator este posibilă doar în urma acordului inițial pe care salariatul l-a dat în momentul încheierii acestui contract, astfel că nu se poate vorbi despre o restrângere neconstituțională a drepturilor invocate de autorul excepției". Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (1), art. 45 și art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Anca Victorița Trifan în Dosarul nr. 449/99/2009 al Tribunalului Iași - Secția civil, litigii de muncă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010. PREȘEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea _________