DECIZIE nr. 901/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Ioan N. Adam în Dosarul nr. 3.588/89/2009 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului nr. 4.379D/2010 al Curții Constituționale. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 4.389D/2010, nr. 4.410D/2010, nr. 4.411D/2010, nr. 4.423D/2010, nr. 4.431D/2010, nr. 4.445D-4.449D/2010, nr. 4.457D/2010, nr. 4.663D/2010, nr. 4.671D/2010 și nr. 4.721D/2010, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Alexandru Domnica în Dosarul nr. 2.864/116/2010 (număr în format vechi 3.229/C/2010) al Tribunalului Călărași - Secția civilă, Cătălin Ovidiu Petrescu și Georgeta Ignat în Dosarul nr. 99/110/2010 al Tribunalului Bacău - Secția civilă, Maria-Stela Petre și Tiberiu Augustin Fodor în Dosarul nr. 3.753/84/2010 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă, Niculina Marin în Dosarul nr. 3.083/116/2010 (număr în format vechi 3.464/C/2010) al Tribunalului Călărași - Secția civilă, Iulius Filip în Dosarul nr. 22.631/3/2010 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, Florian Soponea, Liviu Mehelean, Virginia Maxin (fostă Mehelan), Terezia Prodan (fostă Mehelan), Ianos Mehelan, Maria Vegh (fostă Mehelan), Petru Mehelean, Lucia Roșca, Tatiana Nedelea, Iuliana Damian, Aurelia Bodea și Paraschiva Gâlgău în dosarele nr. 342/84/2010, nr. 72/112/2010, nr. 5.537/117/2009 și nr. 6.313/117/2009 ale Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, din oficiu, de către Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie în Dosarul nr. 4.614/117/2009, Dumitra Mircea, Constantin Mircea și Gheorghe Mircea în Dosarul nr. 318/89/2010 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă, Sandina Maria Chețan în Dosarul nr. 1.321/102/2010 (număr în format vechi 2.742/2010) al Tribunalului Mureș - Secția civilă, Gheorghe Kaizer în Dosarul nr. 853/108/2010 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă și Daniela Stănescu în Dosarul nr. 21.889/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra Dosarului nr. 4.389D/2010 și arată că partea Direcția Generală a Finanțelor Publice Călărași a depus o cerere de amânare a judecării cauzei, motivată de necesitatea obținerii unui mandat special de la Ministerul Finanțelor Publice în vederea asigurării apărării în cauză. Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare, deoarece Ministerul Finanțelor Publice a fost citat în cauză în calitate de parte. Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Călărași. Magistratul-asistent referă asupra Dosarului nr. 4.411D/2010 și arată că autorii excepției, Maria-Stela Petre și Tiberiu Augustin Fodor, au depus la dosar o cerere privind judecarea cauzei în lipsă. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 4.379D/2010, nr. 4.389D/2010, nr. 4.410D/2010, nr. 4.411D/2010, nr. 4.423D/2010, nr. 4.431D/2010, nr. 4.445D-4.449D/2010, nr. 4.457D/2010, nr. 4.663D/2010, nr. 4.671D/2010 și nr. 4.721D/2010, având în vedere că acestea au un obiect identic. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.389D/2010, nr. 4.410D/2010, nr. 4.411D/2010, nr. 4.423D/2010, nr. 4.431D/2010, nr. 4.445D-4.449D/2010, nr. 4.457D/2010, nr. 4.663D/2010, nr. 4.671D/2010 și nr. 4.721D/2010 la Dosarul nr. 4.379D/2010, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.354/2010, textele de lege criticate au fost declarate neconstituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.588/89/2009, Curtea de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Excepția a fost ridicată de Ioan N. Adam cu prilejul soluționării apelului împotriva Sentinței civile nr. 876 din 29 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Vaslui într-o cauză având ca obiect pretenții. Prin încheierile din 7 octombrie 2010, pronunțate în Dosarul nr. 2.864/116/2010 (număr în format vechi 3.229/C/2010) și în Dosarul nr. 3.083/116/2010 (număr în format vechi 3.464/C/2010), Tribunalul Călărași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Excepția a fost ridicată de Alexandru Domnica și Niculina Marin în cauze având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009. Prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 99/110/2010, Tribunalul Bacău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Excepția a fost ridicată de Cătălin Ovidiu Petrescu și Georgeta Ignat într-o cauză având ca obiect pretenții. Prin Încheierea din 18 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.753/84/2010, Tribunalul Sălaj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Excepția a fost ridicată de Maria-Stela Petre și Tiberiu Augustin Fodor într-o cauză având ca obiect obligația de a face. Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 22.631/3/2010, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Excepția a fost ridicată de Iulius Filip într-o cauză civilă având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009. Prin Încheierea din 22 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 342/84/2010 și prin încheierile din 13 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 72/112/2010, 5.537/117/2009, 4.614/117/2009 și nr. 6.313/117/2009, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Excepția a fost ridicată de Florian Soponea, Liviu Mehelean, Virginia Maxin (fostă Mehelan), Terezia Prodan (fostă Mehelan), Ianos Mehelan, Maria Vegh (fostă Mehelan), Petru Mehelean, Lucia Roșca, Tatiana Nedelea, din oficiu, de către Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, Iuliana Damian, Aurelia Bodea și Paraschiva Gâlgău cu prilejul soluționării apelurilor declarate împotriva Sentinței civile nr. 1.986 din 1 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj, împotriva Sentinței civile nr. 4.501 din 14 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, împotriva Sentinței civile nr. 272 din 24 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, împotriva Sentinței civile nr. 288 din 26 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, și împotriva Sentinței civile nr. 248 din 17 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, în cauze având ca obiect despăgubiri solicitate în temeiul Legii nr. 221/2009. Prin Încheierea din 13 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 318/89/2010, Tribunalul Vaslui - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Excepția a fost ridicată de Dumitra Mircea, Constantin Mircea și Gheorghe Mircea într-o cauză civilă având ca obiect repararea unor prejudicii cauzate de erori judiciare, în temeiul Legii nr. 221/2009. Prin Încheierea din 19 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.321/102/2010 (număr în format vechi 2.742/2010), Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Excepția a fost ridicată de Sandina Maria Chețan într-o cauză civilă având ca obiect pretenții formulate în temeiul Legii nr. 221/2009. Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 853/108/2010, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Kaizer cu prilejul soluționării apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 236 din 7 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad într-o cauză civilă având ca obiect Legea nr. 221/2009. Prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 21.889/3/2010, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Excepția a fost ridicată de Daniela Stănescu într-o cauză civilă având ca obiect Legea nr. 221/2009. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate generează multiple discriminări atât între persoanele injust condamnate de regimul comunist, în funcție de existența sau inexistența unei hotărâri judecătorești definitive, cât și între acestea și alte persoane îndreptățite la daune morale, în baza altor acte normative. Astfel, există persoane care au obținut deja hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile în temeiul Legii nr. 221/2009, nemodificată, prin care statul român a fost obligat la plata unor sume mai mari decât suma de 10.000 euro (cuantumul plafonat al despăgubirilor), iar persoanele care au obținut în primă instanță despăgubiri sau care vor introduce, în viitor, acțiuni similare vor obține despăgubiri plafonate în raport cu cele deja acordate, prin hotărâri definitive, până la momentul intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, astfel încât unor persoane aflate în situații similare li se va aplica un tratament juridic diferit. Se creează totodată discriminări față de persoanele arestate în prezent, conform dreptului comun, care au posibilitatea de a obține despăgubiri al căror cuantum nu este plafonat. În opinia autorilor se încalcă și principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, deoarece ordonanța menționată se aplică și situațiilor în care există o hotărâre pronunțată în primă instanță, care, deși nu este definitivă, este legală și temeinică în raport de legislația aflată în vigoare la momentul pronunțării acesteia. Prin actul normativ criticat se ajunge practic la situația în care temeiurile de drept invocate prin cererea de chemare în judecată sunt schimbate retroactiv, prin incidența unei legi modificatoare. Or, pentru cererile depuse anterior intrării în vigoare a ordonanței menționate, s-a dobândit vocația de a obține despăgubiri în condițiile Legii nr. 221/2009, nemodificată, fără posibilitatea aducerii unor limitări ulterioare. Dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 retroactivează, deoarece tind să rezolve o situație juridică care s-a născut anterior intrării în vigoare a actului normativ. Sunt invocate, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 830/2008 și Decizia Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LII (52) din 4 iunie 2007 privind examinarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că legea aflată în vigoare la data formulării cererii este aplicabilă în tot cursul procesului. Restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, instituită prin ordonanța menționată, nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele stabilite de prevederile art. 53 din Constituție. Prin introducerea unor plafoane derizorii de despăgubiri, al căror cuantum nu mai este lăsat la libera apreciere a judecătorului, sunt afectate dreptul fundamental la egalitate și dreptul la un proces echitabil și sunt încălcate dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție. De asemenea, actul normativ menționat prin care, contrar Constituției, a fost modificată o lege organică, Legea nr. 221/2009, a fost adoptat în absența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată. În acest sens, autorii excepției arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, fiind motivată formal, încalcă exigențele constituționale privind obligația de motivare a urgenței, deoarece "motivația Guvernului pentru introducerea pragurilor la acordarea daunelor morale ține strict de interesele acestuia de a nu fi obligat la plata prejudiciilor efectiv suferite de cei persecutați de regimul comunist".

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 poate fi privită ca o reală expropriere, contrară jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Dreptul la despăgubiri, consacrat de Legea nr. 221/2009, intră în sfera noțiunii de "bun", în sensul art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar limitarea acestuia prin dispozițiile legale criticate, aplicabilă neuniform persoanelor vizate, determină o diferență de tratament, nepermisă de art. 14 din Convenția europeană. Sunt invocate, de asemenea, aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește acordarea de despăgubiri cu titlu de reparație morală, spre exemplu, hotărârile pronunțate în cauzele Konolos împotriva României, 2008, Crișan împotriva României, 2003, Rotaru împotriva României, 2000, Dalban împotriva României, 1999, Voiculescu împotriva României, 2009. Limitarea despăgubirilor este de natură a crea o contradicție între valorile despăgubirilor impuse prin lege și cele pe care un judecător independent le poate aprecia ca fiind echitabile într-o anumită cauză. Contrar principiul separației puterilor în stat, prin introducerea unor plafoane derizorii, are loc o imixtiune în atribuțiile puteri judecătorești, singura în măsură să aprecieze gravitatea prejudiciului și suma echitabilă cuvenită ca reparație. În fine, autorii excepției consideră că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 se caracterizează prin imprevizibilitate și creează pentru stat o situație favorabilă, nejustificată. Curtea de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie își exprimă opinia în sensul că dispozițiile art. I pct. 1 și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituționale, în măsura în care încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii civile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. Tribunalul Călărași - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.864/116/2010, apreciază că dispozițiile invocate nu sunt neconstituționale, iar în Dosarul nr. 3.083/116/2010, instanța de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dispozițiile art. 4 și art. 16 din Constituție, precum și principiul neretroactivității legii civile. În opinia instanței judecătorești, prevederile legale criticate nu contravin dreptului la un proces echitabil și nici dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție. Tribunalul Bacău - Secția civilă arată că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituționale în raport cu art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (1) din Constituție. Tribunalul Sălaj - Secția civilă opinează că prevederile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 nu sunt conforme cu art. 16 din Constituție și că dispozițiile art. II din actul normativ menționat încalcă principiul neretroactivității legii civile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. Instanța de judecată achiesează la punctul de vedere exprimat de reclamanți cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Tribunalul București - Secția a V-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât plafonarea despăgubirilor la un anumit cuantum intră în marja de apreciere a statului, aspect ce nu vine în contradicție cu prevederile constituționale evocate. Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Tribunalul Vaslui - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată doar în ceea ce privește încălcarea, prin art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și ale art. 53 din Constituție. Prin apariția acestei ordonanțe de urgență se creează premisele apariției unor situații juridice discriminatorii pentru persoanele care au obținut hotărâri definitive, față de cele care nu au obținut asemenea hotărâri, cauzele lor fiind încă în curs de judecată, sau care vor introduce în viitor asemenea acțiuni. O asemenea discriminare nu se circumscrie cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție, în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți. Instanța judecătorească arată totodată că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 20 și art. 21 din Constituție. Tribunalul Mureș - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate invocată este întemeiată, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 contravenind principiilor consacrate de art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție. Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 este întemeiată, întrucât se încalcă art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și art. 124 alin. (3) și art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că prevederile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, iar cele ale art. I pct. 1 din actul normativ menționat încalcă și principiul egalității în drepturi și al nediscriminării, consacrat de art. 1, art. 4 și art. 16 din Constituție și de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit Încheierii de sesizare din 20 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă în Dosarul nr. 22.631/3/2010, acesta îl constituie prevederile art. I și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010. Cu toate acestea, din motivarea excepției cuprinsă în notele scrise ale autorului rezultă că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie doar prevederile art. I pct. 1 și art. II din această ordonanță de urgență. Cât privește celelalte încheieri de sesizare, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. În aceste condiții, instanța constituțională urmează să se pronunțe numai asupra prevederilor art. I pct. 1 și art. II din ordonanța de urgență menționată, prevederi care au următorul cuprins: - Art. I pct. 1: "Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins: «a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: 1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;»."; - Art. II: "Dispozițiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență." În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 privind statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 11 alin. (1) și (2) privind obligația statului român de a îndeplini obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte și tratatele ratificate de Parlament, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 115 alin. (4), (5) și (6) privind condițiile adoptării și intrării în vigoare a ordonanțelor de urgență, precum și limitele adoptării acestora și ale art. 148 alin. (2) și (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu, față de dispozițiile contrare din legile interne, și ducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. De asemenea, în opinia autorilor excepției sunt încălcate prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării, ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție privind protecția proprietății, ale art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenție privind dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară, ale art. 20 și art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la egalitatea în fața legii și nediscriminarea. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepția de neconstituționalitate, constatând că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituționale. Cu acel prilej, Curtea a statuat că dispozițiile legale criticate instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă și rațională. Totodată, Curtea a observat că "tratamentul juridic diferențiat aplicat celor care se consideră îndreptățiți la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în funcție de momentul în care hotărârea pronunțată de instanță privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu dețineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 ". În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi. De asemenea, Curtea a constatat că "prevederile legale criticate încalcă și principiul neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că se aplică inclusiv situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță, care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispoziții de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului". Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 "înfrâng și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetățenilor, consfințit în prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1)". Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat că "nerespectarea acestor norme constituționale atrage și înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, «În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie»". În aceste condiții, Curtea constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Ioan N. Adam în Dosarul nr. 3.588/89/2009 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Alexandru Domnica în Dosarul nr. 2.864/116/2010 (număr în format vechi 3.229/C/2010) al Tribunalului Călărași - Secția civilă, Cătălin Ovidiu Petrescu și Georgeta Ignat în Dosarul nr. 99/110/2010 al Tribunalului Bacău - Secția civilă, Maria-Stela Petre și Tiberiu Augustin Fodor în Dosarul nr. 3.753/84/2010 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă, Niculina Marin în Dosarul nr. 3.083/116/2010 (număr în format vechi 3.464/C/2010) al Tribunalului Călărași - Secția civilă, Iulius Filip în Dosarul nr. 22.631/3/2010 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, Florian Soponea, Liviu Mehelean, Virginia Maxin (fostă Mehelan), Terezia Prodan (fostă Mehelan), Ianos Mehelan, Maria Vegh (fostă Mehelan), Petru Mehelean, Lucia Roșca, Tatiana Nedelea, Iuliana Damian, Aurelia Bodea și Paraschiva Gâlgău în dosarele nr. 342/84/2010, nr. 72/112/2010, nr. 5.537/117/2009 și nr. 6.313/117/2009 ale Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, din oficiu, de către Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie în Dosarul nr. 4.614/117/2009, Dumitra Mircea, Constantin Mircea și Gheorghe Mircea în Dosarul nr. 318/89/2010 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă, Sandina Maria Chețan în Dosarul nr. 1.321/102/2010 (număr în format vechi 2.742/2010) al Tribunalului Mureș - Secția civilă, Gheorghe Kaizer în Dosarul nr. 853/108/2010 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă și Daniela Stănescu în Dosarul nr. 21.889/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Simina Gagu