DECIZIE nr. 794/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Elisaveta Catea în Dosarul nr. 4.500/105/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului nr. 4.100D/2010 al Curții Constituționale. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Mihaela Catea, cu delegație depusă la dosar. Se constată lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 4.142D/2010, nr. 4.220D/2010, nr. 4.221D/2010, nr. 4.245D/2010, nr. 4.316D/2010, nr. 4.368D/2010, nr. 4.369D/2010, nr. 4.372D-4.375D/2010, nr. 4.384D/2010, nr. 4.425D-4.427D/2010, nr. 4.507D/2010 și nr. 4.547D/2010, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Mihail Rășcanu, Ion Constantin Rășcanu și Ileana Raluca-Măriuca Rășcanu în Dosarul nr. 3.309/62/2010 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, de Aurica Ciobanu în Dosarul nr. 1.306/103/2010 al Tribunalului Neamț - Secția civilă, de Horia Scridon și Maria Pinciuc în Dosarul nr. 1.227/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă, de Cristian Constantin Dumitru Țaroveanu în Dosarul nr. 7.263/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secția civilă, de Ion Delescu în Dosarul nr. 26.434/3/2010 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă, de Senia Popoviciu în Dosarul nr. 2.653/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Mariana Turdean și Ovidiu Mihail Turdean în Dosarul nr. 1.415/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Ionela Beke în Dosarul nr. 3.921/117/2009 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Elvira-Ioana Dărăban în Dosarul nr. 3.682/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Vironica Penea, Călin-Valeriu Penea și Carmen-Teodora Jucan în Dosarul nr. 1.975/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Ioana-Stela Cicoș-Iancu în Dosarul nr. 2.098/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Tudora Ciotev în Dosarul nr. 25.308/3/2010 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă, de Alexandru Barabas în Dosarul nr. 488/119/2010 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, de Mihail Rășcanu, Ion Constantin Rășcanu și Ileana Raluca-Măriuca Rășcanu în dosarele nr. 2.060/62/2010 și nr. 3.399/62/2010 ale Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, de Sabina Opriceană în Dosarul nr. 6.697/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secția civilă și de Petre Miroiu în Dosarul nr. 5.206/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secția civilă, în cauze civile având ca obiect pretenții solicitate în temeiul Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției Mihail Rășcanu, Ion Constantin Rășcanu și Ileana Raluca-Măriuca Rășcanu, avocatul Ilona Lorentz, cu delegație depusă la dosare. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra Dosarului nr. 4.220D/2010 și Dosarului nr. 4.373D/2010 și arată că părțile Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Neamț și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj au depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 4.100D/2010, nr. 4.142D/2010, nr. 4.220D/2010, nr. 4.221D/2010, nr. 4.245D/2010, nr. 4.316D/2010, nr. 4.368D/2010, nr. 4.369D/2010, nr. 4.372D-4.375D/2010, nr. 4.384D/2010, nr. 4.425D-4.427D/2010, nr. 4.507D/2010 și nr. 4.547D/2010, având în vedere că acestea au un obiect identic. Reprezentanții părților prezente, precum și cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.142D/2010, nr. 4.220D/2010, nr. 4.221D/2010, nr. 4.245D/2010, nr. 4.316D/2010, nr. 4.368D/2010, nr. 4.369D/2010, nr. 4.372D-4.375D/2010, nr. 4.384D/2010, nr. 4.425D-4.427D/2010, nr. 4.507D/2010 și nr. 4.547D/2010 la Dosarul nr. 4.100D/2010, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției Elisaveta Catea, care susține admiterea excepției de neconstituționalitate, pentru considerentele expuse pe larg în notele scrise aflate la dosar. Acesta arată că la data ridicării excepției de neconstituționalitate Curtea Constituțională nu se pronunțase asupra acesteia. Avocatul autorilor Mihail Rășcanu, Ion Constantin Rășcanu și Ileana Raluca-Măriuca Rășcanu susține admiterea excepției astfel cum a fost formulată, arătând că dispozițiile legale criticate încalcă principiul egalității în drepturi, principiul neretroactivității legii și principiul separației puterilor în stat. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1.354/2010, prin care textele de lege criticate au fost declarate neconstituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierea din 29 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.500/105/2009, Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Excepția a fost ridicată de Elisaveta Catea cu prilejul soluționării apelului împotriva Sentinței civile nr. 791 din 8 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova. Prin Încheierea din 4 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.309/62/2010, prin Încheierea din 28 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 488/119/2010, și prin încheierile din 12 octombrie 2010, pronunțate în Dosarul nr. 2.060/62/2010 și Dosarul nr. 3.399/62/2010, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Excepția a fost ridicată de Mihail Rășcanu, Ion Constantin Rășcanu și Ileana Raluca-Măriuca Rășcanu cu prilejul soluționării apelurilor împotriva sentințelor civile nr. 189 din 18 iunie 2010, nr. 195/S din 21 iunie 2010 și nr. 190/D din 18 iunie 2010, pronunțate de Tribunalul Brașov, și de Alexandru Barabas, cu prilejul soluționării apelului împotriva Sentinței civile nr. 689 din 24 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Brașov. Prin Încheierea din 6 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.306/103/2010, Tribunalul Neamț - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Excepția a fost ridicată de Aurica Ciobanu într-o cauză civilă având ca obiect Legea nr. 221/2009. Prin Încheierea din 30 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.227/85/2010, Tribunalul Sibiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Excepția a fost ridicată de Horia Scridon și Maria Pinciuc într-o cauză civilă având ca obiect despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009. Prin Încheierea din 17 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.263/63/2010, prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.697/63/2010, și prin Încheierea din 28 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.206/63/2010, Tribunalul Dolj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Excepția a fost ridicată de Cristian Constantin Dumitru Țaroveanu, Sabina Opriceană și Petre Miroiu în cauze civile având ca obiect despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009. Prin Încheierea din 6 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 26.434/3/2010, și prin Încheierea din 8 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 25.308/3/2010, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Excepția a fost ridicată de Ion Delescu și Tudora Ciotev în cauze civile având ca obiect pretenții în temeiul Legii nr. 221/2009. Prin încheierile din 19 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 2.653/117/2010 și nr. 1.415/117/2010, prin Încheierea din 6 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.291/117/2009, prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.682/117/2010, și prin încheierile din 15 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.975/117/2010 și nr. 2.098/117/2010, Tribunalul Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Excepția a fost ridicată de Senia Popoviciu, Mariana Turdean, Ovidiu Mihail Turdean, Ionela Beke, Elvira-Ioana Dărăban, Vironica Penea, Călin-Valeriu Penea, Carmen Teodora Jucan, Ioana-Stela Cicoș-Iancu în cauze civile având ca obiect pretenții solicitate în temeiul Legii nr. 221/2009. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că se aplică inclusiv situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță, care, deși nedefinitivă, poate fi, prin ipoteză, legală și temeinică raportată la legislația aflată în vigoare. Sunt invocate în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 830/2008 și Decizia nr. 52/2007 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că legea aflată în vigoare la data formulării cererii este aplicabilă în tot cursul procesului. Principiul egalității în drepturi a cetățenilor este încălcat prin faptul că există persoane care au obținut deja hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile în temeiul Legii nr. 221/2009, nemodificată, prin care statul a fost obligat la plata unor despăgubiri neplafonate, iar persoanele care au obținut în primă instanță despăgubiri sau care vor introduce în viitor acțiuni similare vor obține despăgubiri plafonate în raport cu cele deja acordate până la momentul intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Or, a face diferențiere între victimele comunismului, beneficiare ale legilor reparatorii, după unicul criteriu al obținerii sau nu a unei hotărâri judecătorești definitive constituie, în opinia autorilor, o evidentă inechitate. Totodată, ordonanța de urgență criticată creează o situație discriminatorie cu privire la prejudiciul ce urmează a fi reparat, prin aceea că face o deosebire nepermisă în funcție de natura morală sau materială a prejudiciului. De asemenea, se creează o situație discriminatorie și față de persoanele private de libertate ca urmare a săvârșirii unor erori judiciare, care au posibilitatea de a obține despăgubiri neplafonate, pe calea prevăzută de art. 504 din Codul de procedură penală. Dispozițiile legale, care limitează cuantumul despăgubirilor morale, contravin și "Rezoluției 1.096 din 1996 a Consiliului Europei", care recomandă ca despăgubirile pentru persoanele persecutate politic să nu fie inferioare sumelor ce se acordă în cazul celor arestați sau condamnați pe nedrept. Din perspectiva Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, prevederile art. I și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 vin în conflict cu art. 5 paragraful 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la reparații al oricărei persoane care este victima unei arestări sau dețineri contrare dispozițiilor Convenției. Autorii consideră că dispozițiile legale criticate încalcă și dreptul la un proces echitabil, deoarece limitează atribuțiile instanței de judecată, în sensul că la stabilirea întinderii cuantumului despăgubirilor aceasta trebuie să aibă în vedere o serie de elemente, precum: perioada de deportare, restrângerea dreptului la liberă circulație, suferințele fizice și psihice ce se răsfrâng asupra persoanei și a familiei sale. Dispozițiile legale criticate, prin introducerea unor plafoane derizorii, ce se aplică inclusiv procedurilor judiciare în curs, încalcă dreptul la apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime și afectează dreptul la un proces echitabil, instituind o reală expropriere în ceea ce privește speranța legitimă a foștilor deținuți politici de a obține despăgubiri echitabile. Această expropriere este contrară noțiunii de "bun", astfel cum aceasta rezultă din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Pe de altă parte, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 este folosită de către stat ca un mijloc de intervenție într-un proces în care acesta este parte, ceea ce este de natură să rupă egalitatea de arme dintre părți. Totodată, dispozițiile legale criticate sunt în contradicție cu principiul separației puterilor în stat, prin intervenția puterii executive în atribuțiile ce aparțin exclusiv puterii judecătorești, care sunt încălcate prin egalizarea, limitarea și chiar "normarea" suferințelor morale, constând în baremul impus de art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Actul normativ criticat pentru neconstituționalitate a fost adoptat fără a exista acea "situație extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată" și, prin introducerea plafoanelor specifice unei proceduri pur administrative, care se aplică inclusiv procedurilor judiciare în curs și care îngrădesc puterea de apreciere a judecătorului, sunt afectate drepturi fundamentale, contrar art. 115 alin. (6) din Constituție. De asemenea, în opinia autorilor excepției, este încălcat principiul obligativității respectării legilor, deoarece prevederile legale criticate nu respectă principii și norme de bază ale tehnicii legislative, astfel cum acestea sunt menționate în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare. Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că dispozițiile legale criticate creează situații juridice discriminatorii față de persoanele care au obținut hotărâri definitive, fiind încălcate art. 1, 4 și 16 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În opinia instanței judecătorești, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 limitează atribuțiile instanței de judecată în mod nejustificat la o serie de elemente, care se răsfrâng asupra persoanei și asupra familiei sale, considerente pentru care situațiile ce cad sub incidența acestui act normativ trebuie analizate fiecare după specificul său, fără a putea fi supuse unui etalon de plafonare. Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 3.309/62/2010, apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată. În dosarele nr. 488/119/2010, 2.060/62/2010 și nr. 3.399/62/2010, instanța judecătorească opinează în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 în raport cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, iar cu privire la celelalte critici neconstituționalitate instanța judecătorească își exprimă opinia în sensul caracterului nefondat al acestora. Tribunalul Neamț - Secția civilă apreciază că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 sunt constituționale. Tribunalul Sibiu - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Tribunalul Dolj - Secția civilă își exprimă opinia în sensul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dispozițiile art. 15, 16, 21 și 115 din Constituție. Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 26.434/3/2010, își exprimă opinia în sensul că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 sunt constituționale. În Dosarul nr. 25.308/3/2010, Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 ca fiind întemeiată. Tribunalul Cluj - Secția civilă, în dosarele nr. 2.653/117/2010 și nr. 1.415/117/2010, își exprimă opinia în sensul că prevederile a căror neconstituționalitate se solicită a se constata sunt în concordanță cu Constituția. În Dosarul nr. 3.921/117/2009, instanța judecătorească arată că excepția de neconstituționalitate este întemeiată prin raportare la art. 115 alin. (6) din Constituție și neîntemeiată prin raportare la celelalte dispoziții invocate. În dosarele nr. 3.682/117/2010, nr. 1.975/117/2010 și nr. 2.098/117/2010, Tribunalul Cluj - Secția civilă arată că dispozițiile art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 conțin norme contrare art. 16 alin. (1) din Constituție și că dispozițiile ordonanței de urgență menționate nu contravin art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, notele scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având următorul conținut: - Art. I pct. I: "Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins: «a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: 1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;»."; - Art. II: "Dispozițiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență." În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 privind statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 11 alin. (1) și (2) privind tratatele ratificate de Parlament, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 115 privind delegarea legislativă, ale art. 124 alin. (2) din Constituție privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, ale art. 126 privind instanțele judecătorești, ale art. 148 alin. (2) și (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu și aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. De asemenea, autorii invocă și contrarietatea dintre dispozițiile legale criticate și prevederile art. 5 paragraful 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la reparații al oricărei persoane care este victima unei arestări sau a unei dețineri în condiții contrare Convenției, ale art. 6 din Convenție privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 14 din Convenție privind interzicerea discriminării, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție privind dreptul la respectarea bunurilor și ale art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenție privind dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepția de neconstituționalitate, constatând că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituționale. Cu acel prilej Curtea a statuat că dispozițiile legale criticate instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă și rațională. Totodată, Curtea a observat că "tratamentul juridic diferențiat aplicat celor care se consideră îndreptățiți la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în funcție de momentul în care hotărârea pronunțată de instanță privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu dețineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 ". În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi. De asemenea, Curtea a constatat că "prevederile legale criticate încalcă și principiul neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că se aplică inclusiv situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță, care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispoziții de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului". Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 "înfrâng și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetățenilor, consfințit în prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1)". Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat că "nerespectarea acestor norme constituționale atrage și înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, «În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie»". În aceste condiții, Curtea constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Elisaveta Catea în Dosarul nr. 4.500/105/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de Mihail Rășcanu, Ion Constantin Rășcanu și Ileana Raluca-Măriuca Rășcanu în dosarele nr. 3.309/62/2010, nr. 2.060/62/2010 și nr. 3.399/62/2010 ale Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, de Aurica Ciobanu în Dosarul nr. 1.306/103/2010 al Tribunalului Neamț - Secția civilă, de Horia Scridon și Maria Pinciuc în Dosarul nr. 1.227/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă, de Cristian Constantin Dumitru Țaroveanu în Dosarul nr. 7.263/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secția civilă, de Ion Delescu în Dosarul nr. 26.434/3/2010 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă, de Senia Popoviciu în Dosarul nr. 2.653/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Mariana Turdean și Ovidiu Mihail Turdean în Dosarul nr. 1.415/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Ionela Beke în Dosarul nr. 3.921/117/2009 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Elvira-Ioana Dărăban în Dosarul nr. 3.682/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Vironica Penea, Călin-Valeriu Penea și Carmen-Teodora Jucan în Dosarul nr. 1.975/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Ioana-Stela Cicoș-Iancu în Dosarul nr. 2.098/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Tudora Ciotev în Dosarul nr. 25.308/3/2010 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă, de Alexandru Barabas în Dosarul nr. 488/119/2010 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, de Sabina Opriceană în Dosarul nr. 6.697/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secția civilă și de Petre Miroiu în Dosarul nr. 5.206/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Simina Gagu