Legea nr. 189/2000 . Persoana deportata. Probe

    Reclamanta B.I. a solicitat in contradictoriu cu Casa Judeteana de Pensii Botosani Tribunalului Botosani - sectia   comerciala, contencios administrativ si fiscal anularea hotararii nr.  1648 din 25 februarie 2005 si sa se constate ca este beneficiara drepturilor prevazute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada cat a fost deportata impreuna cu familia in Transnistria,incepand cu primarava anului 1942 pana in toamna anului 1944.
    In cauza a formulat cerere de innterventie in interesul reclamantei in baza disp.art,. 581 Cod pr.civila, PRSDR.
    In motivare si in cererea de interventie in interesul reclamantei s-a sustinut ca reclamanta a fost deportata impreuna cu familia,in primavara anului 1942 si pana in toamna anului 1944, cand a revenit in Romania si cu toate ca au depus toate demersurile, Directia Arhivelor nationale au comunicat faptul ca reclamanta nu se regaseste in lista persoanelor refugiate sau deportate in Raionul Transnistria, ceea ce a determinat ca dovedirea situatiei de persoana deportata sa o faca cu declaratii autentificate din partea unor martori care s-au aflat in aceeasi situatie.
    Parata, prin intampinare, a invocat exceptia de necompetemta materiala a tribunalului, avand in vedere disp.art. 7 al.4 din Legea nr. 189/2000 raportata la art.2 si 3 Cod pr.civila.
    Tribunalul Botosani - sectia comerciala, contencios administrativ si fiscala prin sentinta nr. 298 din 23 mai 2005 a declinat competenta de solutionare a cauzei la Curtea de Apel Suceava - sectia comerciala,contencios administrativ si fiscal.
     Odata cu solutionarea in fond a cauzei,reclamanta precum si intervenienta si-au mentinut punctul de vedere exprimat si au solicitat admiterea actiunii si a cererii de interventie astfel cum a fost formulat.
    Parata, prin intampinare, a solicitat respingerea actiunii in contencios administrativ precum si a cererii de interventie, motivat de faptul ca reclamanta nu a dovedit cu inscrisuri ca a fost deportata in Transnistria, iar martorii care au declarat ca s-au aflat in aceeasi situatie, nu au devedit la randul lor ca sunt beneficiari ai drepturilor prevazute de legea nr. l89/2000.
    Prin sentinta nr. 255 din 7 septembrie 2005 Curtea de Apel Suceava-sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal a admis actiunea reclamantei si cererea de interventie in interesul reclamantei, a anulat hotararea nr. 1648/2005, emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2002 din cadrul Casei Judetene de Pensii Botosani si a stabilit ca reclamanta este beneficiara drepturilor  prevazute de Legea nr. 189/2000 pentru  perioada 1 septembrie 1942 - 1 septembrie 1944, care se vor calcula incepand cu data formularii cererii - 6 octombrie 2004.
    Pentru a hotari astfel instanta a retinut, in esenta, ca potrivit disp.art. 1 lit.a din OG nr.105/1999 privind modificarea si completarea Decretului-Lege nr. 118/199 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 21945 precum si a celor deportate in strainatate, ori constituite in prizonieri, beneficiaza de dispozitiile legii orice persoana cetatean roman, care in perioada regimurilor instaurate cu incepere de la 6 septembrie 2940 pana la 6 martie 1945 a avut de suferit persecutii din motive etnice,ca urmare a deportarii, iar potrivit art.1 din HG nr.127/2002 privind aprobarea normelor pentru aplicarea prev. OH nr.105/1999, dovada incadrarii in situatiile prev. de art.1 din OG nr.105/1999 se poate face in lipsa actelor oficiale, prin declaratii de martori.
    In acest context, declaratiile autentificate depuse la dosar, fac dovada ca  reclamanta a fost obligata sa-si schimbe domiciliul din Romania in Transnistria din motive etnice, impreuna cu familia, fapt istoric notoriu.
    Referitor la perioada pe care instanta a retinut-o s-a avut in vedere  declaratia martorului si precizarile  reclamantei si a intervenientei, ca singura organizatie a cetatenilor romani, de etnie rroma din Romania.
    Cu privire la data de inceput a acordarii drepturilor, instanta a avut in vedere caracterul reparator al dispozitiilor legale invocate, dar si disp.art. 5 din OG nr.105/1999.