Actiunea in anulare. Imprecisa definire a obiectului actiunii de catre reclamant. Obligatia instantei de a clarifica natura si finalitatea cererii cu care a fost investita Decizie nr. 484/R din data de 18.10.2004
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Prin sentinta din 30 ianuarie 2004, Tribunalul Iasi a respins actiunea formulata de reclamanti in contradictor cu paratul Consiliul Local al Municipiul Iasi, pe motiv ca acestia au solicitat revocarea hotararii prin care spatiul, atribuit anterior, a fost transferat unei alte persoane juridice, si nu anularea acestuia, apreciind ca intre cele doua institutii - a revocarii si cea a anularii - exista deosebiri esentiale, investirea instantei putandu-se realiza doar in cazul in care se solicita anularea actului administrativ de autoritate, controlul de legalitate excedand cererii de revocare a actului in discutie, deoarece revocarea se poate realiza doar in cazul in care emitentul actului hotaraste ca aceasta sa nu isi mai produca efectele juridice pentru care a fost adoptat revocarea fiind atributul exclusiv autoritatii publice implicate ce nu poate fi pusa in discutie in fata instantei.
Impotriva acestei sentinte civile au introdus recurs reclamantii care critica hotararea primei instante pe motiv ca s-a evitat judecarea fondului cauzei focalizandu-se discutia asupra sensului cuvantului "revocare" in conditiile in care toate dictionarele limbii romane acesta este sinonim cu cuvantul "anulare", adica tocmai ceea ce i s-a cerut instantei care nu i-a solicitat in mod clar sa precizeze sensul dat cuvantului utilizat in petitul actiunii.
Recursul se vadeste a fi fondat intrucat din continutul adresei trimisa reclamantului, rezulta ca acestuia i s-a cerut sa faca dovada calitatii de reprezentant legal al asociatiei reclamante si sa precizeze "obiectul actiunii si interesul persoanei fizice in dosar", fara ca in cuprinsul incheierii sau al comunicarii facute sa se arate in mod concret si explicit care anume parti din cuprinsul actiunii erau considerate neclare sau care termeni din cei folositi de reclamant au fost gasiti improprii terminologiei uzitate in procedura contencioasa initiata.
Din moment ce reclamantul a precizat ca solicita ca instanta sa revoce actul administrativ contestat si nu a se dispune ca paratul sa procedeze in acest sens, judecatorul fondului, in virtutea obligatiilor instituite prin art. 129 alin 3 si 5 din Codul de procedura civila, trebuia sa dea cuvenitele indrumari reclamantului, staruind in aflarea motivelor si a finalitatii urmarite de acesta prin demersul sau judiciar, pentru ca petentul nu era asistat de avocat si nu stapanea terminologia juridica specifica materiei contenciosului administrativ.
Acest fapt se impunea cu atat mai mult cu cat in dictionarul limbii romane moderne verbul a "revoca" semnifica o actiune de anulare, abrogare sau contramandare a unui ordin, ori dispozitie, actiune care cade in competenta instantei de contencios - administrativ, conform dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, fapt pentru care se justifica admiterea recursului, casarea hotararii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante pentru a se verifica si modul in care a fost executat contractul de inchiriere incheiat cu reclamanta, precum si temeiurile ce au stat la baza adoptarii hotararii de transfer a spatiului de inchiriat catre o terta persoana.
Decizia nr. 484/R din 18 octombrie 2004