PLATA PRIMEI DE VACANTA PENTRU FUNCTIONARII PUBLICI. PRESCRIPTIA DREPTULUI LA ACTIUNE

Prin sentinta civila nr.1827/7.11.2006 pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr.3400/121/2006,a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanta B. M. in contradictoriu cu parata Casa de Asigurari de Sanatate Galati.
A fost obligata parata catre reclamanta la plata primelor de vacanta pe perioada 2003-2005 actualizate cu rata inflatiei pana la data efectuarii platii.
A fost respins capatul de cerere privind obligarea paratei la plata primelor de vacanta aferente anilor 2001-2002 ca fiind prescris.
A mai fost obligata parata catre reclamanta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva sentintei civile au declarat recurs reclamanta B. M. si parata Casa de Asigurari de Sanatate Galati.
Prin decizia civila nr. 70/R/05.02.2007, Curtea de Apel Galati, a admis recursul declarat de reclamanta B. M. si a respins ca nefundat recursul declarat de parata pentru urmatoarele considerente.
Potrivit art.33 al.2 din Legea nr.188/1999 ce reglementeaza statutul functionarilor publici, s-a prevazut ca functionarul public are dreptul pe langa indemnizatia de concediu , la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu care se impoziteaza separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanta s-a nascut prin lege ca un drept subiectiv neafectat de un termen suspensiv care confera titularilor acestui drept prerogativele in virtutea carora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, sa efectueze o anumita prestatie pozitiva si anume aceea de a plati suma de bani cu titlu de prima de vacanta incepand cu data la care a expirat termenul.
Faptul ca ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercitiului acestui drept nu echivaleaza cu stingerea dreptului.
Dreptul in sine a existat si exista putand fi valorificat de catre reclamanta beneficiara si in cazul in care s-ar accepta ideea exprimata de recurenta, s-ar ajunge la situatia in care are dreptul se suspenda pe o perioada nedefinita, succesiv, iar persoana titulara a dreptului sa nu poata sa il exercite niciodata.
In acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din start ingradit prin insasi imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justitie, 0 asemenea situatie nefiind in spiritul apararii drepturilor omului.
Mai mult decat atat, suspendarea succesiva a dreptului afecteaza insasi substanta dreptului respectiv, de altfel un drept castigat prin intrarea in vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit careia dreptul la prima de vacanta, face parte din continutul dreptului la munca iar acest drept nu poate fi restrans in mod discriminatoriu.
Astfel art.53 din Constitutia Romaniei arata clar, situatiile in care exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans iar restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica .Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.
Prin suspendarea succesiva a aplicarii normei de drept, s-a ajuns la situatia unei adevarate ingradiri a dreptului castigat si practic, la anularea obligatiei corelative, fara nici o justificare legala a acestei ingradiri.
In acest context, hotararea instantei de fond a fost data cu aplicarea corecta a legii, respectiv in baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar, asa cum am aratat mai sus, dreptul reclamantei - intimate este nascut si actual putand fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescriptii a dreptului la actiune apartinand recurentei reclamante,curtea apreciaza ca suspendarile succesive prevazute pentru acordarea primelor de vacanta au avut ca efect inclusiv suspendarea curgerii termenului de prescriptie extinctiva.
O alta interpretare ar aduce atingere,asa cum s-a mai aratat,insasi substantei dreptului ceea ce este in contradictie cu principiul constitutional care garanteaza realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare,se impune a se considera ca dispozitiile art.10 al.3 din Legea nr.631/2002,art.9 al.7 din Legea nr.507/2003,art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 si art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescriptiei dreptului la actiune a carei acordare a fost suspendata prin acte normative doar temporare, emise datorita unor conditii financiare deosebite.
In felul acesta s-a asigura respectarea principiului increderii in statul de drept,fiind asigurata aplicarea legilor adoptate in spiritul si litera lor,concomitent cu eliminarea oricarei tendinte de reglementare a unor situatii juridice fictive,facand necesar ca titularii drepturilor acordate sa nu poata fi obstaculati de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada in care ele au fost prevazute de lege.
Drept urmare,pe baza si a principiului repararii integrale a prejudiciului cauzat, a fost admis recursul declarat de reclamanta B. M.
A fost modificata in parte sentinta civila nr.1827/7.11.2006 pronuntata de Tribunalul Galati si in rejudecare:
A fost admisa actiunea formulata de reclamanta B. M. in contradictoriu cu parata Casa de Asigurari de Sanatate Galati.
A fost obligata parata catre reclamanta la plata primelor de vacanta pe perioada 2001-2005 actualizate cu rata inflatiei pana la data efectuarii platii.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei civile recurate privind plata cheltuielilor de judecata.
A fost respins ca nefondat recursul declarat de parata Casa de Asigurari de Sanatate Galati.