Procedura insolventei nu poate fi inchisa, anterior solutionarii cererii in antrenare raspundere patrimoniala a membrilor organelor de conducere printr-o hotarare irevocabila. Decizie nr. 803 din data de 04.10.2006
pronunțată de Curtea de Apel Galati

Prin sentinta civila nr. 125/S/26.04.2006, pronuntata de judecatorul sindic in dosarul nr. 265/R/2006, s-a aprobat raportul final intocmit de lichidatorul judiciar Guzu Lucica, in temeiul art.130 din Legea nr.64/1995, republicata.
S-a dispus inchiderea procedurii falimentului debitoarei SC Colmac SA Braila si radierea debitoarei din registrul comertului.
In temeiul disp.art.135 din Legea nr.64/1995, republicata, s-a descarcat lichidatorul judiciar de orice indatoriri si responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori si asociati.
In temeiul art.134 din Legea nr.64/1995, republicata, s-a dispus notificarea hotararii lichidatorului, debitoarei, creditorilor, Directiei Teritoriale a Finantelor Publice Braila si ORC Braila, pentru efectuarea mentiunii de inchidere a procedurii si de radiere.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut ca debitoarea nu a fost identificata de catre lichidatorul judiciar si nici fostul administrator al acesteia nu a fost gasit, in pofida tuturor diligentelor depuse de catre lichidatorul judiciar.
Constatand ca in cauza sunt incidente disp.art.130 din Legea nr.64/1995, republicata, judecatorul sindic a aprobat raportul final fata de care nici un creditor nu a formulat obiectiuni si a dispus inchiderea procedurii de faliment a debitoarei SC Colmac SA Braila.
I m p o t r i v a acestei hotarari a formulat recurs creditoarea AVAS, inregistrat sub nr.2853/2005 la Curtea de Apel Galati.
Sentinta a fost criticata sub aspectul nelegalitatii pentru urmatoarele motive:
Instanta de fond a dispus inchiderea procedurii falimentului aplicand in mod gresit disp. art. 130 din Legea nr.64/1995, republicata.
Recurenta considera ca inainte de a se fi dispus inchiderea procedurii, erau necesare demersuri materializate in solicitarea de fonduri de la creditori si registrul comertului si numai in situatia in care astfel de sume nu s-ar fi putut obtine, se putea trece la aplicarea disp.art.130 din actul normativ mentionat anterior.
Recurenta a precizat ca la data de 29.03.2006 AVAS a formulat cerere de atragere a raspunderii fostului administrator al debitoarei Zotalis Ilie, care nu a fost solutionata de catre judecatorul sindic.
In acest context, s-a motivat ca masura inchiderii procedurii falimentului nu este legala, deoarece, aceasta procedura poate fi inchisa numai dupa solutionarea definitiva si irevocabila a cererii de atragere a raspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitorului si dupa executarea silita a administratorilor societatii debitoare, asa cum prevad art.139-140 din Legea nr.64/1995, republicata.
Recurenta creditoare considera ca pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cererii de atragere a raspunderii fostului administrator al debitoarei, procedura falimentului SC Colmac SA, nu se poate inchide, situatie in care solutia pronuntata de judecatorul sindic este nelegala.
Curtea de Apel a admis recursul declarat de creditoarea AVAS, a casat sentinta recurata si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeasi instanta.
Pentru a hotari astfel, a retinut urmatoarele:
La data pronuntarii sentintei recurate, prin care s-a dispus inchiderea procedurii falimentului, 26.04.2006, pe rolul Tribunalului Braila se afla in curs de solutionare dosarul nr.544/2006, avand ca obiect cererea de antrenare a raspunderii administratorului societatii debitoare, intemeiata pe disp. art.137 din Legea nr.64/1995, republicata, asa cum rezulta din continutul incheierii de dezbateri dosar fond dar si din referatul intocmit de judecatorul sindic la cererea instantei de recurs.
Or, este obligatoriu si inevitabil ca stabilirea raspunderii, conform art.137 din Legea nr.64/1995 (actual art.138 din Legea nr.85/2006) sa fie efectuata inainte de inchiderea procedurii.
Aceasta imprejurare rezulta cu prisosinta din destinatia sumelor rezultate prin executarea silita a patrimoniului membrilor organelor de conducere ai debitoarei. Astfel, sumele realizate prin masurile de executare silita vor apartine averii debitoarei si vor fi destinate, in caz de reorganizare, completarii fondurilor necesare continuarii activitatii debitorului, iar in caz de faliment, acoperirii pasivului (art. 138 din Legea nr. 64/1995 republicata, text de lege preluat in art. 140 din Legea nr. 85/2006).
Pe de alta parte, prin inchiderea procedurii falimentului, judecatorul sindic se dezinvesteste. Astfel, potrivit art. 135 din Legea nr. 64/1995 republicata, prin inchiderea procedurii, judecatorul sindic este descarcat de orice indatoriri si responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, asociati (actual art. 136 din Legea nr. 85/2006).
Asa fiind, este inadmisibil ca judecatorul sindic din prezenta cauza, dupa ce s-a dezinvestit, prin inchiderea procedurii, sa continue a judeca cererea de antrenare raspundere, aflata pe rolul Tribunalului Braila. Or, prin sentinta recurata, judecatorul sindic a ajuns in aceasta situatie contrara spiritului legii insolventei.
Cat priveste cea de-a doua critica adusa sentintei recurate, in sensul ca nu s-ar putea dispune inchiderea procedurii falimentului anterior distribuirii sumelor rezultate din executarea silita a patrimoniului persoanelor prev. de art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicata (actual art. 138 din Legea nr. 85/2006), constata ca este nefondata.
Dispozitiile art. 140 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 republicata, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 249/2005, permit in mod expres continuarea executarii silite individuale dupa inchiderea procedurii, iar acest text de lege a fost preluat ca atare de dispozitia art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Oricat de criticata a fost aceasta dispozitie legala de doctrina, legea trebuie interpretata in sensul aplicarii si nu al neaplicarii sale.
Fata de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041 C.pr.civ., a admis recursul si a casat sentinta recurata, cu consecinta trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeasi instanta.