Contencios fiscal. Conditii de suspendare a solutionarii contestatiei de catre organul competent - aplicarea dispozitiilor art. 183 alin. 1 pct. a din Codul de procedura fiscala. Prin sentinta civila nr.101/C/25.11.2005 a Tribunalului Brasov - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, a fost admisa in parte actiunea in contencios administrativ fiscal formulata de reclamanta S.C. "L." S.R.L. in contradictoriu cu paratele D.G.F.P. Brasov si D.C.F. Brasov si in consecinta;
A fost anulata decizia nr.28/24.02.2005 emisa de parata D.G.F.P. Brasov prin care s-a dispus suspendarea solutionarii contestatiei reclamantei privind obligatiile fiscale in suma totala de 899.550.313 lei pana la solutionarea definitiva a laturii penale a cauzei.
Au fost respinse celelalte petite ale actiunii, privind anulara deciziei de impunere nr.26/15.22.2004 si a procesului-verbal nr.9936/13.12.2004 emise de parata D.C.F. Brasov.
Au fost obligate paratele in solidar sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 4.040.000 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca , prevederile art.183 alin.1 lit.a din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, invocate de parata DGFP Brasov nu sunt aplicabile in cauza dat fiind faptul ca in realitate asa cum recunoaste de altfel si parata, aceasta a fost sesizata de organele de cercetare penala in vederea efectuarii controlului fiscal, ipoteza care nu a fost avuta in vedere de legiuitor si nu se regaseste in prevederile art.183 Cod procedura fiscala printre cazurile de suspendare facultativa a procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa, cazuri limitativ prevazute de lege si de stricta interpretare.
In consecinta, a extinde prevederile textului de lege mentionat si la alte cazuri, chiar si prin analogie, constituie o adaugare la lege, ceea ce este inadmisibil.
Impotriva sentintei primei instante a declarat recurs parata D.G.F.P. Brasov, iar in dezvoltarea motivelor de recurs se arata, ca organele de solutionare a contestatiei in mod corect si legal au procedat la suspendarea solutionarii contestatiei, intrucat procesul-verbal contestat a fost transmis Inspectoratului de Politie al judetului Brasov - Serviciul de investigare a fraudelor, cu adresa nr.7231/16.12.2004, urmare solicitarii acestora. Ca atare, s-au aplicat in mod corect prevederile art.183 alin.1 pct.a din O.G. nr.92/2003 privind codul de procedura fiscala, deoarece intre stabilirea obligatiilor bugetare datorate de catre contestatoare si stabilirea caracterului infractional al faptei savarsite, exista o stransa legatura de care depinde solutionarea cauzei, iar prioritate o are solutionarea cauzei conform art.19 alin.2 Cod procedura penala. Cu privire la cheltuieli de judecata, recurenta arata ca nu are prevazut in buget fonduri pentru astfel de cheltuieli.
La dosar, intimata a depus o nota de sedinta la care a anexat Rezolutia din 22.02.2006 a Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov, aratand ca prin aceasta s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numita P.I., solicitand si respingerea recursului prin care s-a solicitat neobligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului de fond, raportat la sentinta atacata si la motivele de recurs invocate de parata, s-a constatat ca prima instanta a retinut corect situatia de fapt si de drept dedusa judecatii, pronuntand o sentinta legala si temeinica.
Conform art.183 alin.1 lit.a din Codul de procedura fiscala, organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata solutionarea cauzei, atunci cand organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura fiscala. Asa cum corect a retinut prima instanta, in speta nu exista temei legal pentru suspendarea solutionarii pe cale administrativa a contestatiei deoarece, nu organul competent pentru solutionarea contestatiei a sesizat existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni cu ocazia efectuarii controlului.
Dispozitiile Codului de procedura fiscala, mai sus amintite sunt clare si nu dau nastere la interpretari, astfel ca suspendarea solutionarii contestatiei de catre parata a fost in mod nelegal dispusa. Motivele de recurs invocate in acest sens de recurenta parata nu sunt fondate si nu pot fi retinute de curte, avand in vedere dispozitiile imperative ale legii si obligativitatea respectarii acestora.
Recurenta parata este obligata sa reia solutionarea pe fond a contestatiei formulata de reclamanta, deoarece prima instanta in mod corect a dispus anularea Deciziei nr.28/24.02.2005 emisa de aceasta parata pentru nerespectarea prevederilor art.183 alin.1 lit.a din Codul de procedura fiscala.
Este nefondat si motivul de recurs referitor la obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata deoarece, prin anularea Deciziei nr.28/24.02.2005, acestea conform art274 alin.1 Cod procedura civila au cazut in pretentii, astfel ca, obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata partiale de 4.040.000 lei este corecta, avand in vedere ca onorariul de avocat a fost 8.000.000 lei, conform chitantei depusa la dosarul de fond.
Fata de aceste considerente, Curtea, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, a respins recursul, nefiind indeplinite conditiile art.304 Cod procedura civila, pentru casarea sau modificarea sentintei atacate.
( Decizia nr. 81/R din 11 aprilie 2006)