Interpretarea dispozitiilor art. 3 din Legea nr 554/2004 a contenciosului administrativ coroborat cu art. 2 alin.1 lit.c din acelasi act normativ privind tutela administrativa exercitata de Prefect asupra actelor administrative emise de autoritati Decizie nr. 541 din data de 03.02.2014
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Prin sentinta nr.2702 din 06 octombrie 2014, pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr.3930/101/2014 a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul Prefectul Judetului Mehedinti in contradictoriu cu paratii Primarul Comunei X, reprezentant al Unitatii Administrativ Teritoriale Comuna X si Y, ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte s-a exercitat calea de atac a recursului de catre recurentul reclamant solicitand admiterea recursului, casarea sentintei si rejudecand cauza sa admita cererea de chemare in judecata in sensul anularii dispozitiei contestate emisa de Primarul Comunei X, Judetul Mehedinti.
Recurentul reclamant a invederat, in esenta, ca, interpretarea data de instanta de fond textului Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativa nu este justa. A mai aratat ca, potrivit dreptului administrativ, un act administartiv trebuie sa indeplineasca patru conditii, respectiv sa fie emis in forma si cu respectarea procedurii prevazute de lege, sa fie emis de autoritatea competenta si in limitele competentei sale, sa fie conform cu Constitutia, legile si actele normative in vigoare, sa fie conform cu interesul public urmarit de lege.
A mai aratat ca, desi Legea nr. 24/2000 reglementeaza tehnica legislativa la adoptarea actelor cu caracter normativ, dispozitiile acestei legi, devin incidente prin extensie si asupra actelor cu caracter individual, acestea supunandu-se acelorasi reguli de tehnica legislativa. Astfel, actele cu caracter individual nu sunt exceptate de la obligativitatea emiterii acestora in context cu legea si de a se respecta anumite reguli de tehnica legislativa la emiterea acestora.
A nu se interpreta in acest sens inseamna a se sustine ca, actele cu caracter individual sunt exceptate de la obligativitatea respectarii legilor privind conditiile de forma si fond necesare la intocmirea lor valabila, precum si de la obligativitatea motivarii acestora. In opinia sa, notiunea de lege trebuie luata intr-un sens larg incluzand toate actele normative care constituie forme de exprimare a normelor de drept.
De asemenea ca, prin dispozitia contestata Primarul Comunei X a nesocotit nu numai principiile de drept administartiv prin care se consacra obligativitatea respectarii legii la emiterea actelor administrative dar si dispozitiile legilor in vigoare. A mai aratat ca, emitentul actului nu a precizat care este legea in aplicarea careia s-a emis. Totodata ca, nu a fost contrasemnata de catre secretarul primariei, aspect ce reprezinta un viciu de forma la emiterea actului. Din continutul acesteia nu rezulta care este salariul tarifar de incadrare, care este sporul de vechime care trebuia inclus in salariul de baza, care sunt celelate sporuri cu caracter permanent prevazute de lege. A mai aratat ca nu se face trimitere la gradul de salarizare, la clasa de salarizare, deoarece in functie de acestea, fiecare salariat in parte se incadreaza intr-o anumita grila de salarizare, conditii care ar permite salariatului sa verifice daca salariul este corect stabilit.
Totodata ca, salariatului i s-a incalcat dreptul la informare potrivit art. 17 alin.3 lit. K si art. 39 alin.h din codul muncii, art. 31 alin.2 din Constitutie si i s-a restrand exercitarea unor drepturi si libertati contrar dispozitiilor art. 53 alin.1 din Constitutia Romaniei.
De asemenea ca, in mod gresit, instanta de fond a apreciat ca, salariatului nu i-a fost produs niciun prejudiciu. Astfel, in functie de vechimea in munca se stabileste cota procentuala a sporului de vechime care se include in salariul de baza. Ori salariatul, prin dispozitie emisa nu i se precizeaza nici vechimea in munca si nici cuantumul sporului pentru vechimea in munca. A mai aratat ca, salariatul nu poate verifica nici daca vechimea in munca este corect este corect determinata si nici care este sporul de vechime acordat sau daca acesta a fost corect stabilit sau daca a fost inclus sau nu in salariul de baza.
A mai aratat ca, intrucat carnetele de munca nu mai exista, singurele inscrisuri din care rezulta sporul de vechime si toate sporurile cu caracter permanent sunt dispozitiile de stabilire a salariului sau eventualel adeverinte eliberate de angajatori. Or, din continutul dipozitiei contestate nu reies aceste elemente.
Mai mult, actul de stabilire a salariului brut, asa cum a fost intocmit, nu este relevant pentru casele de pensii, la momentul pensionarii. De asemenea dispozitia nu cuprinde nicio mentiune referitoare la posibilitatea de a fi contestata in instanta de contencios.
Totodata ca este, doctrina de drept administartiv a consacrat principiul motivarii actelor administrative.
A mai aratat ca, instanta de fond nu a dat dovada de rol activ in aflarea adevarului, nelamurind toate aspectele mentionate in cererea de chemare in judecata, nu le-a analizat si nici nu le-a coroborat cu textele legii.
De asemenea ca, nerespectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de lege conduc la aplicarea sanctiunii nulitatii actului respectiv.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 488 alin.1 pct. 6 si 8 N.C.p.c..
Desi legal citati intimatii parati nu au depus intampinare si nici nu s-au prezentat in instanta pentru a formula eventuale aparari.
Considerentele instantei de recurs in raport de motivele invocate si de dispozitiile art. 488 pct. 6 si 8 N.C.p.c:
1. In privinta motivului de recurs prevazut de dispozitiile art. 488 alin.1 pct.6 NCPC, Curtea constata ca, pentru a se retine incidenta acestui motiv, trebuie ca hotararea atacata sa nu cuprinda motivele pe care se intemeiaza, astfel ca, inexistenta acestora impiedica exercitarea controlului judiciar, sau sa cuprinda motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei.
Obligatia instantei de a-si motiva hotararea adoptata, consacrata legislativ in dispozitiile art. 425 alin.1 lit. b NCPC, ca de altfel si cercetarea fondului cauzei au in vedere stabilirea in considerentele hotararii a situatiei de fapt expusa in detaliu, incadrarea in drept, examinarea argumentelor partilor si punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant, si, nu in ultimul rand rationamentul logico-juridic care a fundamentat solutia adoptata.
Aceste cerinte legale sunt impuse de insasi esenta infaptuirii justitiei, iar forta de convingere a unei hotarari judecatoresti rezida din rationamentul logico-juridic clar explicitat si intemeiat pe considerente de drept.
In cauza, motivarea primei instante raspunde acestor exigente legale, instanta de fond aratand care sunt considerente care au condus la adoptarea solutiei de respingere a cererii de chemare in judecata.
Totodata, sentinta instantei de fond supusa analizei nu cuprinde motive contradictorii si nici straine de natura cauzei, astfel ca nu este incident motivul de casare prevazut de art. 488 pct.6 N.C.p.c.
2. Sub aspectul motivului de recurs prevazut de disp. pct. 8 C.p.c.- lipsa de temei legal a sentintei recurate, ori pronuntarea acestei cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii Curtea, contrar sustinerii recurentului reclamant, constata ca instanta de fond a facut o corecta aplicare si interpretare a dispozitiilor legale incidente in cauza.
Prin Dispozitia contestata in cauza de catre recurentul - reclamant, Prefectul Judetului Mehedinti, s-a stabilit de catre Primarul Comunei X incadrarea salariala pentru paratul Y.
Paratul Y este incadrat ca personal contractual in cadrul Primariei Comunei X. Prin urmare, dispozitia de incadrare salariala ce vizeaza personalul contractual este un act de dreptul muncii supus jurisdictiei speciale de dreptul muncii. De altfel, intimatul nu a contestat dispozitia emisa la sectia conflicte de munca.
Natura juridica a actului ce face obiectul contestatiei este o problema esentiala cu implicatii asupra conturarii in mod judicios a cadrului procesual din perspectiva obiectului investirii instantei, aspecte ce se circumscriu motivelor de recurs de ordine publica.
Tutela administrativa se exercita de catre Prefect asupra actelor administrative emise de autoritatile administratiei publice locale in consens cu art. 3 din legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 2 alin.1 lit. c. Or, dispozitia contestata in cauza reprezinta un act derivat din raporturi contractuale de dreptul muncii, nefiind circumscris sferei actelor administrative de drept public astfel cum sunt definite de legiuitor potrivit art. 2 alin.1 litl c din legea nr. 554/2004. De altfel, pentru contestare Codul Muncii prevede o procedura specifica raporturilor contractuale, procedura desfasurata in fata instantei civile.
Concluzia se impune, observand si faptul ca in esenta, criticile vizeaza vicii de forma ori caracterul incert al cuantumului salariului, critici ce reprezinta eventual vatamari ce ar putea fi invocate si dovedite exclusiv de angajatul vizat iar nu probleme de nulitate absoluta ce ar rezulta din contradictia actului cu acte normative cu caracter superior in baza carora au fost emise.
In concluzie, dispozitia contestata excede obiectului tutelei administrative ce poate fi exercitata exclusiv in conditiile art. 3 din Legea nr. 554/2004, astfel incat este inadmisibil demersul Institutiei Prefectului Jud. Mehedinti. In acest context de fapt si de drept nu se mai impune analiza detaliata a criticilor prezentate de recurent.
Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 496 alin. 1 NCPC , dat fiind ca solutia de respingere actiunii este legala, insa cu motivarea sus expusa, va respinge recursul ca nefondat.