Neanalizarea fondului cauzei ca urmare a gresitei aplicari a legii, in solutionarea cererii de anulare a deciziei de sanc?ionare disciplinara a unei angajat - inginer silvic Decizie nr. 3330/R din data de 09.05.2013
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

• O.U.G nr. 59/2000 - art. 48-54; art. 58
• Legea nr. 188/1999 rep.
• Ordinul nr. 272/2002 rep. pentru aprobarea regulamentului de organizare si functionare a comisiilor de disciplina prevazute in statutul personalului silvic.
• Art. 312 alin. 5 C. pr. civ.
Din moment ce masurile disciplinare si sanctionarea au o reglementare distincta in cuprinsul O.U.G. nr. 59/2000 republicata, nu se aplica acestei institutii juridice nici prevederile Legii nr.188/1999 si cu atat mai putin prevederile Codului Muncii.
Constatarea unor vicii de forma expres prevazute de Codul Muncii privind continutul deciziei de sanctionare disciplinara a reclamantului asimilat prin statutul sau de membru al personalului silvic cu studii superioare functionarului public, fara a analiza conditiile de fond si forma impuse de textele art.48-54 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.59/2000 republicata, echivaleaza cu o necercetare a fondului cauzei deduse judecatii.
Prin Sentin?a civila nr.3158/07.09.2012, Tribunalul Mures - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr.7500/102/2011 a admis actiunea formulata de reclamantul M. V., in contradictoriu cu parata Regia Nationala a Padurilor - Romsilva - Directia Silvica Mures si a anulat Decizia nr. 92 din 02.05.2011 emisa de directorul Directiei Silvice Mures, a dispus reintegrarea reclamantului in functia de inginer silvic in cadrul Ocolului Silvic Targu Mures si obligarea la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat daca nu ar fi fost emisa Decizia nr. 92/02.05.2011, calculate incepand cu data concedierii si pana la data reintegrarii efective, cu cheltuieli de judecata.
Instanta de fond a retinut faptul ca reclamantul M. V. a fost angajat in functia de inginer silvic, fiindu-i aplicabile disp.art.58 alin.1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.59/2000 si prev. Legii nr.188/1999, nefiind aplicabile disp.art.268 alin.1 din Codul muncii fata de prev.art.103 din Legea nr.188/1999 republicata.
Instanta a constatat ca sunt intemeiate motivele de nulitate invocate de reclamant cu privire la continutul deciziei de desfacere a contractului de munca, retinand incidenta textului art.268 alin.2 lit. a din Legea nr.53/2003 - in vigoare la data emiterii deciziei, care prevede ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, decizia de desfacere disciplinara a contractului de munca trebuie sa cuprinda descrierea faptei care constituie abaterea disciplinara, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile. Or, in decizia contestata, nu a fost indicata fapta pentru care s-a aplicat sanctiunea si circumstantele acesteia, ci au fost enumerate doar inscrisurile in baza carora fapta a fost stabilita, nefiind indicate nici apararile formulate de reclamant cu prilejul cercetarii disciplinare si motivele pentru care au fost inlaturate .
Instanta de fond a avut in vedere caracterul imperativ al art.268 alin.2 din Codul muncii, constatand ca decizia de desfacere a contractului de munca este lovita de vicii de forma, apreciind ca nu se mai impune analizarea aspectelor care vizeaza temeinicia acesteia.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs de reclamanta RNP R. DS Mures care a solicitat, in principal, casarea cu trimitere spre rejudecare si, in subsidiar, modificarea in sensul respingerii actiunii reclamantului in intregime.
In motivarea caii de atac reclamanta a sustinut ca reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozitiile referitoare la functionarii publici, ci doar dispozitiile Codului muncii, prin urmare, competenta de solutionare revenea Tribunalului Mures - Sectia civila, conflicte de munca si asigurari sociale, astfel ca, in mod nelegal, prin incheierea din 15.11.2011, s-a dispus inregistrarea dosarului la Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Mures.
Pe fondul cauzei, recurenta a sustinut legalitatea si temeinicia masurii de concediere, precizandu-se ca in cuprinsul deciziei a fost descrisa fapta, aceea de "lipsa nemotivata in mod repetat de la locul de munca", cu mentionarea si incadrarii abaterii - art.60 din Regulamentul intern al RNP Romsilva nr.22294/VS/04.01.2010.
In esenta, printr-o ampla argumentare recurenta a criticat faptul ca instanta de fond practic a combinat, in considerente, argumente bazate atat pe prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.59/2000 si Legea nr.188/1999 republicata, cat si pe Codul muncii, insa a omis sa retina toate apararile paratei recurente invocate in intampinare, neluand act nici de incidenta prevederilor speciale din Regulamentul intern al RNP Romsilva.
S-a punctat faptul ca, Seful Ocolului Silvic Tg.Mures, a sesizat conducerea unitatii despre faptele reclamantului, sesizarea a facut apoi obiectul cercetarii in Consiliul de disciplina al Directiei Silvice Mures, dupa o cercetare prealabila, cercetare in urma careia reclamantul a fost gasit vinovat in fata Consiliului de disciplina, dandu-i-se dreptul sa se apere si sa depuna probe, reclamantul raspunzand in scris la intrebarile membrilor Consiliului si depunand Nota de relatii din 19.03.2011 abia la 24.03.2011 .
S-a mai invederat ca, lipsa nemotivata de la locul de munca, in iulie 20910 - 2 zile, octombrie 2010 - 15 zile, noiembrie 2010 - 6 zile, decembrie 2010 - 20 de zile, ianuarie 2011 - 21 zile, februarie 2011 - 9 zile, a fost probata cu documente, inclusiv condica de serviciu si pontajul conduse de Ocolul Silvic Tg.Mures.
S-a subliniat faptul ca decizia de sanctionare a fost emisa cu respectarea prevederilor legale, avandu-se in vedere Raportul sefului de ocol, Raportul Consiliului de disciplina, Contestatia depusa de reclamant catre Comitetul Director al DS Mures, Hotararea nr.5/02.05.2011 a Comitetului Director al Directiei Silvice Mures.
Reclamantul intimat M. V. a formulat intampinare solicitand respingerea recursului paratei, sustinand ca sentinta este temeinica si legala, deoarece inginerul silvic se incadreaza in categoria personalului silvic, categorie definita de art.1 alin.1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.59/2000, facandu-se trimitere la textele art.55 si 58 din acest act normativ, concluzia fiind aceea ca ii sunt aplicabile prevederile statutului personalului silvic si prevederile Legii nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici si prin urmare, competenta de solutionare a cauzei apartine instantei de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei, intimatul recurent a sustinut ca necesitatea descrierii faptei este evidenta si ca in decizia atacata lipseste orice element de natura sa reprezinte o descriere detaliata a faptei si motivele pentru care i-au fost inlaturate apararile, ceea ce inseamna o incalcare grava a prev.art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii, de natura a atrage sanctiunea nulitatii absolute.
Intimatul a precizat ca sunt nefondate criticile recurentei potrivit carora instanta de fond ar fi adaugat la lege anumite consideratii de ordin doctrinar, deoarece doctrina si practica s-au bazat pe prevederile exprese ale Codului muncii. La fel, a subliniat faptul ca instanta de fond a avut in vedere punctele de vedere si apararile exprimate de ambele parti - aspect ce rezulta din considerentele sentintei.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs si tinand cont si de incidenta prev.art.3041 Cod procedura civila, instanta a constatat ca recursul paratei este fondat pe considerente legate de gre?ita aplicare a legii urmata de neanalizarea fondului cauzei, solu?ia atacata fiind intemeiata pe constatarea unor vicii de forma.
Nu sunt fondate criticile recurentei parate privind competenta de solutionare a unor astfel de actiuni si anume sustinerea ca este vorba despre un conflict de munca ce ar trebui solutionat, in prima instanta, de Tribunalul Mures - Sectia civila, conflicte de munca si asigurari sociale, deoarece, initial, cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Mures - Sectia civila, ca si litigiu de munca, insa instanta, prin Incheierea nr.1970 din 15.11.2011, a constatat ca fata de prev.art.58 alin.1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.59/2000 raportat la art.80 si 106 alin.1 din Legea nr.188/1999, cauza se impune a fi solutionata de un complet specializat in solutionarea cauzelor de contencios administrativ, dispunand scoaterea de pe rol si inscrierea dosarului la registratura instantei in vederea inregistrarii corespunzatoare.
Dispozitiile incheierii mentionate sunt corecte fata de imprejurarea ca reclamantul a fost membru al personalului silvic - inginer silvic si legea ii confera statut de functionar public, textul art.68 alin.1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.59/2000, fiind fara echivoc in acest sens.
In plus, recurenta parata nu a inteles sa atace in mod expres Incheierea nr.1970 din 15.11.2011 prin care practic completul de litigii de munca si asigurari sociale s-a dezinvestit, relevant fiind si faptul ca, actiunea formulata de reclamant impotriva Raportului nr.5/31.03.2011, a Consiliului de disciplina de pe langa DS Mures, a fost respinsa ca inadmisibila de instanta de contencios administrativ prin Sentinta nr.2907/09.12.2011, in dosarul Tribunalului Mures - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal nr.3492/102/2011. In acel dosar, instanta a retinut faptul ca, reclamantul a uzitat de calea contestatiei administrative impotriva Raportului nr.5/31.03.3011 al Comitetului de disciplina si, prin urmare, nu mai are deschisa calea formularii unei actiuni in contencios prin care sa solicite anularea aceluiasi raport, deoarece potrivit art.25 si 26 din Ordinul nr.274/2002, obiectul unei actiuni in contencios administrativ poate fi doar solutia data in solutionarea contestatiei administrative.
Instanta de fond a solutionat insa cererea reclamantului pe baza unor pretinse vicii de forma, legate de decizia de sanctionare, fara a mai analiza aspectele ce vizeaza temeinicia acesteia, invocand texte legale cuprinse in Codul muncii. Procedand in acest fel, instanta, practic, nu a cercetat fondul cauzei deduse judecatii, deoarece a facut o gresita aplicare a prevederilor cuprinse in Codul muncii ignorand prevederile speciale, derogatorii, de la dreptul comun, cuprinse in Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.59/2000. Astfel, Decizia nr.92/02.05.2011 a fost emisa in cadrul procedurii reglementate de acest act normativ prin art.48-54.
Reclamantului i s-a aplicat sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului de munca urmare a parcurgerii procedurii mentionate, iar decizia contestata in instanta de contencios trebuia analizata prin prisma respectarii dispozitiilor speciale cuprinse in Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.59/2000 republicata nu in raport de prevederile Codului muncii, asa cum gresit a procedat prima instanta. Faptul ca in Legea nr.188/1999 republicata se prevede ca dispozitiile acesteia se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, nu justifica aplicarea Codului muncii si in cazul procedurii de desfacere disciplinara a contractului de munca a personalului silvic asimilat functionarilor publici, deoarece potrivit art.58 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.59/2000 republicata "personalului silvic i se aplica dispozitiile Legii nr.188/1999 in masura in care prezenta ordonanta, nu dispune altfel".
Cata vreme masurile disciplinare si sanctiunile au o reglementare distincta in cuprinsul Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.59/2000 republicata, nu se aplica acestei institutii juridice nici prevederile Legii nr.188/1999 si cu atat mai putin prevederile Codului muncii.
Instanta de fond nu putea sa constate vicii de forma expres sanc?ionate de Codul Muncii privind con?inutul deciziei de sanc?ionare disciplinara a reclamantului asimilat prin statutul sau de membru al personalului silvic cu studii superioare functionarului public, fara a analiza conditiile de fond si forma impuse de textele art.48-54 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.59/2000 republicata.
Un argument in plus al inaplicabilitatii reglementarilor specifice legislatiei muncii il reprezinta si existen?a Ordinului nr.272/2002 republicat pentru aprobarea regulamentului de organizare si functionare a consiliilor de disciplina prevazute in statutul personalului silvic.
Pentru considerentele aratate, instanta a constatat existenta motivului de casare reglementat de art.312 alin.5 Cod procedura civila in conditiile in care prima instanta a solutionat actiunea in contencios administrativ fara a cerceta fondul cauzei, fara a analiza conditiile de fond si forma prevazute de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.59/2000 republicata privind decizia de desfacere disciplinara a contractului de munca al reclamantului, caruia nu i se aplica legislatia muncii.
Prin urmare, instanta a admis recursul formulat de parata si a casat hotararea atacata trimitand cauza spre rejudecare primei instante, pentru a solu?iona ac?iunea in contencios administrativ prin prisma reglementarii condi?iilor prevazute de Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.59/2000 republicata, in materia aplicarii sanc?iunii disciplinare a desfacerii contractului de munca al reclamantului.