Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare. Cazuri.
C. pr. pen., art. 300
In cazul in care, dupa expunerea stari de fapt, procurorul de caz, in mod amanuntit, a aratat in ce consta activitatea infractionala desfasurata de fiecare dintre inculpatii trimisi in judecata si care este textul legal in care aceasta fapta se circumscrie, rechizitoriul corespunde exigentelor expuse de legiuitorul roman in prevederile art. 263 raportat la art. 260 Cod procedura penala, astfel ca este nelegala dispozitia primei instante de restituire a cauzei la procuror in vederea refacerii actului de sesizare.
Prin sentinta penala nr.262/31 iulie 2012, Tribunalul Harghita in baza art. 300 alin. 2 Cod procedura penala a dispus restituirea dosarului Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - DIICOT - Structura Centrala, pentru refacerea actului de sesizare si in baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, a hotarat ca cheltuielile judiciare avansate de stat sa ramana in sarcina acestuia.
A dispus revocarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara privind pe inculpatii fata de care aceasta masura subzista.
Pentru a adopta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa ICCJ - DIICOT - Structura Centrala din data de 13.02.2012, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor B. R., D. A., D. T., D. G. I., R.C., Radu D., D. M. C., D.P., M. I., N. M., N. M., R. M., S. F., S. S., S. M., S. N., V. I., D. A., C.(fost D.) D., N. A., N. F., S. C., M. M. si S. N., pentru savarsirea infractiunilor de:
- trafic de minori, prevazuta de art. 13 alin. 1, 2 si 3 din Legea nr. 678/2001, modificata prin OUG nr. 79/2005 si aprobata prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- spalare de bani, prevazuta de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002;
- initierea si constituirea, aderarea la un grup infractional, prevazuta de art. 7 alin. 1 si 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La termenul de judecata din 23.04.2012, instanta a pus in discutie legalitatea actului de sesizare
Solutionand-o, instanta a retinut, in fapt, ca, prin sentinta penala nr.76 din 01.04.2011a Tribunalului Harghita, definitiva prin decizia penala nr.689/R din a Curtii de Apel Targu Mures, cauza a fost restituita la parchet in vederea refaceri urmaririi penale.
La pronuntarea sentintei tribunalul a avut in vedere prevederile art. 263 alin. 1 Cod procedura penala, referitoare la cuprinsul rechizitoriului, retinand ca acesta trebuia sa contina, in mod obligatoriu, fapta retinuta in sarcina inculpatului si probele pe care se intemeiaza invinuirea, iar, in cazul in care urmarirea penala era efectuata de procuror, asa cum era in cauza de fata, rechizitoriul trebuia sa cuprinda si datele suplimentare prevazute de art. 260 Cod procedura penala.
S-a mai aratat ca, in ce privea descrierea faptei, dispozitiile legale aveau in vedere descrierea actelor materiale, actiunilor sau inactiunilor pe care procurorul le-a retinut ca alcatuind elementul material si celelalte conditii ale laturii obiective a infractiunii. Enuntarea elementului material prevazut in continutul legal al infractiunii nu reprezenta o aratare a faptei concrete.
Totodata, tribunalul a avut in vedere ca, in materie penala, functiona principiul fundamental al raspunderii personale, astfel ca aratarea faptelor in actul de sesizare trebuia sa se raporteze la persoana fiecarui inculpat. Chiar daca s-a retinut ca inculpatii au actionat in grup, raspunderea acestora functiona individual, numai pentru faptele concrete la care au participat si care trebuie aratate in rechizitoriu. Nu se putea retine ca exista o raspundere penala a grupului.
Interpretand literal textul legal tribunalul a constatat, de asemenea, ca se referea la fapta "retinuta in sarcina" inculpatului. Prin urmare, pe langa descrierea ei, fapta trebuia retinuta in sarcina inculpatului. Tribunalul a considerat ca aceste dispozitii implicau o manifestare de vointa a procurorului, care trebuie sa indice, in mod expres, care acte, activitati sau atitudini intelegea sa le retina ca alcatuind fapta. Aceasta sarcina apartinea acuzarii, iar instanta nu putea sa alcatuiasca, ulterior, continutul faptei judecate, daca prin actul de sesizare nu se indica expres continutul acuzei.
In privinta probelor pe care se intemeia invinuirea, instanta a avut in vedere definitia legala a probelor, continuta in art. 63 Cod procedura penala. Interpretand astfel sistematic dispozitiile legale, cerinta art. 263 Cod procedura penala, s-a avut in vedere indicarea elementelor de fapt, cu privire la care procurorul a considerat ca demonstrau existenta fiecarei infractiuni, identitatea persoanei care a savarsit-o, precum si existenta celorlalte imprejurari de fapt, la care facea referire. Totodata, legea are in vedere indicarea mijloacelor de proba din care rezultau aceste elemente de fapt.
In aceiasi sentinta, tribunalul a subliniat ca, dispozitiile art. 263 Cod procedura penala, potrivit carora in cuprinsul rechizitoriului trebuie aratate "probele pe care se intemeiaza invinuirea" se interpretau si literal. Astfel, rechizitoriul care cuprindea doar o enumerare a probelor administrate de organul de urmarire penala era inform. Actul de sesizare a instantei trebuia sa precizeze care erau probele pe care se sprijinea, fiecare dintre acuzatiile formulate, astfel incat aceste probe sa poata fi dezbatute, in contradictoriu si, eventual, inculpatul sa-si exercite dreptul de a demonstra lipsa lor de temeinicie, potrivit art. 66 alin. 2 Cod procedura penala.
In concluzie, tribunalul a constatat ca niciuna dintre cerintele obligatorii la care s-a facut referire, privitoare la continutul actului de sesizare nu a fost indeplinita.
Instanta, la verificarea actului de sesizare, obligatie pe care o are potrivit art.300 Cod procedura penala, a confruntat constatarile judecatorului, cu mentiunile din noul rechizitoriu, constatand ca actul de sesizare refacut, la fel, nu cuprindea aratarea concreta a faptelor, retinute in sarcina fiecarui inculpat, astfel procurorul nu s-a conformat, la intocmirea rechizitoriului, dispozitiilor instantei.
Alaturi de dispozitiile legale au fost reluate, in continuare, deficientele rechizitoriului, din data de 29.07.2010, constatate prin sentinta penala nr.76 din 01.04.2011a Tribunalului Harghita, avand in vedere caracterul obligatoriu al acesteia.
Pentru exemplificare aceste considerente au fost astfel detailate:
Prin sentinta penala nr.76 s-a retinut, referitoare la prima parte a rechizitoriului, ca s-a dorit crearea unei imagini de ansamblu, asupra activitatii grupului infractional, fara a fi formulate acuze concrete cu privire la fiecare dintre inculpati si fara a se stabili raspunderea personala a fiecaruia dintre ei. Nu se putea stabili, de aici, care dintre inculpati s-a ocupat de recrutarea minorilor, care au fost aceia care i-au transportat pe minori, in Marea Britanie, care au fost cei care i-au preluat sau gazduit, impreuna cu care dintre inculpati acesti minori au savarsit infractiuni, care erau inculpatii care i-au obligat pe minori sa cerseasca sau sa savarseasca infractiuni stradale, care dintre inculpati au dobandit venituri banesti din aceasta activitate. Totodata, nu s-a aratat in ce fel minorii au fost obligati sa cerseasca sau sa savarseasca infractiuni, respectiv ce activitati sau procedee au fost avute in vedere de parchet.
Noul rechizitoriu a relaut, in intregime, mentiunile primului rechizitoriu fara ca parchetul sa se conformeze dispozitiilor instantei, aratate, in mod amanuntit, in considerentele hotararii.
In continuare s-a trecut la detalierea faptelor inculpatilor in modalitatea urmatoare:
"In intervalul 2002-2008, aceasta grupare a reusit scoaterea din tara exclusiv prin PTF Turnu si Nadlac a unui numar mare de minori din judetele Ialomita, Constanta, Vaslui, Braila, Brasov, Calarasi.
Liderii acestor grupari au fost stabiliti in persoana numitilor R. C., zis "T.A.", S. N., zis "P.", D. T., zis "C.l" sau "C."; N. M., zis "B.", D. G. I., zis "F.", toti cu domiciliul in Tandarei.
Modalitatea de actionare a gruparii consta in racolarea si transportul copiilor in tari din Europa Occidentala, cu precadere in Italia, Spania sau Belgia, o parte ramanand acolo, ceilalti fiind preluati de cetateni provenind din tari membre ale Uniunii Europene, care ii transportau in Marea Britanie ca insotitori in pasapoartele lor personale.
Membrii retelei au racolat grupuri de persoane in special rromi provenind din familii sarace sau cu handicap fizic pe care i-au transportat in strainatate (Spania, Franta, Italia, Marea Britanie), unde acestia au cersit, au spalat parbrize sau au furat pentru ei. Activitatile infractionale la care sunt obligati minorii in cauza cuprind furturi de bunuri mobile (ce urmeaza a fi introduse in tara spre a fi valorificate) si cersetorie".
Pentru o mai exacta edificare instanta a redat acelasi pasaj din noul rechizitoriu:
"In intervalul 2002-2008, aceasta grupare a reusit scoaterea din tara exclusiv prin PTF Turnu si Nadlac a unui numar mare de minori din judetele Ialomita, Constanta, Vaslui, Braila, Brasov, Calarasi.
Liderii acestor grupari au fost stabiliti in persoana numitilor R. C., zis "T. A.",si , D. G. I., zis "F.", ambii cu domiciliul in Tandarei.
Inainte de anul 2007 modalitatea de actionare a gruparii consta in racolarea si transportul copiilor in tari din Europa Occidentala, cu precadere in Italia, Spania sau Belgia, o parte ramanand in tarile respective, ceilalti fiind preluati de cetateni provenind din tari membre ale Uniunii Europene, care ii transportau in Marea Britanie ca insotitori in pasapoartele lor personale.
Membrii retelei au racolat grupuri de persoane in special rromi provenind din familii sarace sau cu handicap fizic pe care i-au transportat in strainatate (Spania, Franta, Italia, Marea Britanie), unde acestia au cersit, au spalat parbrize sau au furat pentru ei. Activitatile infractionale la care sunt obligati minorii in cauza cuprind furturi de bunuri mobile (ce urmeaza a fi introduse in tara spre a fi valorificate) si cersetorie".
Si in acest caz s-a constatat aceiasi deficienta, cu exceptia mentiunii S. N., zis "P.", D. T., zis "C." sau "C."; N. M., zis "B." fiind redat in intregime vechiul rechizitoriu, fara ca procurorul sa se conformeze dispozitiilor instantei referitoare la: "Descrierea se refera la activitati extrem de largi, fara o delimitare concreta. Astfel, s-a facut referire la "modalitatea de actionare a gruparii" si la "membrii retelei", fara a fi indicat niciunul dintre inculpati. Totodata, s-a vorbit despre racolarea unor "grupuri de persoane" si transportul lor "in tari din Europa Occidentala", fara a fi expusa, in materialitatea ei, nicio astfel de fapta concreta.
Pe de alta parte, tribunalul a subliniat ca dispozitiile art. 263 Cod procedura penala, care impuneau ca, prin actul de sesizare, sa fie aratata fapta retinuta in sarcina inculpatului, se referea la actele materiale, actiunile sau inactiunile concrete pe care procurorul a inteles sa le retina, ca alcatuind elementul material, al infractiunii si celelalte conditii ale laturii obiective a infractiunii. Enuntarea elementului material al infractiunii, potrivit dispozitiei din norma incriminatoare, nu satisfacea cerinta legii procesuale privitoare la aratarea faptei. Astfel, cu titlu de exemplu, enuntarea modalitatii de savarsire a faptei prin "obligarea" la cersetorie sau la savarsirea de infractiuni nu echivala cu aratarea faptei. Rechizitoriul trebuia sa arate care erau actele, procedeele, atitudinile concrete, despre care procurorul consider ca au dus la obligarea minorilor sa aiba o anume conduita. Instanta, exercitand functia de jurisdictie, va putea aprecia apoi, daca respectivele acte, procedee sau atitudini constituiau intr-adevar o "obligare". In caz contrar, judecata nu putea avea loc, lipsind obiectul acesteia. De asemenea, dreptul la aparare nu putea fi exercitat, inculpatii fiind pusi in situatia de a combate o judecata de valoare a procurorului fara a cunoaste faptele la care ea se refera".
Situatia s-a retinut a fi similara in privinta inculpatilor R. C. S. N., D. G.I. si ceilalti inculpati.
Mentiunile noi, cum ar fi disjungerea cauzei fata de inculpatul Radu Ilie, prin procesul verbal din 13.03.2012, respectiv formularile diferite despre care s-a aratat mai sus nu afectau fondul problemei.
Parchetul nu a indicat, in noul rechizitoriu, partile vatamate in cazul infractiunii de trafic de persoane, desi avea aceasta obligatie, potrivit sentintei mentionate in care s-a aratat ca, "cel putin in principiu, o acuzatie de trafic de persoane nu poate fi formulata fara indicarea victimei respectivei infractiuni. Tratamentul la care a fost supusa victima tine, de esenta, astfel ca o infractiune de trafic de persoane nu poate fi analizata facandu-se abstractie de persoana victimei. Or, in cauza de fata, parchetul nu a indicat nicio persoana care sa fie citata in calitate de parte vatamata, victima a infractiunii. Totodata, tratamentul la care se presupune ca au fost supuse victimele minore este amintit prin referiri generale".
Pentru aceste considerente, tribunalul a retinut ca noul act de sesizare nu era conform cu dispozitiile art. 263 Cod procedura penala, pentru care, in baza art. 300 alin. 2 Cod procedura penala a restituit dosarul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - DIICOT - Structura centrala, pentru refacerea actului de sesizare.
In privinta masuri preventive a obligatiei de a nu parasi tara tribunalul a analizat necesitatea mentineri masuri sub aspectul limitei rezonabile a duratei acesteia in raport cu dispozitiile art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dar si a art. 2 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia mentionata.
In acest sens s-a retinut ca orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa.
Exercitarea acestor drepturi nu putea face obiectul altor restrangeri decat acelea, prevazute de lege, si trebuia sa constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.
Cat priveste necesitatea mentinerii masurii preventive intr-o societate democratica, instanta europeana a statuat ca prevederile aplicabile intr-un stat trebuie sa respecte pe cat posibil valorile unei societati democratice, in special preeminenta dreptului. Pe de alta parte, autoritatile judiciare nationale pot dispune restrangerea libertatii de miscare a unei persoane cu respectarea necesitatii proportionalitatii masurii si a scopului pentru care aceasta a fost aplicata
In cazul de fata, autoritatile judiciare au dispus luarea si mentinerea masurilor preventive incepand cu 01.04.2011 inculpatii respectand intocmai dispozitiile instantei de judecata, instanta apreciind ca, mentinerea in continuare a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara fata de inculpati nu mai putea fi privita ca fiind necesara intr-o societate democratica si proportionala cu scopul urmarit prin aplicarea acesteia.
Pentru aceste motive a dispus revocarea masurii preventive fata de inculpatii din prezenta cauza fata de care aceasta masura subzista.
La data de 17 februarie 2012, Tribunalul Harghita este reinvestit cu rejudecarea cauzei privindu-i pe inculpatii B. R., D. A., D. T., D. G. I., R. C., R. D., D. M. C., D. P., M. I., N. M., N. M., R. M., S. F., S. S., S.M., S. I., S. N., V. I., D.A. (arestat in alta cauza), C. (fost D.) D., N.A . N. F., R. I., S. N., S. C. si M. M., ca urmare a faptului ca in respectiva cauza dandu-se eficienta dispozitiilor sentintei penale nr.76/2011 a Tribunalului Harghita, definitiva prin decizia penala nr.456/R/2011 a Curtii de Apel Targu-Mures, s-a procedat la refacerea actului initial de investire a instantei de fond. La termenul de judecata din 31 iulie 2012 instanta de fond, reinvestita cu rejudecarea cauzei, a apreciat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.300 alin.2 Cod procedura penala, text legal. In baza caruia a dispus restituirea cauzei Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - D.I.I.C.O.T.-Structura Centrala, pentru refacerea actului de sesizare.
In hotararea de dezinvestire astfel retinuta, instanta de fond, pe langa faptul ca a reluat vaste pasaje din hotararea initiala pronuntata la 8 iulie 2011 de catre Tribunalul Harghita, a inteles sa ignore si prevederile art.209 rap. la art263, 264 alin.2 Cod procedura penala, deoarece neanalizand corespunzator actul de investire a instantei, a apreciat ca acesta are lacune. Presupusele lacune retinute in sentinta penala nr.262/2012 a Tribunalului Harghita vizeaza in fapt cele retinute anterior, in prima hotarare judecatoreasca de dezinvestire, fara ca magistratul fondului sa se fi aplicat suficient si obiectiv asupra actului cu a carei solutionare fusese investit.
Rechizitoriul intocmit la data de 13 februarie 2012 in cauza ce a format obiectul dosarului nr.333/D/P/2006 al Structurii Centrale al DIICOT, din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cuprinde toate mentiunile expres prevazute de legiuitorul roman in cuprinsul art.263 Cod procedura penala. In prezenta cauza urmarirea penala a fost efectuata direct de catre procuror, data fiind natura infractiunilor vizate si care infractiuni intra in sfera de reglementare a prevederilor art.209 Cod procedura penala rap. la disp.art.21 din Legea nr.678/2001. Rechizitoriul intocmit la data de 13 februarie 2012 nu doar ca prezinta la filele 2-7 o stare de fapt generala, dar la urmatoarele pagini, se realizeaza o prezentare a circumstantelor reale in care fiecare dintre 26 de inculpati si-ar fi desfasurat activitatea infractionala imputata, intervalul de timp si locatiile in care acestia ar fi actionat.
Procurorul ce a instrumentat, in mod direct, prezenta cauza, in faza urmaririi penale, a expus in mod detaliat, si mijloacele de proba ce le-a avut in vedere, in cazul fiecarui inculpat in parte, pentru ca in acest mod, sa justifice fundamentarea si in drept a acuzei retinute fata de fiecare dintre acestia. Pe langa o clara situatie de fapt conturata in actul de investire a instantei, si pe langa o stricta indicare a mijloacelor de proba administrate si avute in vedere la fundamentarea fiecarei acuze, retinute in sarcina fiecarui inculpat, din prezenta cauza, magistratul ce a intocmit actul de investire al instantei, a indicat si persoanele care au calitatea de victime, o parte dintre acestia intelegand sa participe in prezenta cauza, in calitate de parti vatamate/parti civile, iar altele, in calitate de martori, calitate la care puteau recurge prin prisma prevederilor legii speciale, Legea nr.678/2001. Tinandu-se cont de specificul acestei cauze, (numar mare de persoane acuzate de comiterea unor infractiuni cu grad de pericol social ridicat, interval de timp substantial de mare, in care acestea au manifestat conduita antisociala imputata, aria geografica extinsa, in care acestea ar fi actionat, numarul mare de persoane traficate si exploatate) procurorul care a intocmit noul rechizitoriu, a indicat in mod amanuntit, calitatea in care participa fiecare dintre persoanele ce au fost vizate de activitatea infractionala imputata inculpatilor, precizand nu doar volumele de urmarire penala in care se afla declaratiile acestora, dar si faptul ca unii dintre acestia au calitate de martori cu identitate protejata, prin prisma prevederilor art.86 ind.1 Cod procedura penala coroborate cu dispozitiile Legii nr.682/2002.
S-a retinut, de asemenea, ca la prim grad jurisdictional, s-a retinut ca in actul de investire al instantei nu s-a indicat cu exactitate numarul partilor vatamate si al partilor civile. Aceasta instanta de control judiciar nu poate impartasi un asemenea punct de vedere (cum de altfel a si retinut in prezentele considerente), deoarece, actionand in conformitate cu prevederile art.4 Cod procedura penala, magistratul fondului are posibilitatea si poate determina - pe parcursul dezbaterii judecatoresti - ce calitate pot avea martorii, ce figureaza in aceasta calitate in rechizitoriu, in contextul in care, acuzele vizand infractiunile incriminate de disp.art.13 din legea nr.678/2001, evidentul rol activ al magistratului trebuie exercitat si prin prisma disp.art.17 Cod procedura penala raportat la art.24 din legea nr-678/2001 modificata. O asemenea "omisiune" nu atrage nulitatea actului de sesizare al instantei, nu se circumscrie dispozitiilor art.197 alin.2,4 Cod procedura penala, ea (aceasta imprejurare) putand fi clarificata, astfel cum s-a mai aratat, pe parcursul cercetarii judecatoresti. Pentru a-si forma aceasta convingere, instanta de recurs a avut in vedere si considerentele retinute in decizia penala nr.1404/14 aprilie 2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Magistratul de la Tribunalul Harghita, caruia, prin repartizarea aleatorie a cauzei, i-a revenit cauza spre solutionare, nu a analizat in mod corespunzator si cu stricta aplicare a legii, continutul actului de investire care se intinde pe cuprinsul a 200 pagini si care rechizitoriu, astfel cum s-a mai aratat, corespunde pe deplin, exigentelor legiuitorului roman expuse in prevederile art.263 alin.1-3, rap. la art.260 Cod procedura penala. Mentiunea inserata de acest magistrat in hotararea judecatoreasca pronuntata, cum ca activitatea infractionala imputata inculpatilor ar avea si un element de extraneitate, trebuia fundamentata in fapt si in drept, in contextul in care, activitatea de urmarire penala desfasurata in prezenta cauza a aratat in mod precis, care dintre inculpati au desfasurat o asemenea activitate infractionala pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene, state car au procedat la angajarea raspunderii penale a acestora, potrivit legislatiei interne.
Instanta de fond, verificand legalitatea si temeinicia investirii sale, a interpretat ciuntit prevederile art.300 Cod procedura penala, si neanalizand, in mod corespunzator prevederile art.263 rap. la art.260 Cod procedura penala, a pronuntat o hotarare care, aduce o grava atingere prevederilor art.1 rap. la art.3 Cod procedura penala. Instanta avea obligatia ca, actul sau de investire sa-l analizeze si prin prisma dispozitiilor cuprinse in Legea nr.678/2001 modificata, legea nr.656/2002 si Legea nr.39/2004, in contextul in care, acuzele strict detaliate si retinute in sarcina fiecarui inculpat, vizeaza fapte penale sanctionate de aceste legi speciale, si proceduri de urmarire penala specifice. S-a sustinut in hotararea judecatoreasca criticata ca activitatea infractionala imputata unora dintre inculpati, trebuia sa fie explicata prin enuntarea elementului material al infractiunii, indicarea, in rechizitoriu, a faptului ca, unii dintre inculpati ar fi obligat victimele la desfasurarea unor activitati de cersetorie, sau la savarsirea de infractiuni, nefiind echivalenta cu aratarea faptei. Un asemenea punct de vedere nu poate fi impartasit de catre aceasta instanta de control judiciar, in contextul in care, in prezenta cauza, in cazul fiecarui inculpat in parte, dupa expunerea complexei stari de fapt, procurorul de caz, in mod amanuntit, a aratat in ce consta activitatea infractionala desfasurata de fiecare dintre cei 26 de inculpati si care este textul legal in care aceasta fapta se circumscrie. Prevederile art.13 alin.1-3 din Legea nr.678/2001 se interpreteaza coroborat cu restul dispozitiilor acestui text legal, deoarece in art.2 al acestei legi speciale, sunt expuse continutul unor termeni si expresii avute in vedere de catre legiuitorul roman la adoptarea acestei legi speciale, dispozitii ce corespund actelor normative adoptate in aceeasi materie, la nivel european.
Noul rechizitoriu intocmit in cauza pendinte, la data de 15 februarie 2012 de catre D.I.I.C.O.T. - Structura Centrala, astfel cum s-a mai aratat, corespunde exigentelor expuse de legiuitorul roman in prevederile art.263 rap. la art.260 Cod procedura penala, magistratul fondului urmand a pasi la solutionarea acestei cauze, respectand nu doar regulile de procedura penala expuse in legea organica (Codul de procedura penala) dar si cele cuprinse in legile speciale care incrimineaza faptele retinute in sarcina fiecarui inculpat in parte. Instanta de control judiciar, analizand hotararea judecatoreasca criticata, constata ca aceasta este nelegala si prin prisma faptului ca, au fost folosite motivari extrem de largi si care contravin deciziei pronuntate in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie nr.LXXVI/2007, decizie publicata in Monitorul Oficial nr.545/18 iulie 2008. Pasind la revocarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, dispusa fata de inculpatii, fata de care aceasta masura subzista, au fost incalcate prevederile art.136 alin.1 si 8 Cod procedura penala, dar si caracterul personal al masurilor preventive, care sunt reglementate de codul roman de procedura penala. Magistratul fondului avea obligatia, in baza rolului activ care ii revine, conform art.4 Cod procedura penala, sa indice personal, fata de fiecare inculpat, ce era supus masurii preventive reglementate de disp.art.145 ind.1 Cod procedura penala, care sunt temeiurile de fapt si de drept ce, prin prisma art.139 Cod procedura penala, justifica revocarea acestei masuri preventive. In hotararea pronuntata nu exista asemenea precizari, fapt ce contravine prevederilor art.136 alin.1 si 8 rap. la art.139 Cod procedura penala.
Pentru toate aceste considerente anterior expuse, in conformitate cu art. 385/15 pct.2 lit.c Cod procedura penala, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - D.I.IC.O.T.-Biroul Teritorial Harghita impotriva sentintei penale nr.262/31 iulie 2012 al Tribunalului Harghita.
S-a casat integral hotararea judecatoreasca criticata si s-a dispus trimiterea cauzei, ce formeaza obiectul dosarului nr.496/96/2012 al Tribunalului Harghita, la aceasta instanta, pentru continuarea judecarii cauzei privindu-i pe inculpatii B. R., D. A., D. T., D. G. I., R. C., R. D., D. M. C., D. P., M. I., N. M., N. M., R. M., S.F., S. S., S. M., S. I., S. N., V. I., D. A., C. (fost D.) D., N. A., N. F., R. I., S. N., S. C