Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale. Incalcarea dreptului la aparare
Procedura civila si penala
Decizia nr. 698/3 martie 2009
Examinand actele si lucrarile dosarului se constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Botosani din data de 04.08.2008 pronuntat in dosarul de urmarire penala nr. 192/P/2006 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatei S. T., fiica lui I. si M., nascuta la xx.xx.xxxx in comuna Ivesti, jud. Galati, cu domiciliul in satul Lunca Cetatuii, comuna Ciurea, jud. Botosani, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 215 alin. 1 si 3 C. pen., comisa prin aceea ca, la data de 07.10.2005, inculpata in calitate de administrator la S.C. T. T. S.R.L. a indus in eroare S.C. S. S.A. Botosani, reprezentata de A. A. cu prilejul incheierii unui contract prin care a achizitionat masini si utilaje in valoare de 136.255 RON, pentru care a emis trei bilete la ordin, stiind ca nu are disponibil in cont.
Cauza a fost inregistrata la instanta sub nr. 7718/193/2008 din 07.08.2008 iar la primul termen de judecata cu procedura completa din 29.10.2008 inculpata, prin aparator a invocat nulitatea absoluta a rechizitoriului si trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmaririi penale, invocand ca nu i s-a respectat dreptul la aparare si ca nu a fost asistata de un avocat, instanta punand in discutia partilor aceasta exceptie.
Investita cu solutionarea cauzei, Judecatoria Botosani, prin sentinta penala nr. 2645 din 31 octombrie 2008, in temeiul art. 6 si art. 197 alin. 2 C. proc. pen. raportat la art. 6 paragraful 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului a constatat nulitatea absoluta a rechizitoriului nr. 192/P/2006 din 04.08.2008 intocmit de Parchetul de pe langa Tribunalul Botosani, privind pe inculpata S. T..
In temeiul art. 332 alin. 2 C. proc. pen. a dispus restituirea cauzei Parchetului de pe langa Tribunalul Botosani pentru refacerea urmaririi penale cu respectarea dispozitiilor art. 6 si art. 69-73 C. proc. pen. si art. 6 paragraful 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In temeiul art. 192 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca in cauza s-au incalcat dispozitiile art. 6 alin. 4 C. proc. pen., potrivit caruia, "Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in cursul procesului penal" si ca inculpata, la data cand a fost audiata in calitate de faptuitoare, 01.06.2006, desi a declarat ca nu stie sa scrie si sa citeasca si deci nu poate sa-si scrie singura declaratia, imprejurare consemnata in procesul verbal de la fila 29, cu toate acestea nu i s-a desemnat un aparator din oficiu, asa cum prevede art. 171 alin. 2 teza penultima Cod proc. penala, inculpata nefiind in masura sa-si faca singura apararea.
S-a mai retinut de catre prima instanta ca au mai fost incalcate si dispozitiile art. 6 paragraful 3 lit. a) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care prevad ca "Orice acuzat are in special dreptul sa fie informat in termenul cel mai scurt,intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa" si cum in speta de fata inculpatei nu i s-au adus la cunostinta in mod amanuntit faptele de care este invinuita, aceasta echivaleaza cu lipsa de aparare a acesteia.
Practic, la dosarul cauzei nu exista nicio declaratie a inculpatei data dupa momentul inceperii urmaririi penale, cand inculpata a dobandit calitatea de invinuita.
Desi inculpata a fost ascultata inainte de inceperea urmaririi penale in calitate de faptuitoare, pe aceasta declaratie consemnata de organul de cercetare penala nu s-a aratat in amanuntit faptele de care este acuzata, cel putin la nivelul la care au fost descrise in procesul verbal de incepere a urmaririi penale si rezolutia de confirmare a inceperii urmaririi penale, astfel ca dreptul la aparare al inculpatei sa fi fost efectiv si nu doar formal.
S-a mai retinut de catre prima instanta ca dupa inceperea urmaririi penale (04.08.2006) inculpata a fost citata la data de 09.06.2008 pentru a fi prezenta la audierea din data de 10.06.2008 la Postul de Politie Ciurea, jud. Iasi (fila 145 dosar urmarire penala), la data de 20.06.2008 pentru a fi prezenta la 21.06.2008 la acelasi post de politie (fila 146 dosar urmarire penala) si la data de 09.07.2008 pentru a fi prezenta la 10.07.2008 la acelasi post de politie (fila 147 dosar urmarire penala), procesele verbale de citare fiind semnate de rude ale inculpatei sau afisate, precum si ca a fost citata o singura data la sediul I.P.J. Botosani in data de 02.12.2007 pentru data de 05.12.2007, procesul verbal de citare fiind de asemenea semnat de o ruda a inculpatei.
Astfel, prima instanta a apreciat ca nu exista dovezi ca inculpata s-a sustras urmaririi penale, atata vreme cat nu a fost incunostintata personal pentru a se prezenta la audieri si nu s-a dispus citarea cu mandat de aducere, coroborand cu imprejurarea ca fiind citata cu mandat de aducere in fata instantei inculpata s-a prezentat insotita de aparator ales.
Impotriva acestei sentinte in termen legal au declarat recurs, Parchetul de pe langa Judecatoria Botosani si partea civila S.C. S. S.A. Botosani.
In recursul declarat de parchet se invoca nelegalitatea si netemeinicia sentintei, intrucat in mod gresit prima instanta a constatat nulitatea absoluta a rechizitoriului ca urmare a incalcarii dreptului la aparare.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca, cu ocazia audierii faptuitoarei i s-a adus acesteia la cunostinta in mod amanuntit fapta penala pentru care este cercetata, precum si drepturile ce-i revin. Cu aceeasi ocazie, s-a consemnat in procesul verbal ca faptuitoarea nu doreste sa fie audiata in prezenta unui avocat si ca este de acord cu consemnarea declaratiei sale de catre organul de cercetare penala intrucat nu stie sa scrie si sa citeasca.
Chiar daca faptuitoarea a precizat ca nu stie carte, atat timp cat s-a implicat in desfasurarea unor acte comerciale in calitate de administrator si asociat unic, incheind in nume propriu si semnand diverse inscrisuri, a lasat impresia ca are abilitatile necesare si capacitatea de a intelege acuzatiile ce i se aduc.
Se mai arata ca in mod gresit instanta a invocat din oficiu nulitatea absoluta deoarece art. 197 alin. 2 Cod proc. penala sanctioneaza cu nulitate absoluta doar nerespectarea dispozitiilor privind asigurarea asistentei juridice obligatori, ceea ce nu este cazul in speta. Intrucat nerespectarea drepturilor la aparare constituie o cauza de nulitate relativa, aceasta trebuia invocata la primul termen cu procedura completa, ori inculpata a fost audiata la data de 29.10.2008, astfel ca aceasta sanctiune a fost pe deplin inlaturata.
In cursul cercetarilor, organele de ancheta au fost in imposibilitatea audierii inculpatei, in pofida tuturor demersurilor intreprinse, aceasta fiind citata procedural in repetate randuri si emitandu-se mandat de aducere.
In concluzie, parchetul solicita admiterea recursului, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei la Judecatoria Botosani pentru solutionarea fondului.
In motivarea recursului declarat de partea civila S.C. S. S.A. Botosani se invoca comiterea unei grave erori de fapt. Astfel din analiza actelor de urmarire penala permite se constata ca audierea inculpatei s-a efectuat cu respectarea tuturor normelor care reglementeaza dreptul la aparare. Invinuita si-a manifestat neechivoc si in deplina cunostinta de cauza vointa de a participa la urmarirea penala fara a fi asistata de un aparator, iar organul de cercetare penala a luat masura asigurarii unui martor, care a asistat la audiere si care poate confirma valoarea juridica a procedurii.
Desi s-a declarat necunoscatoare de carte, invinuita a demonstrat ca are capacitatea intelectuala de a intelege semnificatia procedurilor judiciare, a dat explicatii coerente cu privire la principalele aspecte ale activitatii infractionale, astfel incat nu pot fi invocate elemente obiective in sprijinul supozitiei ca nu si-ar fi putut face singura apararea.
Invinuita nu a probat ca ar fi suferit vreo vatamare prin neasigurarea asistentei juridice din oficiu, iar prin raportare la prevederile art. 171 alin. 3 Cod proc. penala, aceasta vatamare nu poate fi prezumata.
In consecinta, partea civila solicita admiterea recursului si casarea hotararii atacate.
Recursurile sunt fondate.
Prima instanta a considerat ca au fost incalcate dispozitiile din codul de procedura penala (art. 6 alin. 4) precum si cele ale art. 6 paragraful 3 lit. a din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, texte care consfintesc dreptul la aparare. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, prima instanta a constatat ca ,practic, la dosar nu exista nici o declaratie a inculpatei data dupa momentul inceperii urmaririi penale, iar in declaratia data in calitate de faptuitoare, nu s-au aratat in mod amanuntit fapte de care este acuzata, astfel ca dreptul la aparare al inculpatei sa fi fost efectiv si nu formal. Din acest punct de vedere consemnarile in mod generic cuprinse in aceasta declaratie, nu intrunesc cerintele textelor aratate mai sus.
Mai retine prima instanta ca, desi inculpata a aratat ca nu stie sa scrie si sa citeasca nu i s-a desemnat un aparator din oficiu, asa cum prevede art. 171 alin. 2 teza penultima, C. proc. pen., inculpata nefiind in masura sa-si faca singura apararea.
De asemenea dupa inceperea urmaririi penale, inculpata nu a fost incunostintata personal pentru a se prezenta la audieri si nu s-a dispus citarea cu mandat de aducere, imprejurari care coroborate cu aceea ca fiind citata cu mandat de aducere in fata instantei inculpata s-a prezentat insotita de avocat ales, arata ca inculpata nu s-a sustras urmaririi penale.
In ce priveste dispozitiile mentionate de prima instanta se observa ca acestea consacra un drept la aparare si nu o obligatie pentru organele judiciare de a asigura asistenta juridica din oficiu sau prezenta celor acuzati in lipsa unor date certe privind imposibilitatea acestora de a-si realiza apararea. In cazul de fata, desi inculpata a aratat ca nu stie carte, a declarat in mod amanuntit si coerent despre faptele pentru care este cercetata. Continutul acestei declaratii, coroborat cu activitatea comerciala desfasurata anterior de inculpata demonstreaza ca aceasta, desi nu stie carte, are o reprezentare suficient de precisa si clara asupra realitatii si asupra activitatilor care au dus la formularea unei acuzari impotriva sa. In cunostinta de cauza, inculpata a aratat ca este de acord cu audierea sa fara a fi asistata de un aparator ales, astfel incat nu exista nici un motiv ca organele judiciare sa prezume ca aceasta ar fi fost in imposibilitate de a se apara.
Desi consemnarile generice cuprinse in partea introductiva a declaratiei inculpatei intr-adevar nu satisfac cerintele conventiei, in schimb, cuprinsul declaratiei demonstreaza fara putinta de tagada ca inculpata a cunoscut amanuntit imprejurarile cauzei si faptele pentru care este acuzata, astfel incat a fost in masura sa-si precizeze la randul ei detaliat si la obiect punctul de vedere.
Referitor la neprezentarea inculpatei in fata organelor judiciare dupa inceperea urmaririi penale, se constata ca art. 6 din conventie se refera la un moment al punerii sub acuzare, la formularea unei acuzatii, si nu la momentul inceperii urmaririi penale sau la un alt moment din cursul procedurilor. In cauza s-a putut vorbi de aducerea unei acuzatii impotriva inculpatei mai inainte de inceperea urmaririi penale si, dupa cum s-a aratat mai sus, respectiva acuzare i-a fost adusa la cunostinta intr-o modalitate care sa-i permita sa se apere. Prin urmare, nu era necesara prezenta inculpatei in fata organelor judiciare, din procesele verbale depuse la dosarul de urmarire penala reiesind ca, desi membrii familiei sale au luat cunostinta de termenele fixate pentru audiere, inculpata a refuzat sa se prezinte. De altfel, inculpata a fost cautata la domiciliu de organele de cercetare penala (procesul verbal de la filele 175-176), ocazie cu care sotul acesteia a luat la cunostinta termenul stabilit pentru audiere, respectiv 21.03.2008 orele 10,00, respectiv 11,00.
Pentru aceste considerente se constata ca in mod gresit prima instanta a apreciat ca nul absolut rechizitoriul intocmit in cauza. In consecinta, vor fi admise recursurile si casata sentinta cu trimiterea cauzei la Judecatoria Botosani pentru continuarea judecatii.
Vazand si disp. art. 192 alin. 3 Cod proc. penala,
5