Incidente ivite in cursul cercetarii judecatoresti. Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare. Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale.
C. pr. pen., art. 300, art. 332
Omisiunea ascultarii de catre procuror a tuturor partilor vatamate, neregulile vizand obtinerea probelor in cursul urmaririi penale, omisiunea aplicarii in faza prealabila judecatii a dispozitiilor art. 44 din Legea nr. 678/2001, gresita incadrare juridica data faptelor, omisiunea procurorului de a dispune vreo solutie cu privire la toate faptele si persoanele cu care a fost sesizat, precum si omisiunea procurorului de a dispune punerea in miscare a actiunii penale pentru toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea in judecata nu sunt nereguli care sa atraga restituirea cauzei la procuror pentru refacerea rechizitoriului sau pentru refacerea urmaririi penale. Prin Sentinta penala nr. 337/21.11.2011 pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul penal nr. 790/89/2010, in baza art.300 alin.2 C.pr.pen., s-a dispus restituirea cauzei procurorului, respectiv Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Vaslui, in vederea refacerii actului de sesizare. Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:
In ceea ce il priveste pe inculpatul H.G., acesta a fost trimis in judecata pentru mai multe infractiuni: inselaciune - pentru inselarea a 463 de persoane la inceperea urmaririi penale facandu-se referire despre 460 persoane, dintre acestea insa au fost audiate doar 10 persoane; se face de asemenea referire la trimiterea in judecata pentru prejudicierea a 64 persoane care au participat la H2B SUA cu toate ca urmarirea penala s-a inceput doar pentru inducerea in eroare a 30 de persoane. In actul de sesizare nu s-a dat nicio solutie pentru fapte care privesc angajarea a 43 de persoane la o firma din Italia, sau angajarea a 53 persoane la o firma din Norvegia, in legatura cu acestea facandu-se cercetari, de asemenea nici pentru cele 10 persoane angajate la firme din Irlanda, dintre acestea doar o singura persoana fiind audiata.
Prin rechizitoriu nu s-a dat nici o solutie cu privire la faptele privind angajarea a 59 de persoane la A.M.D. SUA si nici pentru angajarea a 10 persoane pentru firma N.D.M. din Cipru, acestea nefiind audiate, astfel s-a dispus trimiterea in judecata pentru 24 fapte pentru care nu s-a inceput urmarirea penala, acestea neputand fi retinute ca infractiuni din moment ce nu i s-a adus la cunostinta invinuirea care i se aduce; delapidarea - pentru sase fapte a fost inceputa urmarirea penala dar pentru acestea nu se mai face trimitere in judecata prin actul de sesizare, nefiind data o solutie de catre procurorul de caz; pentru unele fapte trimiterea in judecata efectuandu-se pentru o alta incadrare juridica decat cea adusa la cunostinta la urmarirea penala unor probe cu aplicarea prev. art.41 alin.2 C.pen. prin rechizitoriu aplicarea prev. art.33 lit.b C.pen., fara a se dispune schimbarea incadrarii juridice; spalare de bani in forma continuata.
Prin ordonanta din 14.12.2009 nu s-a retinut forma continuata a infractiunii in contradictie cu cele consemnate in procesul verbal din 17.12.2009, de aducere la cunostinta a invinuirii iar prin rechizitoriu s-a retinut o alta incadrare juridica decat cea pentru care s-a efectuat urmarirea penala, aplicandu-se art.33 lit.b C.pen. fara ca intre timp sa se fi schimbat incadrarea juridica a faptei.
Prin rechizitoriu s-a pus in miscare actiunea penala pentru 3 infractiuni pentru care nu s-a inceput urmarirea penala, respectiv incheierea contractului de cesiune de creanta prin care B.R.D. transmite la I.M.R. creanta detinuta de debitoarea E. cunoscand ca suma provine din infractiunile de inselaciune.
Prin ordonantele din 18.03.2008 si 14.12.2009, prin care s-a inceput urmarirea penala pentru infractiunea prev. de art.23 pct.1 lit.a din Legea nr.658, se constata ca nu s-a inceput urmarirea penala pentru aceasta fapta, nefiind constatat acest lucru nici prin procesele verbale de extindere a urmaririi penale din 16.05.2008 si 17.12.2009, dar nici ulterior prin procesul verbal din 24.02.2010 de aducere la cunostinta a intregului material de urmarire penala, intr-o situatie asemanatoare aflandu-se si faptele incadrate ca infractiuni la art.23 pct.1 lit.a din Legea nr.656/2002 - revanzare imobil R.E., si valoarea celor doua tranzactii imobiliare M. si R. care se regasesc numai in procesul verbal din 24.02.2010 si ulterior in rechizitoriu.
Nu s-a inceput urmarirea penala nici pentru alte infractiuni pentru care a fost trimis in judecata:
- infractiunea de spalare de bani prin transferul folosintei autovehiculului Chevrolet Kolos de la I.M.R., desi pentru infractiunea de inselaciune care constituie sursa infractiunii de spalare de bani nu s-a inceput urmarirea penala, fapta fiind doar retinuta in rechizitoriu;
- infractiunea de furt - s-a inceput urmarirea penala pentru cea prev. de art.208 C.pen., fara aliniat, in rechizitoriu fara sa fie schimbata incadrarea juridica apare art.208 alin.1 si 2 C.pen.;
- fals in inscrisuri sub semnatura privata: 16 fapte de fals pentru care nu s-a inceput urmarirea penala, fiind retinute in rechizitoriu la f.176-179.
Cu privire la infractiunea de trafic de persoane: la inceputul urmaririi penale nu este descris niciun act material, prin rezolutia de incepere a urmaririi penale nu este retinut niciun act material, la prezentarea materialului de urmarire penala sunt retinute 3 acte materiale, iar in rechizitoriu sunt retinute 9 acte.
Procurorul care a efectuat urmarirea penala si a intocmit actul de sesizare a retinut fapta fara sa respecte prevederile Codului de procedura penala, si anume: actul de perchezitie si autorizatia de perchezitie sunt nelegale fiind obtinuta doar pentru un spatiu inchiriat, dar s-a intrat la doua firme, perchezitia informatica a fost efectuata fara ca aceasta sa fie confirmata de instanta.
Inculpata E.R.: a fost retinuta in sarcina sa savarsirea infractiunii de complicitate la trafic de persoane insa a fost trimisa in judecata pentru alta incadrare juridica decat cea pentru care s-au efectuat actele de urmarire penala, prin rechizitoriu retinandu-se fapte agravante.
Nu s-a inceput urmarirea penala pentru mai multe fapte:
- intarirea convingerii a 14 persoane care au incheiat contracte cu I.M.R. in septembrie 2006 pentru Cipru, dupa plecarea celor 12 persoane in Cipru a emis notificari, a solicitat plata unor sume neprezentand taxe de mediere, dobanzi, penalitati etc.; desi acestea se regasesc in rechizitoriu, in ordonanta de extindere din 27.09.2007 nu se face referire dar nici in procesul verbal din 27.09.2007.
- inselaciune in conventii: incadrarea juridica a fost schimbata prin actul de sesizare; pentru cele 5 infractiuni a fost efectuata urmarirea penala in conditiile prev. de art.41 alin.2 C.pr.pen. si prin procesul verbal din 24.02.2010 retinandu-se aceleasi prevederi legale, insa prin actul de sesizare a fost trimisa in judecata cu aplicarea prev. art.33 lit.b C.pr.pen., astfel s-a procedat la schimbarea incadrarii juridice fara sa i se aduca la cunostinta intregul material de urmarire penala;
- fapta de primire de foloase necuvenite, nu i-a fost adusa la cunostinta; prin ordonanta de extindere din 14.12.2009 se retine fapta, dar prin procesul verbal din 17.12.2009 nu se face referire la aceasta iar prin rechizitoriu nu este solutionata sau nu se dispune cu privire la disjungere.
Inculpata a fost trimisa in judecata pentru savarsirea infractiunii de inselaciune in conventii insa pentru mai multe infractiuni nici nu a fost inceputa urmarirea penala, desi s-a dat ordonanta de extindere in 14.12.2009, nu s-au efectuat actele de urmarire retinute in aceasta, dar se gasesc in actul de sesizare (15 fapte).
Spalare de bani: incadrarea juridica a fost schimbata prin actul de sesizare; atat prin ordonanta de extindere din 14.12.2009 cat si prin procesul verbal din 17.12.2009 se face referire la art.26, art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 insa prin rechizitoriu se primeste o noua incadrare juridica cu aplicarea prev. art.41 alin.2 C.pen. si art.33 lit.b C.pen., aceasta incalcare atragand nulitate potrivit art.197 C.pen. intrucat i-a produs vatamare intereselor procesuale ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului de sesizare.
Exercitarea fara drept a meseriei de consilier juridic: incadrarea juridica a fost schimbata nelegal prin actul de sesizare; ordonanta din 18.12.2009 cat si procesul verbal din 13.01.2010 face referire la art.281 C.pen. si art.54 Statut iar prin rechizitoriu se incadreaza in prev. art.41 alin.2 C.pen. si art.33 lit.b C.pen.
Referitor la inculpata R.E., a fost trimisa in judecata pentru:
- complicitate la delapidare: pentru 3 fapte retinute in rechizitoriu nu a fost inceputa urmarirea penala iar prin procesul verbal din 14.01.2010 nu i s-a adus la cunostinta ca se efectueaza actele de urmarire penala cu referire la emiterea si semnarea ca reprezentant al Eurojob United a facturilor fiscale;
- complicitate la spalare de bani: prin ordonanta de extindere din 26.03.2009 s-a extins urmarirea penala pentru art.23 din Legea nr.656/2002, prin procesul verbal din 26.03.2009 se mentioneaza art.41 alin.2 C.pen. - forma continuata, prin ordonanta de extindere din 14.12.2009 nu se face referire la art.41 alin.2 C.pen. dar prin rechizitoriu da.
Pentru un numar de 4 fapte, desi s-a inceput urmarirea penala nu s-a dat nicio solutie iar in cauza nu s-a dispus disjungerea, este vorba de semnarea si intocmirea unor acte desi prin ordonanta de extindere din 26.03.2009 se face referire iar actele de urmarire penala s-au efectuat fara finalizare in rechizitoriu.
Cu referire la infractiunea de spalare de bani s-a retinut ca, desi prin ordonanta de extindere din 14.12.2009 se face referire la art.23 pct.1 lit.a din Legea nr.659/2002, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., in procesul verbal din 14.01.2010 forma continuata nu se regaseste iar in rechizitoriu pe langa aceasta se vorbeste si despre art.33 lit.b C.pen. privind concursul de infractiuni.
De asemenea tot prin respectiva ordonanta s-a extins urmarirea penala pentru fapta constand in actionarea in judecata de catre SC M.T. SRL dupa incheierea contractului de cesiune de creanta nr.12/29.07.2005 a multor persoane, efectuandu-se deci urmarirea penala, in rechizitoriu nu se mai face trimitere la aceasta fapta iar solutie de disjungere nu exista.
Cu referire la infractiunea de fals in inscrisuri sun semnatura privata, s-a retinut urtmatoarele:
Prin rechizitoriu s-a dispus incadrarea juridica cu aplic. art.33 lit.b C.pen., pe langa aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. asa cum s-a efectuat urmarirea penala, prin ordonanta de extindere din 26.03.2009 si prin procesul verbal din 26.03.2009 facandu-se referire doar la forma continuata.
De asemenea tot prin aceasta ordonanta de extindere din 26.03.2009 s-a dispus extinderea urmaririi penale pentru savarsirea a 4 infractiuni de fals care nu se regasesc in rechizitoriu, neexistand nici o dispozitie de disjungere sau alta solutie.
Cu referire la infractiunea de delapidarea, s-a retinut urmatoarele:
In rechizitoriu s-a retinut cauza de agravare prev. de art.33 lit.b C.pr.pen., iar in ordonanta de extindere din 14.12.2009 si in procesul verbal din 14.01.2010 nu.
Pentru o fapta de delapidare constand in nedepunerea sumei de 10.653 lei in casieria sau conturile bancare ale SC Eurojob United SRL, nu s-a inceput urmarirea penala, dar figureaza in rechizitoriu.
Instanta a constatat ca procedand in sensul retinut mai sus, organul de urmarire penala a incalcat urmatoarele principii: cel al legalitatii reglementat de art.2 alin.1 C.pr.pen., care impunea cerinta ca procesul penal sa se desfasoare atat in cursul urmaririi penale cat si in cel al judecatii, in conformitate cu dispozitiile legale; dreptul la aparare atat cel prev. de art.24 din Constitutie, dar si dreptul la un proces echitabil prev. de art.6 CEDO, care trebuie garantat in tot cursul unui proces penal cu respectarea principiului egalitatii, de arme ceea ce presupune dreptul fiecarei persoane de a-si prezenta cauza intr-o maniera rezonabila si in conditii de deplina egalitate cu partea adversa.
Ori, pentru o parte importanta din infractiuni pentru care s-a inceput urmarirea penala sau extins aceasta urmarire penala, inculpatii nu au fost informati si nici nu li s-a adus sub nici un fel la cunostinta derularea urmaririi penale, neexistand solutii ce tin de aceasta faza a procesului penal (disjungere, incetare, scoaterea de sub urmarire penala).
Un alt motiv de nelegalitate priveste dreptul la aparare prev. de art.44 din Legea nr.678/2001, care a fost "victimelor" infractiunii, prin neasigurarea asistentei juridice obligatorie de catre organul de urmarire penala, acestea fiind in imposibilitatea sa-si exercite drepturile in cadrul procedurilor penale, apararea reflectandu-se atat in drepturile procesuale ale partilor dar si in obligatiile organelor judiciare si in cazul inculpatei Grigore Alexandra pe parcursul urmaririi penale i-au fost incalcate flagrant drepturile procesuale in sensul ca:
In data de 19 mai 2008 i se intocmeste un proces verbal de aducere la cunostinta a invinuirii respectiv: fals in inscrisuri sub semnatura privata, complicitate la inselaciune in contracte si spalare de bani, insa nu se detaliaza si nu se precizeaza in mod concret in ce constau acestea, nu se specifica imprejurarile in care au fost savarsite, care este partea vatamata in cazul infractiunii de inselaciune, care este folosul si cine a fost cel care si l-a insusit desi CEDO prevede ca orice invinuit are dreptul de a i se aduce la cunostinta, in timpul cel mai scurt si pe o limba pe care o cunoaste in mod amanuntit, invinuirea care i se aduce, astfel se constata si in cazul acestei inculpate incalcarea de catre organul de urmarire penala a principiilor care au fost incalcate si in cazul celorlalti inculpati.
Ca urmare, instanta a considerat ca exista neconcordante intre faptele pentru care a fost inceputa si efectuata urmarirea penala, prezentarea materialului de urmarire penala si actul de sesizare, acestea constand in neregularitati pe care instanta nu putea sa le inlature sau sa le remedieze substituindu-se organului de urmarire penala, acestea nerespectand disp. art.263 C.pr.pen. si ca urmare, constatand ca sesizarea instantei nu a fost facuta conform legii, a facut aplicarea prev. art.300 alin.2 C.pr.pen., si a dispus restituirea cauzei la organul de urmarire penala in vederea refacerii acesteia.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Parchetul de pe Langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Harghita.
In motivarea recursului, Parchetul sustine ca in mod gresit a dispus prima instanta restituirea cauzei la procuror si solicita casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei pentru continuarea judecatii.
Se sustine mai intai ca este incompatibil judecatorul care a pronuntat hotararea atacata, deoarece acelasi judecator a pronuntat si prima sentinta, respectiv Sentinta penala nr. 10/20.01.2011, care a fost casata de instanta de recurs.
Apoi se invoca existenta contradictiilor dintre dispozitivul si considerentele hotararii.
Pe fond, procurorul arata, in detaliu, situatia fiecarui inculpat si sustine ca urmarirea penala si prezentarea materialului de urmarire penala s-au facut cu privire la toate faptele si toate actele materiale care s-a dispus trimiterea lor in judecata prin rechizitoriu.
Examinand recursul promovat de Parchet, din prisma dispozitiilor art. 3856 alin. 3, art. 38514 rap. la art. 62-68 C.pr.pen., instanta de control judiciar il gaseste fondat, pentru urmatoarele considerente:
Constatam mai intai ca, desi temeiul restituirii cauzei la procuror, retinut de judecatorul fondului in dispozitivul sentintei, este cel prev. de art. 300 alin. 1, 2 C. pr. pen., (care reglementeaza regularitatea actului de sesizare), in considerentele hotararii se face referire atat la neregularitatile actului de sesizare, cat si la nelegalitatea si neregularitatile privind efectuarea urmaririi penale (care insa sunt reglementate de disp. art.332 C.pr.pen., privind refacerea urmaririi penale).
Avand in vedere ca in prezenta cauza s-a mai pronuntat o solutie de casare cu trimitere pentru continuarea judecatii, Curtea va analiza recursul atat cu privire la neregularitatile actului de sesizare, cat si ale urmaririi penale.
Potrivit disp. art.300 alin.1 C.pr.pen., instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare.
Cuprinsul rechizitoriului este reglementat in art. 263 C.pr.pen.
Verificand actul de sesizare a instantei, constatam ca rechizitoriul intocmit de Biroul Teritorial Vaslui din cadrul D.I.I.C.O.T. la data de 03.03.2010 in dosarul nr. 23/D/P/2007, corespunde exigentelor cerute de art. 263 si art. 264 C.pr.pen.
Astfel, pe langa mentiunile prev. de art. 203 C.pr.pen., acesta cuprinde si datele privitoare la persoana inculpatilor, faptele retinute in sarcina acestora - cu individualizarea si analizarea fiecarui act material - in timp si spatiu, si care constituie elementele laturilor obiective ale infractiunilor retinute in sarcina fiecarui inculpat, incadrarea juridica, nominalizarea si prezentarea fiecarui mijloc de proba, masurile asiguratorii luate in cauza, dispozitia de trimitere in judecata a inculpatilor - cu indicarea pentru fiecare inculpat a faptei si incadrarii juridice corespunzatoare.
De asemenea, rechizitoriul astfel intocmit, a fost verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei si confirmat de procurorul ierarhic iar infractiunile constante fac parte din categoria celor pentru care sesizarea instantei se face din oficiu, iar urmarirea penala s-a efectuat de procuror.
Cu privire la efectuarea urmaririi penale, prima instanta a apreciat ca exista neconcordante intre faptele pentru care a fost inceputa urmarirea penala, prezentarea materialului de urmarire penala si actul de sesizare.
Verificand aceste aprecieri, Curtea constata urmatoarele:
Se sustine in considerentele hotararii ca nu ar fi fost ascultate de catre procuror toate partile vatamate din cauza, iar autorizatia de perchezitie si efectuarea perchezitiei ar fi lovite de nulitate absoluta.
Aceasta motivare nu poate fi primita la prezentul stadiu procesual al cauzei, deoarece nu constituie un viciu de procedura dintre cele aratate in art. 332 alin. 1 sau 2 C. pr. pen care sa fi afectat desfasurarea activitatii procesuale, ci poate constitui o critica asupra valabilitatii manierei de obtinere a unei anumite parti a probelor in cauza, insemnand declaratiile partilor vatamate si procesele-verbale de efectuare a perchezitiei. In aceasta situatie si intrucat prin argumentele primei instante se tinde de fapt la demonstrarea iregularitatii conditiilor in care probele au fost administrate, dispozitiile legale incidente sunt cele prevazute de art. 64 alin. 2 C. pr. pen privind invalidarea probelor (sanctiune proprie probelor) si nu cele prescrise de art. 197 C. pr. pen, asupra nulitatilor. Invalidarea probei in faza de judecata apartine instantei investite cu solutionarea fondului, fie pe parcursul sedintei de judecata, in procedura prevazuta de art. 301 si art. 302 C. pr. pen, fie la momentul deliberarii si luarii hotararii, efectul fiind inlaturarea probei si nicidecum restituirea cauzei la procuror (atunci cand ilegalitatea vizeaza o proba administrata in faza preliminara judecatii) pentru refacerea actului. Pentru punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a unui inculpat, intr-adevar trebuie verificata existenta unor probe temeinice de vinovatie, insa aceste probe nu trebuie sa fie de puterea celor care stau la baza unei solutii de condamnare, ci doar sa fie suficiente pentru a crea banuiala rezonabila dupa care inculpatul si nu o alta persoana a savarsit infractiunea in discutie. Or, in prezenta cauza, independent de numarul partilor vatamate audiate si de modalitatea efectuarii perchezitiei, existenta datelor care sa justifice inceperea urmaririi penale, precum si existenta altor probe care sa stea la baza formularii acuzei si a trimiterii in judecata este de necontestat.
Este adevarat ca disp. art. 44 din Legea nr. 678/2001 reglementeaza asigurarea apararii pentru partile vatamate inclusiv in faza de urmarire penala, insa incalcarea acestei dispozitii nu este sanctionata cu nulitatea absoluta a actelor intocmite, deci nu poate fi invocata de catre inculpati in numele partilor vatamate si cu atat mai mult nu constituie un motiv de trimitere a cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare sau a urmaririi penale, cum gresit a procedat prima instanta.
Se mai arata, in considerentele sentintei, ca nici incadrarea juridica data faptelor de procuror nu este cea corecta, respectiv ca s-ar fi dispus trimiterea in judecata pentru fapte incadrate in alte infractiuni decat cele pentru care s-a inceput urmarirea penala ori pentru care s-a prezentat materialul de urmarire penala, ca s-ar fi retinut forma continuata ori cea a concursului real de infractiuni, prev. de art. 33 lit. a sau de art. 41 alin. 2 C. pen, fara sa se fi dispus schimbarea incadrarii juridice de catre procuror.
Nici acesta nu este un motiv pentru restituirea cauzei la procuror, deoarece, potrivit disp. art. 317 C.pr.pen., privind obiectul judecatii, instanta este investita cu "faptele" si nu cu incadrarea juridica data acestora de catre procuror. Asadar, instanta nu este tinuta de incadrarea juridica data faptelor prin actul de sesizare, ci ea poate invoca oricand pe parcursul procesului penal si poate dispune schimbarea incadrarii juridice, in baza art. 334 C.pr.pen.
Un alt motiv din sentinta este acela ca prin actul de sesizare nu s-a dat nicio solutie pentru mai multe fapte pentru care inculpatii au fost cercetati, fie ca a fost inceputa sau nu urmarirea penala.
Si acesta este un motiv care excede cadrului procesual. Potrivit acelorasi dispozitii cuprinse in art. 317 C.pr.pen., privind obiectul judecatii, judecata "se margineste" la fapta aratata in actul de sesizare. Asadar, pentru faptele care nu sunt aratate in actul de sesizare, instanta investita cu rechizitoriu nu poate face constatari sau cercetari si nu poate impune procurorului, prin restituirea cauzei, sa pronunte o solutie. Dimpotriva, aceasta situatie este reglementata de disp. art. 275-278 si de art. 2781 C.pr.pen., care, asa cum am aratat, excede cadrului procesual si nicidecum nu pot conduce la o solutie de restituire a cauzei.
Cel mai dezvoltat motiv invocat de inculpati si retinut de instanta de fond este acela ca, desi s-a dispus trimiterea in judecata, nu s-a inceput urmarirea penala pentru mai multe fapte si pentru mai multe acte materiale retinute in sarcina inculpatilor.
Desi procurorul a dezvoltat in motivele de recurs situatia fiecarui inculpat pentru fiecare dintre infractiunile retinute in sarcina sa, Curtea nu va analiza pe fond aceste aspecte, pentru urmatoarele considerente:
Retinem ca aceste exceptii au fost formulate in scris de inculpatii H.G., E.R.si R.E. pentru termenul din 25.10.2010 (filele 142 si urm.).
Omisiunea organului de urmarire penala de a intocmi rezolutia de incepere a urmaririi penale nu este prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, reglementata de disp. art. 197 alin. 2 C.pr.pen., astfel incat pot deveni incidente disp. art.197 alin.1, 4 C.pr.pen., privind nulitatea relativa.
Din interpretarea dispozitiilor art.197 alin.1, 4 C.pr.pen., rezulta ca pentru a fi incidenta sanctiunea nulitatii relative, printre conditiile ce trebuiesc indeplinite cumulativ, este si cea legata de momentul pana la care neregularitatea actului poate fi invocata, respectiv in cursul efectuarii actului cand partea este prezenta, sau la primul termen de judecata cu procedura completa, cand partea a lipsit la efectuarea actului.
In prezenta cauza, neregularitatile constand in neinceperea urmaririi penale pentru anumite fapte sau pentru anumite acte materiale, se refera la faza de urmarire penala. Constatam ca inculpatii au fost audiati in calitate de faptuitori/invinuiti, in prezenta aparatorilor alesi/desemnati din oficiu.
Apoi, tuturor inculpatilor le-a fost prezentat intregul material de urmarire penala, in prezenta aparatorilor (cu exceptia invinuitei E.R., care nu a solicitat aparator), ocazie cu care, desi aveau posibilitatea, niciunul dintre inculpati nu a invocat neregularitatile privind neinceperea urmaririi penale pentru anumite fapte sau acte materiale (ca de altfel nici pentru celelalte neregularitati retinute de judecatorul fondului, analizate mai sus).
In fata instantei, dupa ce s-a dispus stramutarea cauzei la Tribunalul Harghita, primul termen de judecata cu procedura completa a fost cel din 27.09.2010, termen la care, de asemenea, niciunul dintre inculpati nu a invocat neregularitatile ci, asa cum s-a retinut, abia pentru termenul din 25.10.2010 aceste neregularitati au fost invocate prin aparator ales de catre cei trei inculpati si ulterior ele au fost insusite si de restul inculpatilor. Faptul ca aparatorul ales al inculpatului Huides a lipsit de la Tribunalul Harghita, pe considerentul ca era imperios necesara prezenta sa intr-un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Mures, lucru care a dus la amanarea cauzei, nu reprezinta un argument care sa duca la prorogarea "primului termen de judecata cu procedura completa" in sensul art. 197 alin. 4 C.pr.pen.
Deoarece inculpatii au invocat omisiunea organului de urmarire penala de a intocmi anumite rezolutii de incepere a urmaririi penale abia dupa prezentarea materialului de urmarire penala si dupa primul termen de judecata cu procedura completa, nulitatea este acoperita prin dispozitia din rechizitoriu de punere in miscare a actiunii penale, cu atat mai mult cu cat nici nu s-a facut dovada in ce anume consta vatamarea concreta produsa fiecarui inculpat.
Curtea constata ca nu sunt incidente nici dispozitiile art.197 alin. 4 teza finala C.pr.pen., privind luarea in considerare din oficiu a incalcarilor, deoarece inculpatii nu au aratat care ar fi apararile ce nu pot fi facute decat in fata procurorului si care nu pot fi facute in faza cercetarii judecatoresti.
Asadar, si daca a existat o vatamare produsa prin pretinsa neregularitate privind omisiunea inceperii urmaririi penale, nulitatea s-a acoperit prin neinvocarea ei in conditiile stabilite de art.197 alin. 4 C.pr.pen.
Motivul de recurs privind incompatibilitatea judecatorului care a pronuntat hotararea atacata nu va fi primit, pe considerentul ca nu sunt incidente dispozitiile art. 47 alin. 2 C.pr.pen., deoarece nu este vorba de o "solutie data in cauza".
Fata de cele retinute, solutia de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare, cu motivarea neregularitatilor urmaririi penale, apare ca nefondata, motiv pentru care, in temeiul art. 3856 alin. 3 C.pr.pen., vom admite recursul declarat de Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Harghita, impotriva Sentintei penale nr.337/21.11.2011 pronuntata de Tribunalul Harghita, si, pe cale de consecinta, vom casa integral sentinta si vom trimite cauza pentru continuarea judecatii, iar cheltuielile judiciare in recurs urmeaza sa ramana in sarcina statului.