Incidente ivite in cursul cercetarii judecatoresti. Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale.
C. pr. pen., art. 332
Vicierea sesizarii organelor de urmarire penala si a inceperii urmaririi penale nu afecteaza valabilitatea rechizitoriului si, prin urmare, nu justifica restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale.
Prin sentinta penala nr. 187/22.12.2010 pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul penal nr. 541/102/2010, in baza art. 332 alin. 2 Cod procedura penala s-a dispus restituirea cauzei procurorului, respectiv Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Targu Mures, in vederea refacerii urmaririi penale. Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 221 Cod procedura penala, organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt, sau se sesizeaza din oficiu cand afla pe orice alta cale ca s-a savarsit o infractiune. In cazul in care organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu, incheie un proces verbal in acest sens.
In prezenta cauza s-a constatat ca exista nici unul din modurile de sesizare enumerate limitativ de art.221 Cod procedura penala.
Astfel, s-a retinut ca in mod evident, sesizarea nu s-a facut prin denunt sau plangere, in conditiile in care in cererea formulata de procuror in cursul urmaririi penale, prin care solicita instantei autorizarea interceptarii si inregistrarii convorbirilor unor persoane cercetate in dosarul nr.8/D/P/2006, s-a facut vorbire despre sesizare din oficiu la data de 18 aprilie 2006.
Conform dispozitiilor mai sus aratate in situatia in care organul de urmarire se sesizeaza din oficiu, se incheie un proces-verbal in acest sens, rolul acestui proces-verbal fiind tocmai de a consemna manifestarea de vointa si de a descrie faptele respectiv infractiunile despre savarsirea carora a luat cunostinta organul de urmarire penala.
Existenta acestei sesizari din oficiu, respectiv a procesului verbal in care se materializeaza aceasta manifestare de vointa reprezinta conditia "sine qua non" pentru inceperea urmaririi penale, astfel cum rezulta din prevederile art.228 alin.1 Cod procedura penala: "Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in art.221; dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale _".
In prezentul dosar, un astfel de proces-verbal de sesizare din oficiu, nu exista. Desi instanta a acordat mai multe termene pentru ca acest act sa fie depus la dosarul cauzei, plecand de la ipoteza ca ar exista in materialitatea lui, fiind eventual depus in dosarul de casa sau in alt dosar disjuns, acest lucru nu a fost posibil, procurorul aratand ca "procesul-verbal de sesizare din oficiu, nu a fost gasit pentru a fi depus la dosar".
In aceasta situatie, nu avut in vedere, practic nicio dovada, nici un act din care sa rezulte ca organele de urmarire penala au fost legal sesizate in prezenta cauza.
Tribunalul Mures a retinut ca simpla mentiune intr-o cerere adresata instantei despre modalitatea de sesizare din oficiu nu suplineste prin ea insasi procesul verbal de sesizare din oficiu, a carui existenta este ceruta expres de prevederile art.221 alin.1 teza a II-a Cod procedura penala. (s-a facut precizarea ca aceasta mentiune este singulara, in intreg dosarul de urmarire penala neexistand vreo alta referire, la sesizarea din oficiu si intocmirea unui proces-verbal in acest sens).
In conditiile in care organul de urmarire penala nu este legal sesizata si urmarirea penala nu este legal inceputa, nici instanta de judecata nu poate fi legal sesizata.
Lipsa de sesizare prevazuta de lege atrage lipsirea de valabilitate a rezolutiei de incepere a urmaririi penale (nulitate relativa) si, fata de prevederile art.263 alin.1, nulitatea absoluta a rechizitoriului, situatie in care unicul remediu procesual este restituirea cauzei la procuror, in temeiul art.332 alin.2 Cod penal (nerespectarea dispozitiilor privind sesizarea instantei), pentru refacerea urmaririi penale. (in acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.219/7 aprilie 2008, completul de 9 judecatori).
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Tg-Mures.
In motivarea recursului, Parchetul sustine ca in mod gresit a retinut prima instanta faptul ca in dosarul de urmarire penala ar lipsi procesul verbal de sesizare din oficiu, deoarece acest act exista la filele 12-14 vol. II din dosar, motiv pentru care nu se impune restituirea cauzei la parchet, asa cum a procedat prima instanta, ci continuarea judecatii.
Examinand recursul promovat de Parchet, din prisma dispozitiilor art. 3856 alin. 3, art. 38514 raportat la art. 62-68 Cod procedura penala, instanta de control judiciar il gaseste fondat, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a retinut ca in cauza lipseste procesul verbal de sesizare din oficiu, iar organele de urmarire penala nu au fost sesizate in vreunul din celelalte doua modalitati de sesizare prevazute de art. 221 alin. 1 Cod procedura penala, respectiv prin plangere sau denunt.
Curtea constata ca lipsa actului de sesizare nu este prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, respectiv nu se regaseste printre cazurile strict si limitativ cuprinse in disp. art. 197 alin. 2 Cod procedura penala. De altfel, chiar judecatorul fondului arata in motivare ca aceasta lipsa atrage nulitatea relativa (pag. 3, alin. 3 din sentinta). Daca aceasta neregularitate este sanctionata cu nulitatea relativa, devin aplicabile disp. art. 197 alin. 4 cu privire la momentul pana la care poate fi invocata o astfel de nulitate.
In cazul fiecaruia dintre inculpati, observam ca a fost inceputa urmarirea penala prin Rezolutiile din 14 si 15.11.2007, a fost extinsa aceasta urmarirea si pentru alte fapte prin Ordonanta din 30.11.2007 (fila 6), acte prin care sunt descris faptele si incadrarea in drept.
Apoi, inculpatii-intimati din prezenta cauza au fost audiati ca invinuiti, ocazie cu care le-au fost aduse la cunostinta faptele retinute in sarcina lor si incadrarea juridica.
In sfarsit, cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, invinuitii au aratat ca nu mai au cereri noi de formulat.
Trei dintre invinuiti au fost asistati de aparatori alesi si unul de aparator desemnat din oficiu, pe tot parcursul desfasurarii procesului penal in faza de urmarire penala. Cu toate acestea, nu s-a invocat lipsa actului de sesizare a organelor de urmarire penala. Nefiind respectate dispozitiile art. 197 alin. 4 Cod procedura penala sub acest aspect, instanta nu mai poate lua in considerare pretinsa nulitate relativa.
Reanalizand materialul probator, constatam ca, desi procurorul de sedinta a precizat in fata primei instante la termenul din 17.12.2010 ca nu a fost gasit procesul-verbal de sesizare din oficiu pentru a fi depus la dosar, in mod temeinic se sustine in motivele de recurs ca in vol. II - filele 12-14 din dosarul de urmarire penala exista un proces-verbal de constatare intocmit de un agent din cadrul Serviciului Politiei de Frontiera Bors, prin care acest agent a constatat si s-a sesizat din oficiu despre faptele descrise, iar acest proces-verbal a fost completat de procurorul de caz cu extinderea urmaririi penale fata de celelalte persoane.
O prima critica adusa de aparare este aceea ca procesul-verbal priveste alte fapte, alte persoane si alte date. Aceasta critica nu poate fi primita, deoarece insasi motivarea Rechizitoriului (pag. 1 alin. ultim) incepe tocmai cu descrierea celor constatate cu ocazia controlului efectuat la SPF Bors din 10.06.2007, cuprinse in procesul-verbal amintit. Apoi se arata ca in urma cercetarilor efectuate, s-ar fi constatat ca actele falsificate ar fi provenit pe o filiera din judetul Mures, din care ar face parte si M.V. -persoana despre care se face vorbire in cuprinsul procesului verbal si “Csabi", identificat ulterior ca fiind inculpatul F.C. (desigur ca toate acestea urmeaza a fi stabilite pe parcursul desfasurarii procesului penal).
O alta critica adusa este aceea ca agentul respectiv nu ar fi avut competenta pentru a constata cele cuprinse in procesul-verbal si ca actul de sesizare ar fi trebuit sa fie intocmit de insasi procurorul de caz, sau echivalentul acestuia. Nici aceasta aparare nu poate fi primita, deoarece competenta SPF este stabilita prin lege si nu exista o dispozitie legala care sa prevada competenta exclusiva a procurorului de a se sesiza cu savarsirea unor astfel de fapte.
Asadar, pe de o parte constatam ca pretinsa lipsa a actului de sesizare nu este sanctionata cu nulitatea absoluta, inculpatii nu au invocat aceasta lipsa cu respectarea dispozitiilor art. 197 alin. 4 Cod procedura penala, iar pe de alta parte la dosar exista procesul-verbal de sesizare din oficiu din 10.06.2007, iar in urma cercetarilor efectuate, s-a inceput urmarirea penala in cauza fata de inculpati pentru faptele aratate.
Fata de cele retinute, solutia de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale apare ca nefondata, motiv pentru care, in temeiul art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, vom admite recursul declarat de Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Targu Mures impotriva sentintei penale nr. 187/22.12.2010, pronuntata de Tribunalul Mures si pe cale de consecinta vom casa integral sentinta si vom trimite cauza pentru continuarea judecatii, iar cheltuielile judiciare in recurs urmeaza sa ramana in sarcina statului.