Autoritate de lucru judecat. Actiune in stabilirea paternitatii.
In privinta identitatii de parti, Curtea a constatat ca nu prezinta relevanta faptul ca prima actiune a fost pornita de mama, iar a doua a fost pornita de copil, intrucat actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului, neavand importanta daca aceasta se porneste de copil sau in numele sau de catre mama. Din aceasta perspectiva nu se poate aprecia faptul ca nu ar exista identitate de parti, intrucat in primul litigiu nu s-a retinut si calitatea copilului.
Prin decizia civila nr. 82 din 20.03.2012 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 664/251/2009 s-a admis apelul formulat de paratul F. O. impotriva sentintei civile nr. 851 din data de 9 noiembrie 2011, pronuntata de Judecatoria Ludus, pe care o schimbat-o in tot, in sensul ca a admis exceptia autoritatii lucrului judecat si, in consecinta, a respins actiunea formulata de reclamanta S. O.-B., prin reprezentant legal S. S.-N..
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut ca pentru a exista identitate de obiect intre doua actiuni este suficient ca din cuprinsul lor sa rezulte ca scopul final urmarit de reclamant este acelasi in ambele actiuni. De asemenea, ca, daca statuand asupra obiectului unei cereri, judecatorul ar putea contrazice cele statornicite intr-o hotarare anterioara, afirmand un drept negat sau negand un drept afirmat, exista identitate de obiect. Esential este sa nu se ajunga la doua hotarari contradictorii, in sensul ca drepturile recunoscute prin prima hotarare sa nu fie contrazise prin hotararea ulterioara, astfel ca ceea ce trebuie sa se verifice este daca prin noua actiune nu se urmareste acelasi scop ca in primul proces.
In cauza s-a retinut ca paternitatea apelantului a fost verificata in primul proces, astfel incat cererea de fata, care urmareste acelasi scop, nu poate fi primita, deoarece exista autoritate de lucru judecat.
Avand in vedere ca in cele doua dosare procesul s-a purtat intre aceleasi parti, (chiar daca in primul dosar calitatea de reclamanta a avut-o mama reclamantei din prezentul dosar) avand acelasi obiect si aceeasi cauza, tribunalul a constatat ca in mod gresit a apreciat prima instanta ca nu exista autoritate de lucru judecat.
Impotriva acestei hotarari reclamanta S. O. B., prin reprezentant legal, S. S.-N., a formulat recurs, solicitand modificarea hotararii atacate, in sensul respingerii apelului.
In motivarea recursului, reclamanta a aratat ca decizia atacata este nelegala, intrucat nu exista autoritate de lucru judecat. Astfel, s-a aratat ca temeiul legal al celor doua actiuni estre diferit, in prima fiind invocate dispozitiile art. 60 alin. 1 din Codul familiei, iar prezenta actiune este intemeiata pe dispozitiile art. 60 alin. 4 din acelasi cod, textul legal indicat facand o distinctie clara intre cele doua actiuni, actiunea promovata de copil fiind imprescriptibila fata de cea promovata de mama.
S-a mai aratat ca nu se poate aprecia faptul ca paternitatea a fost stabilita in cadrul primului litigiu, in contextul in care hotararea nu are la baza o expertiza ADN.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 , 9 din Codul de procedura civila.
Intimatul F. O. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, aratand ca intre cele doua litigii exista tripla identitate de parti, obiect si cauza, subliniind in acest sens ca titularul actiunii in stabilirea paternitatii este copilul, indiferent de cine introduce actiunea.
Examinand decizia atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar constata ca recursul promovat este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta civila nr. 316 din 20 martie 2001 a Judecatoriei Ludus, pronuntata in dosarul nr. 184/2000 s-a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta S. S. N. in contradictoriu cu paratul F. O., pentru stabilirea paternitatii minorei S. O. B., nascuta la data de 26.09.1999.
Ulterior, S. O. B. prin reprezentant legal S. S. N. a formulat o noua actiune pentru stabilirea paternitatii impotriva aceluiasi parat.
Analizand argumentele recurentei referitoare la gresita admitere a exceptiei autoritatii lucrului judecat, Curtea a constatat ca acestea sunt nefondate.
Astfel, asa cum in mod legal a constatat si tribunalul, in cauza exista autoritate de lucru judecat, fiind intrunita tripla identitate de parti, obiect si cauza.
Astfel, in privinta identitatii de parti, Curtea a constatat ca nu prezinta relevanta faptul ca prima actiune a fost pornita de mama, iar a doua a fost pornita de copil, intrucat actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului, neavand importanta daca aceasta se porneste de copil sau in numele sau de catre mama. Din aceasta perspectiva nu se poate aprecia faptul ca nu ar exista identitate de parti, intrucat in primul litigiu nu s-a retinut si calitatea copilului.
In ceea ce priveste identitatea de cauza, Curtea a inlaturat argumentele recurentei in sensul ca temeiul legal al celor doua actiuni ar fi diferit, respectiv art. 60 alin. 1 si art. 60 alin. 4 din Codul familiei.
Astfel, cauza cererii de chemare in judecata este reprezentata de institutia juridica pe care reclamanta isi intemeiaza pretentia sa, in speta fiind vorba de o actiune in stabilirea paternitatii. Textele legale mentionate de reclamanta reglementeaza termenele de prescriptie a actiunii, iar imprejurarea ca legiuitorul a stabilit un termen de prescriptie pentru actiunea pornita de mama in numele copilului, dar a stabilit imprescriptibilitatea actiunii pornita de copil nu inseamna ca a stabilit doi titulari ai actiunii in stabilirea paternitatii, singurul titular fiind copilul. Prin urmare exista identitate de cauza intre cele doua litigii.
Cu privire la identitatea de obiect, tribunalul a retinut in mod corect faptul ca este suficient ca din cuprinsul celor doua actiuni sa rezulte ca scopul final urmarit de reclamant este acelasi, iar daca statuand asupra obiectului unei cereri, judecatorul ar putea contrazice cele statornicite intr-o hotarare anterioara, afirmand un drept negat sau negand un drept afirmat, exista identitate de obiect, intrucat nu este permis sa se ajunga la doua hotarari contradictorii, in sensul ca drepturile recunoscute prin prima hotarare sa nu fie contrazise prin hotararea ulterioara.
Asa cum legal a constatat tribunalul, paternitatea a fost verificata in primul proces, astfel incat cererea de fata, care urmareste acelasi scop, nu poate fi primita, intrucat s-ar nesocoti principiul securitatii raporturilor juridice, apreciat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca unul din elementele fundamentale ale suprematiei dreptului si care impune ca solutia definitiva pronuntata de o instanta sa nu mai fie pusa in discutie.
Avand in vedere aceste considerente, constatand ca nu este incident nici un motiv de nelegalitate prevazut de art. 304 din Codul procedura civila, in temeiul prevederilor art. 312 din Codul de procedura civila, Curtea a respins ca nefondat recursul promovat de reclamanta S. O. B., prin reprezentant legal S. S. N. impotriva deciziei civile nr. 82 din 20.03.2012, pronuntata in dosarul nr. 664/251/2009 al Tribunalului Mures.
De asemenea, fiind in culpa procesuala, in temeiul dispozitiilor art. 274 din Codul de procedura civila, recurenta a fost obligata la plata catre intimatul F. O. a sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariu avocatial, conform chitantei nr. 66 din 24.09.2012 (fila 15).