Transferul de proceduri in materie penala. Incheiere de respingere a propunerii procurorului vizand transferul procedurilor penale. Recurs.
Legea nr. 302/2004R, art. 123 si urm.
Daca fapta s-a comis pe teritoriul Romaniei, in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 222 alin. 9 Cod procedura penala.
Faptul ca in Romania s-au efectuat cercetari cu privire la acest aspect si ca nu a fost identificat autorul nu duce automat la concluzia ca infractiunea s-ar fi comis in strainatate, deoarece s-a stabilit cu exactitate ca violul s-a comis in tara noastra.
Prin incheierea penala nr.15/c din 24.01.2012 pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 7073/102/2011 in baza art. 222 alin. 9 Cod procedura penala, coroborat cu art. 124 alin. 1 si 2 din Legea nr. 302/2004, republicata, a fost respinsa, ca neintemeiata, propunerea de transfer a procedurii penale in vederea continuarii acesteia in favoarea autoritatilor competente din Franta, propunere formulata in dosarul nr. 28/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Mures.
In baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat in cauza, au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a hotari in acest sens instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Prin cererea emisa de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Mures si inregistrata la aceasta instanta, la data de 08 noiembrie 2011, sub nr. de dos 7073/102/2011 s-a formulat o propunere de transfer a procedurii penale in vederea continuarii acesteia, in favoarea autoritatilor competente ale statului Franta.
In motivarea propunerii s-a aratat ca dosarul cu nr.28/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Mures s-a format ca atare a solutiei dispuse in dosarul nr. 397/P/2010 al aceluiasi parchet. Prin rezolutia acestui parchet din 04.11.2011 s-a dispus inceperea urmaririi penale in rem fata de autor necunoscut (A.N.) pentru savarsirea infractiunii de viol, prev. si ped. de art. 197 alin. 1, 3 Cod penal . in dauna partii vatamate M.V.R. - minor.
Astfel, prin rezolutia din 12.01.2011 data in dosarul nr. 397/P/2010 s-a dispus:
"1- Neinceperea urmaririi penale fata de faptuitorul R.C.M., cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1, 3 Cp. in baza art. 10 lit c si e C.p.p.
2. Disjungerea cauzei in ceea ce priveste pe A.N. sub aspectul savarsirii de catre acesta a infractiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1, 3 Cp.
3. Transferul procedurii penale in cauza privind pe A. N. sub aspectul savarsirii de catre acesta a infractiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1, 3 Cp. catre autoritatile judiciare franceze in baza art. 222 alin. 9 C.p.p. si art. 110 din Legea nr. 302/2004."
Pentru a se dispune aceasta solutie organele de urmarire penala au retinut urmatoarele:
"Prin plangerea penala formulata la data de 14.09.2010 si inregistrata la Politia orasului Ludus sub nr. 478/F, iar ulterior la Parchetul de pe langa Tribunalul Mures sub nr. din antet la data de 17.09.2010, numitul M.V.R., in calitate de tata, reprezentant legal al persoanei vatamate, M.V.R. in varsta de 10 ani, prin mandatar, avocat C.V., avocat in Baroul Satu-Mare si in Baroul Limoges (Franta), a sesizat organele de cercetare penala cu faptul ca numitul M.M., fiul lui M.N., l-ar fi violat pe fiul sau in vara anului 2010. Se mai arata in plangerea penala faptul ca tatal persoanei vatamate impreuna cu sotia lui au fost retinuti de catre organele de politie din Franta, fiind acuzati de proxenetism agravat asupra fiului lor, minorul R. Se mai sustine si ca fiind interogat de catre organele de politie si de judecatorul de instructie din Franta, minorul R. ar fi marturisit faptul ca un baiat de 12 ani l-a obligat sa aiba relatii sexuale cu el, acest fapt petrecandu-se de 3 - 4 ori in urma cu cateva luni fata de data de 03.08.2010, iar acest fapt s-ar fi petrecut pe camp, cand ar fi ramas singur cu M. al lui B., adica verisorul sau, M.M.. De asemenea, se mai sustine si ca minorul pretins vatamat ar fi declarat faptul ca nu a spus nimanui ce s-a intamplat deoarece i-ar fi fost rusine. Tot din continutul plangerii penale rezulta ca persoana vatamata ar fi fost supusa unui examen medical din care ar fi reiesit dovada violului. Reprezentantul legal al minorului mai arata in plangerea penala si faptul ca aceasta informatie l-ar fi socat intrucat el nu ar fi sesizat nimic schimbat in comportamentul fiului sau si ca acesta nu a vorbit nimic despre viol. Mai rezulta si faptul ca dupa retinerea si arestarea parintilor minorului, acesta din urma a fost incredintat unei asociatii a victimelor. De asemenea, se mai precizeaza ca ambii parinti ai minorului sunt cercetati sub acuzatia de proxenetism in dos. nr. 1/10/21 al Tribunalului de Grande Instance Limoges, n° Parchet 10216000043.
La dosarul cauzei se afla depusa o traducere autorizata a raportului de expertiza intocmit de "Unitatea de primire medico-judiciara - UF 3659, Spitalul pentru Mame si Copii - CHU de Limoges". Din continutul acestuia rezulta faptul ca, la solicitarea organelor de politie, medicul desemnat l-a examinat clinic pe copilul V.M., nascut la data de 17.05.2000, iar din concluziile acestui raport de expertiza rezulta ca s-au identificat "sechele de penetrare(ari) anala(e) fortata(e) datand de cel putin 15 zile".
Din cercetarile efectuate in cauza s-au stabilit urmatoarele:
In plangerea penala formulata a fost indicat ca faptuitor numitul M.M., fiul lui M.N.. Cu toate acestea numele real, corect, al persoanei suspecte este R.C.M. Mama faptuitorului este sora mamei minorului - persoana vatamata, asadar faptuitorul si persoana vatamata sunt verisori, dupa mama.
In cauza, s-a procedat la luarea de declaratii faptuitorului, R.C.M., mamei acestuia, R.A., bunicului faptuitorului, M.L., bunicii persoanei vatamate, M.S..
Din continutul declaratiilor date de persoanele indicate mai sus, s-a retinut ca stare de fapt ca in luna aprilie 2010 persoana vatamata, M.R., a fost adus de mama lui, M.M., la locuinta bunicii sale, numita M.S., unde a ramas in grija bunicilor din partea mamei. Parintii persoanei vatamate au plecat in Franta. In luna iunie 2010, M.S. a primit in grija si pe nepotul R.C.M. impreuna cu cei trei frati ai sai impreuna cu acestia a venit si mama lor, numita M.A. In luna iulie 2010, numita M.M. s-a intors si l-a luat pe baiatul ei, M.R., pentru a pleca impreuna cu el in Franta cu intelegerea ca va reveni cu copilul la finalul verii cand urma sa inceapa scoala. Din declaratia numitei M.S. mai rezulta faptul ca dupa arestarea fiicei ei si a sotului acesteia in Franta, ea nu a vorbit cu ei, ci doar cu copilul R., care, insa, nu i-a spus nimic despre viol. Despre aceasta acuzatie a aflat de la avocata. Din continutul aceleiasi declaratii mai rezulta faptul ca numita M.S. nu cunoaste nici un aspect care sa confirme acuzatia adusa nepotului ei.
Aceleasi aspecte le cunoaste si numitul M.L. care in calitate de bunic a avut grija de ambii nepoti si nu stie sa se fi intamplat faptele pretinse. De fapt, ambii bunici ai copiilor implicati arata faptul ca au avut grija de copii, acestia au stat in jurul locuintei, nu au fost lasati singuri pe pasune si nici nu au lipsit de acasa, astfel nu se putea intampla fapta pretinsa, mereu fiind supravegheati ori de bunici ori de R.A., mama faptuitorului.
Fiind audiata numita R.A., mama faptuitorului, si aceasta arata ca in perioada iunie - septembrie 2010, impreuna cu cei patru copii ai sai, a locuit la parintii ei in satul Nandra unde s-a aflat si minorul M.R., fiul sorei sale. Se arata ca atat ea, cat si cei doi bunici, au avut in supraveghere pe cei 5 copii, astfel ca acuzatiile formulate nu sunt adevarate.
Din declaratia luata faptuitorului se retiene faptul ca acesta nu recunoaste fapta care i se imputa, aratand ca nu a intretinut relatii sexuale cu verisorul sau.
Din certificatul de nastere al faptuitorului rezulta ca acesta avea varsta de 11 ani la data savarsirii pretinsei fapte. In conformitate cu prevederile art. 99 alin. 1 Cp., minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal. Datorita acestei situatii s-a constatat ca in cauza este incident art. 10 lit. e C.p.p. si se impune solutia de neincepere a urmaririi penale fata de faptuitor, intrucat exista o cauza care inlatura caracterul penal al faptei, respectiv starea de minoritate a faptuitorului.
De asemenea, s-a mai constatat ca in cauza s-a epuizat probati unea posibila cu privire la fapta reclamata, in sensul ca s-au audiat toate persoanele care puteau avea cunostinta despre aceasta. Concluzia ce s-a formulat in urma analizarii materialului probator astfel administrat este aceea ca faptuitorul reclamat nu este autorul faptei pretinse, situatie ce a determinat solutia de neincepere a urmaririi penale in baza art. 10 lit. c C.p.p.
Cu toate acestea, se retine ca la dosar exista anumite indicii ca fapta de viol exista, fiind vorba de raportul de expertiza medicala, astfel ca se apreciaza ca fapta s-a comis de catre un autor necunoscut (A.N.) in Franta, deoarece, din probele administrate, rezulta ca la finalul lunii iunie 2010, persoana vatamata impreuna cu parintii sai au plecat in Franta, copilul fiind luat de parinti de la locuinta parintilor.
De asemenea, un indiciu ca fapta s-a comis in Franta este si acela ca parintii minorului au fost arestati in data de 03.08.2010 de Politia din Limoges sub acuzatia de proxenetism agravat asupra fiului lor."
Fata de aceasta solutie a formulat plangere petitionarul M.V.R., prin aparator ales, care a fost respinsa prin rezolutia prim-procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Mures din 08.03.2011 data in dosarul nr. 53/II/2/2011.
Organele de urmarire penala au apreciat ca fapta reclamata s-a comis in Franta, astfel ca s-a constatat incidenta dispozitiilor prev. de art. 222 alin. 9 C.p.p. astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010: "in cazul in care plangerea este intocmita de catre o persoana care locuieste pe teritoriul Romaniei, cetatean roman, strain sau persoana fara cetatenie, prin care se sesizeaza savarsirea unei infractiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat sa primeasca plangerea si sa o transmita organului competent din tara pe teritoriul caruia a fost comisa infractiunea. Regulile privind cooperarea judiciara in materie penala se aplica in mod corespunzator".
S-a constatat, de asemenea, ca ca in cauza este incidenta reglementata de Titlul IV - "Transferul de proceduri in materie penala". Cap. I - "Cererea de transfer a procedurii penale" prev. in Legea nr. 302/28.06.2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.
Totodata s-a considerat ca solicitarea autoritatilor judiciare romane de continuare a procedurii penale de catre autoritatile competente ale altui stat (Franta) serveste interesele unei bune administrari a justitiei (art. 110 alin. 1 din Legea nr. 302/2004) si se justifica, functie de particularitatile prezentei cauze (autor neidentificat si fapta comisa pe teritoriul statului francez), astfel ca identificarea si apoi prezentarea persoanei invinuite de savarsirea infractiunii la cercetarea penala va fi un lucru posibil in statul francez, deziderate ce nu pot fi asigurate de catre autoritatile judiciare romane (art. 110 alin. 2 din Legea nr. 302/2004).
Analizand cererea formulata, prin prisma motivelor invocate, a actelor si lucrarilor dosarului precum si a celor acvirate de instanta, si in lumina dispozitiilor legale aplicabile, instanta a apreciat ca acesta este neintemeiata.
Instanta retine ca in conformitate cu dispozitiile art.222 alin.9 Cod procedura penala, pe care a fost intemeiata cererea se prevede ca:
"In cazul in care plangerea este intocmita de o persoana care locuieste pe teritoriul Romaniei, cetatean roman, strain sau persoana fara cetatenie, prin care se sesizeaza savarsirea unei infractiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat sa primeasca plangerea si sa o trimita organului competent din tara pe teritoriul careia a fost comisa infractiunea. Regulile privind cooperarea juridica in materie penala se aplica in mod corespunzator."
Analizand solicitarea formulata instanta a observat ca prezenta cauza nu se afla in situatia avuta in vedere in textul legal mai sus citat.
In primul rand, acest articol se refera la o plangere intocmita de o persoana care locuieste pe teritoriul Romaniei.
In speta de fata insa nici minorul parte vatamata M.V.R., nici tatal acestuia (reprezentantul legal) nu locuiesc pe teritoriul Romaniei, rezultand chiar din cererea procurorului ca acestia locuiesc efectiv in Franta.
Instanta retine ca in plangerea penala formulata, prin care se sesizeaza savarsirea infractiunii de viol, se arata foarte clar ca violul a avut loc pe teritoriul Romaniei, cand persoana vatamata locuia impreuna cu presupusul faptuitor, la bunicii materni comuni.
Prin urmare, se retine ca nu era vorba de o fapta comisa "pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene" ci de o infractiune comisa pe teritoriul Romaniei.
Ideea ca faptele reclamate s-ar fi petrecut pe teritoriul Frantei nu reprezinta decat o supozitie, o simpla presupunere fara nici un fundament, a organelor de cercetare penala.
Faptul ca din probele administrate nu s-a reusit dovedirea vinovatiei numitului R.C.M. (indicat ca autor in plangere), sau ca acesta nu raspunde penal datorita varstei, sau ca in lipsa probelor suficiente suntem in prezenta unui "autor necunoscut", nu poate sa conduca in mod logic la concluzia automata ca fapta nu s-a petrecut in Romania ci in alta tara.
Pe de alta parte, se mai retine ca in afara de aspectele clare, precise oferite in plangere, cu privire la faptul ca agresiunea s-a petrecut in Romania, in timp ce minorul se afla la bunici, aceasta situatie este dovedita si de elemente de fapt, verificabile si concrete:
- victima impreuna cu parintii sai s-a deplasat in Franta in data de 16 iulie 2010.
- in raportul de expertiza medicala efectuat in Franta se arata ca exista "sechele de penetrare- ari anala(e) fortata(e)" medicul incadreaza in timp faptele care au general aceste sechele, aratand ca au avut loc cu mai mult de 15 zile inainte de data examenului medical (acesta avand loc in 3 august 2010). Prin urmare un simplu calcul matematic dovedeste, pe baza constatarilor de specialitate, ca violul a avut loc cat inca minorul se afla in Romania.
- aceasta din urma constatare se coroboreaza pe deplin cu declaratiile victimei minore, facute in fata autoritatilor franceze, in care acesta arata ca un baiat de 12 ani l-a obligat sa aiba relatii sexuale cu el, acest fapt petrecandu-se de 3-4 ori, in urma cu cateva luni fata de data de 3 august 2010.
In opinia instantei nu ne aflam nici in situatia reglementata de art.124 din Legea nr.302/2004, republicata.
In primul rand nu este indeplinita conditia premisa, instituita de acest text de lege, in sensul ca nimic nu sustine, nu dovedeste ca "transferul procedurii penale serveste intereselor unei bune administrari a justitiei".
In opinia instantei, era evident (in lumina celor mai sus mentionate) ca infractiunea de viol s-a petrecut pe teritoriul Romaniei, astfel incat in nici un caz transferul procedurii catre autoritatile franceze nu ar ajuta la o mai buna administrare a justitiei.
S-a apreciat ca cele cateva probe testimoniale administrate, audierea ca martori a bunicilor materni in grija carora a fost lasata atat victima cat si presupusul agresor, declaratii in care acestia arata ca nu au cunostinta de faptele reclamate si ca "copii au stat in jurul locuintei, nu au fost lasati singuri pe pasune, nu au lipsit de acasa, astfel incat nu se putea intampla fapta pretinsa, mereu fiind supravegheati de bunici ori de R.A., mama faptuitorului", nu constituie nici macar indicii din care sa rezulte in vreun fel posibilitatea ca fapta sa fi petrecut pe teritoriul unui alt stat.
S-a apreciat deci ca transferul procedurilor nu se impune in conditiile in care, toate elementele din dosar conduc la concluzia ca fapta s-a petrecut in Romania.
De asemenea s-a observat ca nu suntem in prezenta nici unuia din cazurile expres prevazute de art.124 alin.1 lit.a - c din Legea 302/2004 republicata si nici in ipoteza reglementata de art.124 alin.2 Cod procedura penala, in conditiile in care si in acest alineat (ca si in alin.1) de altfel se vorbeste despre "persoana invinuita".
Impotriva incheierii instantei de fond a declarat, in termen legal, recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Mures care a solicitat, in esenta, casarea incheierii atacate si admiterea propunerii de transfer in vederea continuarii acestei a in favoarea autoritatilor competente, respectiv Franta.
Analizand incheierea atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului si lucrarilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod procedura penala se retin urmatoarele:
Prin cererea formulata de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Mures s-a solicitat ca in baza art.111 alin.1 din Legea nr.302/2004 si art.222 alin.9 Cod procedura penala sa se transfere procedurile penale executate in dosarul nr.28/P/2011 in vederea continuarii acestora in favoarea autoritatilor competente ale Statului Francez.
Cand s-a efectuat aceasta solicitare organele de urmarire penala au considerat ca asupra partii vatamate minore M.V.R. s-a comis o infractiune de viol si ca aceasta fapta s-ar fi comis in Franta, retinandu-se ca la dosar exista probe in acest sens.
Din analiza dosarului de urmarire penala rezulta, asa cum a retinut si instanta de fond, ca partea vatamata impreuna cu parintii sai ar fi plecat in Franta pe la mijlocul lunii iulie 2010. Toti trei au fost retinuti de catre autoritatile franceze iar la data de 03.08.2010, in urma unui consult, s-a constatat ca minorul parte-vatamata ar fi fost violat si ca violul s-ar fi putut produce in urma cu cel putin 15 zile de la data constatarii.
Tot din plangere si din declaratiile minorul mai rezulta ca acesta ar fi fost violat pe timpul cat se afla in Romania.
Prin urmare, este clar ca fapta s-a comis pe teritoriul Romaniei astfel ca in cauza nu sunt aplicabile disp.art.229 alin.9 Cod procedura penala.
Faptul ca in Romania s-au efectuat cercetari cu privire la acest aspect si ca nu a fost identificat autorul nu duce automat la concluzia ca fapta s-ar fi comis in Franta, deoarece s-a stabilit cu exactitate ca violul s-a comis tara noastra.
Prin urmare, instanta de fond corect a apreciat ca nu este necesara transferarea procedurii penale in favoarea autoritatilor din Franta, astfel ca recursul formulat va fi respins ca nefondat, in conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b Cod penal.
Nota (judecator Mihaela Vasiescu): Potrivit art. 125 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 R, incheierea prevazuta la alin. 2 al aceluiasi text poate fi atacata cu recurs. Art. 125 alin. 2 din Lege face referire la incheierea prin care instanta transfera procedura penala.
Pornind de la regula dupa care incheierile penale sunt atacabile separat cu apel/recurs doar atunci cand legea prevede expres aceasta si de la dispozitia expresa conform careia numai incheierile prin care se dispune transferul procedurii penale sunt supuse caii de atac a recursului, incheierea prin care instanta respinge propunerea procurorului vizand transferul procedurii este exclusa din campul hotararilor atacabile cu vreo cale ordinara de atac. Prin urmare, in cauza, recursul procurorului promovat impotriva incheierii penale nr. 15/C/24 ianuarie 2012 a Tribunalului Mures trebuia respins ca inadmisibil, in temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a C. pr. pen.