C. pr. pen., art. 140 ind.3
Legea procesual penala nu prevede calea de atac separata a recursului impotriva incheierii judecatorului de respingere a plangerii impotriva ordonantei procurorului de prelungire a masurii obligarii de a nu parasi tara, de inlocuire si de inlaturare a unei masuri de supraveghere care insoteste masura preventiva restrictiva de libertate. Prin urmare, o asemenea incheiere este definitiva, iar recursul promovat impotriva ei se loveste de inadmisibilitate.
Imprejurarea ca prima instanta a mentionat in cuprinsul incheierii dreptul la recurs in 24 de ore de la pronuntare nu schimba concluzia de mai sus, in conditiile in care caile de atac pot fi stabilite numai de catre legiuitor, nu si jurisprudential. Prin incheierea penala nr. 113/23 august 2013, Tribunalul Mures:
-in baza art. 140 ind.2 Cod procedura penala, a respins plangerea formulata de inculpatul M. G. E., vizand constatarea nulitatii absolute a Ordonantei din 14 august 2013, data in dosarul nr. 21/D/P/2013 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie -Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism -Serviciul Teritorial Tg. Mures, privind prelungirea fata de inculpat, pentru perioada 16 august-14 septembrie 2013, a duratei masurii obligarii de a nu parasi tara.
-in baza art. 145 ind.1 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 2 ind.3 Cod procedura penala, a admis cererea inculpatului M. G. E., vizand inlocuirea, respectiv inlaturarea unor obligatii din cuprinsul ordonantei mentionate, dupa cum urmeaza:
-a inlocuit obligatia: "sa nu exercite activitati in domeniul asigurarilor de viata", cu obligatia: "sa nu exercite activitati referitoare la incheierea si derularea contractelor de asigurare de viata de grup cu clauza economisire-beneficii".
-a inlaturat din cuprinsul ordonantei obligatia: " sa nu se apropie _de membrii Directoratului SC B. A. V. V. I. G. SA si sa nu comunice cu acestia, direct sau indirect".
-a mentinut celelalte obligatii din cuprinsul ordonantei.
-in baza art. 145 ind.1 alin. 2 Cod procedura penala rap. la art. 145 alin. 2 ind.2 teza finala Cod procedura penala, a atras atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, se va lua masura arestarii preventive.
-a dispus comunicarea incheierii organelor mentionate de art. 145 alin. 21 Cod procedura penala.
-a facut aplicarea art. 192 alin. 2, 3 Cod procedura penala.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mures.
In motivarea recursului, procurorul contesta temeinicia hotararii atacate.
Analizand recursul pendinte, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 4535/102/2013 al Tribunalului Mures, a sustinerilor concluziilor reprezentantului Ministerului Public si ale intimatului, precum si din oficiu, in limitele efectului devolutiv, se retin urmatoarele:
Art. 140 ind.3 alin. 1 C. pr. Pen. include in campul hotararilor susceptibile de recurs separat in cursul urmaririi penale: incheierea prin care judecatorul dispune luarea unei masuri preventive, revocarea, incetarea de drept sau prelungirea masurii preventive, precum si incheierea de respingere a propunerii de arestare preventiva. Similar, poate fi atacata cu recurs, conform art. 159 alin. 8 C. pr. Pen., incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii duratei arestarii preventive si, conform art. 160 ind.9 C. pr. Pen., incheierea prin care s-a solutionat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. Totodata, art. 145 alin. 2 ind.3 C. pr. Pen. care trateaza procedura de inlocuire sau incetare a masurilor de supraveghere corelative masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea sau tara, nu prevede vreo cale de atac impotriva incheierii judecatorului de solutionare a unei cereri de aceasta natura. In aceeasi ordine de idei, art. 140 ind.2 C. pr. Pen. nu consacra vreo cale ordinara de atac impotriva incheierii de respingere a plangerii invinuitului sau inculpatului in contra ordonantei procurorului de luare sau, dupa caz, de prelungire a masurilor procesual preventive restrictive de libertate.
In acest context, aceasta instanta nu a identificat niciun text legal pertinent care sa prevada calea de atac separata a recursului impotriva incheierii judecatorului de respingere a plangerii in contra ordonantei procurorului de prelungire a masurii obligarii de a nu parasi tara, de inlocuire si de inlaturare a unei masuri de supraveghere care insoteste masura preventiva restrictiva de libertate. Prin urmare, o asemenea incheiere este definitiva, iar recursul promovat impotriva ei se loveste de inadmisibilitate. Imprejurarea ca prima instanta a mentionat in cuprinsul incheierii dreptul la recurs in 24 de ore de la pronuntare nu schimba concluzia de mai sus, in conditiile in care caile de atac pot fi stabilite numai de catre legiuitor, nu si jurisprudential.
In lumina considerentelor enuntate, recursul formulat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mures impotriva incheierii penale nr. 113/23 august 2013 pronuntate de Tribunalul Mures este inadmisibil, urmand sa fie respins ca atare, in temeiul art. 385 ind.15 pct. 1 lit. a C. pr. Pen., ceea ce impiedica analiza in substanta a hotararii vizate.