Plangerea adresata instantei de judecata, impotriva referatului procurorului de respingere a plangerii formulate de petent conform disp. art. 222 Cod proc. pen., respectiv a rezolutiei prim-procurorului de respingere a plangerii formulate in temeiul disp. art. 278 Cod procedura penala, admisa in temeiul disp. art. 21 din Constitutia Romaniei si al art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Prin actiunea inregistrata la aceasta instanta la nr. 5322/99/2008 petentul O. D. a formulat plangere impotriva referatului procurorului din data de 28.05.2008, dat in dosarul nr. 665/VIII/I/2008 al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi.
In motivarea plangerii sale, petentul arata ca initial a formulat o plangere impotriva numitului T. I. C., agentul de politie care a efectuat cercetarile in dosarul nr. 328243/2006, pe care l-a invinuit ca ar fi actionat in mod abuziv, savarsind infractiunea de neglijenta in serviciu, prev. de art. 249 Cod penal, iar procurorul s-a pronuntat printr-un referat, prin care i-a respins plangerea.
Impotriva referatului intocmit de procuror petentul a formulat plangere la prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi care a pronuntat rezolutia din data de 16.10.2008, data in dosarul nr. 99/II/1/2008. Petentul este nemultumit de faptul ca organele de urmarire penala nu i-au luat nici o declaratie, nu au efectuat nici un fel de act premergator pronuntandu-se in sensul respingerii plangerii sale.
In dovedirea plangerii petentul a solicitat atasarea dosarului de fond in care s-a pronuntat rezolutia atacata.
La dosarul cauzei s-au depus urmatoarele acte, impreuna cu referatul procurorului si rezolutia prim-procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi: copia plangerii formulata de petent initial, copia comunicarii, copia rezolutiei de neincepere a urmaririi penale din data de 24.05.2007 din dosarul 2973/P/2006, prin care a fost confirmata propunerea intimatului T. C. facuta prin referatul din data de 29.05.2006 de neincepere a urmaririi penale fata de numitii S. T., V. E., S. C., pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Petentul O. D. a formulat o plangere in conditiile art 222. Cod proc. pen, adresata Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, plangere care cuprindea toate elementele cerute de lege, sesizand vatamarea intereselor sale legale prin lipsa de diligenta si a neprofesionalismul numitului T. I. C., agent sef adjunct in cadrul Sectiei a III-a de Politie Iasi.
Ca urmare a acestei plangeri, inregistrate sub nr. 665/VIII/I/2008, organul de urmarire penala avea obligatia de a efectua cercetari referitor la aceasta fapta si, in mod evident era necesara luarea unei declaratii petentului pentru a stabili cu certitudine ce fapte reclama. Modalitatile prevazute de art. 203 Cod proc. pen. prin care se poate pronunta organul de urmarire penala, in desfasurarea urmaririi penale, asupra actelor sau masurilor procesuale sunt rezolutia sau ordonanta.
In prezenta cauza s-a intocmit de catre un procuror un referat din cuprinsul caruia rezulta ca faptele reclamate de petent nu corespund realitatii, fara a se preciza modalitatea prin care s-a stabilit acest aspect. Nu s-a intocmit un dosar in cauza, plangerea petentului fiind insotita de acest referat, impotriva caruia a formulat plangere petentul. Ulterior primul procuror s-a pronuntat prin rezolutie respingand plangerea petentului desi nu s-a efectuat nici un act premergator, nu i s-a luat nici macar o declaratie petentului.
Desi modalitatea formularii prezentei plangerii nu intruneste elementele cerute in mod expres de disp. art.278 ind. 1 Cod procedura penala, neexistand rezolutia initiala impotriva careia ar fi putut face plangere, instanta considera ca, prin analogie pot fi aplicate aceste dispozitii, in spiritul principiului constitutional al liberului acces la justitie, art. 21 din Constitutia Romaniei si al dreptului la un proces echitabil, art, 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
La sesizarea persoanei nemultumite de o solutie de netrimitere in judecata, instanta de judecata are dreptul si chiar obligatia de a cenzura efectuarea de catre procuror a unor cercetari penale formale si deficitare, cum este cazul si in speta, dispunand completarea corespunzatoare a acesteia, pentru a se aprecia in mod temeinic asupra necesitatii inceperii urmaririi penale.
Culpa pentru nerespectarea dispozitiilor art. 278 ind 1 Cod procedura penala nu apartine petentului, ci organului de urmarire penala, astfel incat este neconstitutional si impotriva practicii CEDO sa fie interzis accesul la justitie pentru nerespectarea unor conditii formale, de catre organul de urmarire penala. Nu poate fi sanctionat petentul, prin ingradirea dreptului sau de a se adresa, cu plangere, acesta fiind o modalitate de prin care s-ar aduce atingere unui drept fundamental si anume accesul la justitie al oricarei persoane.
Solicitarea petentului este in deplin acord si cu garantiile oferite de art.6 al CEDO respectiv, dreptul de acces la o instanta. CEDO a raspuns la aceasta problema in hotararea Golder contra Marea Britanie aratand ca: "toate partile trebuie sa beneficieze de garantii procesuale intr-o actiune civila sau penala in curs, ceea ce reprezinta de fapt accesul la judecator". Echitate, publicitate si celeritate ale procesului nu reprezinta nici un interes in absenta unui proces unde sa se dezbata in mod public toate contestatiile ce poarta asupra drepturilor si obligatiilor cu caracter civil, precum si acuzatiile in materie penala.
Conform jurisprudentei organelor de la Strasbourg, principiul egalitatii armelor, atat in civil cat si in penal cere ca "fiecare parte la un astfel de proces sa beneficieze de o posibilitate rezonabila de a-si expune cauza in fata instantei in conditii care sa nu o dezavantajeze in mod semnificativ vis-a-vis de partea adversa" (cauza Nielsen, Annuarie de la convencion din 15 martie 1961).
Cat priveste unitatea de parchet careia ii revine competenta de a efectua cercetarile, dupa calitatea persoanei, relevante sunt disp. art. 2 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea si functionarea politiei judiciare, conform carora, politia judiciara este constituita din ofiteri si agenti de politie, specializati in efectuarea activitatilor de constatare a infractiunilor, de strangere a datelor in vederea inceperii urmaririi penale si de cercetare penala.
Acelasi text de lege stabileste ca ofiterii si agentii de politie mentionati au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare, calitate stabilita si prin Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 617 din 29 decembrie 2003, emis in aplicarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 218/2002 si ale art. 201 alin. (3) C. proc. pen.
Conform art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002, infractiunile savarsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare se judeca in prima instanta de catre curtile de apel, daca fac parte din corpul ofiterilor de politie cu gradul profesional de la comisar-sef de politie la subinspector de politie.
Cum intimatul facea parte la data la care se pretinde ca a savarsit faptele imputate din corpul agentilor de politie, cu gradul de agent de politie, competenta de solutionare revine tribunalului, confrom disp. art. 40 alin.2 Cod proc. pen., intrucat dobandirea calitatii de ofiter de politie de catre intimat, dupa data la care se pretinde ca a fost comisa fapta, nu determina schimbarea competentei, iar efectuarea cercetarii penale revine Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi.
Avand in vedere considerentele mentionate, instanta a admis plangerea petentului O. D. si a desfiintat solutiile pronuntate de parchet, a trimis cauza la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi pentru efectuarea actelor premergatoare.