Legea insolventei. Limitele competentei materiale a judecatorului sindic in raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 85/2006, republicata.
Competenta de solutionare a unei actiuni in despagubire fomulate impotriva fostului administrator judiciar al debitorei aflat in procedura insolentei, despagubiri rezultate din pretinse fapte de descriminare. Incidenta prevederilor art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000.
Distinctia intre raspunderea pentru daune cauzate prin fapte discriminatorii si raspunderea speciala a administratorului judiciar ca urmare a aplicarii unei sanctiuni in conditiile art. 22 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, republicata.
Prin sentinta comerciala nr. 157/1 februarie 201, judecatorul sindic desemnat in dosarul Tribunalului Comercial Mures nr. 1242/1371/2007 a respins exceptia tardivitatii invocata de parata C.C. IPURL Targu Mures privind invocarea exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a paratei C.N.C.D., a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei C.N.C.D. si a respins actiunea promovata de reclamantii O.A., O.D. si C.E. fata de aceasta parata precum si cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii M.S. si C.A.M.A.; a admis in parte actiunea promovata de reclamantii O.D., O.A. si C.E. impotriva paratilor C.C. IPURL Targu Mures si SC A. SA Targu Mures, a admis in parte cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii M.S. si C.A.M.A. fata de aceeasi parati, pe care i-a obligat in solidar sa plateasca suma de 578 lei in favoarea reclamantului O.D. si de 599, 12 lei in favoarea reclamantului C.E., cu titlu de despagubiri. Parata C.C. IPURL a fost obligata sa-i plateasca intervenientului M.S. suma de 1700 lei cu titlu de despagubiri, intervenientei C.A.M.A. suma de 1446, 16 lei cu acelasi titlu iar reclamantilor O.D., C.E. si intervenientului M.S. daune morale de cate 2000 lei. S-a respins ca nefondata actiunea promovata de reclamanta O.A. impotriva paratilor C.C. si SWC A. SA, la fel si capatul de cerere formulat de intervenienta in interes propriu C.A.M.A. de obligare a paratei C.C. IPURL la plata sumei de 10.000 lei daune morale, precum si cererea de chemare in garantie formulata de parata C.C. IPURL impotriva chematelor in garantie D.M. si B.L.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul sindic a retinut ca fata de debitoarea SC R. SA a fost deschisa procedura insolventei la data de 22 noiembrie 2005, fiind ridicat dreptul de administrare al debitoarei la data de 5 mai 2006 iar administratorul judiciar SC C.C. SRL insarcinat cu conducerea activitatii acesteia. Ulterior, acesta a devenit C.C. IPURL. La data de 5 aprilie 2007 s-a deschis procedura falimentului, pe perioada de observatie Consiliul de administratie al debitoarei era format din D.M., L.A., L.T.C., Z.C. si O.D., chemata in garantie D.M. indeplinind functia de director general. Potrivit raportului de expertiza contabila efectuat in cauza modul de A. are si platile individuale facute catre reclamanti cu privire la drepturile acestora salariale nu s-a facut pe baza unei proceduri acceptate de cei in drept, ele fiind stabilite si aprobate pe categorii de personal de catre chematele in garantie D.M. si B.L., desi plata dreptului salarial trebuie facut in baza hotararii Consiliului de Administratie cu Acordul Comitetului sindicatului. S-a constatat ca plata s-a facut in mod diferentiat, unii salariati fiind avantajati in detrimentul altora, astfel ca intervenientul M.S. si reclamantul C.E. au incasat salariile cu multa intarziere, iar reclamantilor O.D. si O.A. nu li s-a platit in perioada de observatie nici o suma din drepturile salariale restante la 22 noiembrie 2005.
Judecatorul sindic a constatat ca potrivit raportului de expertiza contabila plata drepturilor salariale s-a facut diferentiat pe categorii de salariati, dar pentru a fi incidente prevederile O.G. 137/2000 a apreciat ca reclamantii trebuiau sa indice criteriul de discriminare avut in vedere de parati la plata in mod diferentiat a salariilor.
Dupa ce a analizat starea de fapt rezultata din analiza actelor dosarului, tinand cont de consecintele modului diferentiat de plata a salariilor in relatiile salariatilor reclamanti cu bancile creditoare si prejudiciile create pentru fiecare in parte, judecatorul sindic a considerat cu sunt aplicabile dispozitiile art. 20 din Legea 85/2006 republicata, precizand ca potrivit art. 20 alin. 1 lit. "e" din acest act normativ, administratorul judiciar are obligatia de a supraveghea operatiunile de gestionare a patrimoniului debitoarei. In acest context, judecatorul sindic a facut aplicarea prevederilor art. 22 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 republicata si a angajat raspunderea C.C. IPURL, tinand cont si de clauzele contractului de asigurare incheiat cu SC A. SA.
Hotararea judecatorului sindic a fost atacata cu recurs de parata SC C.C. IPURL Targu Mures dar si de reclamantii, respectiv intervenientii O.D.V., O.A., C.E., M.S. si C.A.M.A..
Recurenta SC C.C. IPURL Targu Mures a solicitat in principal casarea sentintei cu trimiterea spre competenta solutionare Tribunalului Comercial Mures in complet de prima instanta nu complet sindice iar in subsidiar modificarea in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, a cererii de interventie in principal ca inadmisibila , in subsidiar ca nefondata, admiterea cererii de chemare in garantie a SC A.R. A. SA si a numitilor D.M. si B.L.
In motivarea recursului s-a invederat ca s-a incalcat o norma de drept substantial si s-a facut o gresita interpretare a unei norme juridice, deoarece temeiul de drept al actiunii il constituie incalcarea principiului constitutional al nediscriminarii iar natura juridica speciala a actiunii face ca solutionarea pricinii sa beneficieze de o procedura speciala, inclusiv prin prisma compunerii instantei de judecata ( art. 27 din O.G. 137/2000).
S-a mai invederat ca art. 2 din O.G. 137/2000 reglementeaza o actiune in despagubiri bazata pe discriminare iar instanta competenta este cea de drept comun.
Recurenta a subliniat ca verificand latura obiectiva si cea subiectiva a cauzei, rezulta ca pretentiile alegate judecatii nu au nici o legatura cu procedura insolventei si ca, in mod gresit s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 27 din O.G. 137/2000 fiind respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii desi in speta nu erau intrunite conditiile speciale prevazute de acest text legal.
In esenta s-a invederat ca indiferent de obiectul actiunii, se impune a priori a se constata daca exista o discriminare, Acordarea despagubirilor constituind un petit subsidiar.
Recurenta a invocat si nerespectarea prevederilor art. 720 1 Cod procedura civila, fata de natura comerciala a litigiului dedus judecatii care rezida din faptul ca reclamantii solicita despagubiri de la un comerciant. In plus, s-a precizat ca indiferent de tipul raspunderii, angajarea acesteia presupune indeplinire unor conditii exprese or, in cauza dedusa judecatii nu sunt indeplinite conditiile de angajare a raspunderii statuate de O.G. 137/2000, nefiind dovedita fapta ilicita, discriminatoare si prejudiciabila, neexistand certitudinea vreunui prejudiciu, neexistand probe suficiente pentru cuantificarea sa. Sub aspectul culpei s-a subliniat ca fata de obligatiile practicianului in insolventa, culpa este de mijloace.
S-a mai precizat ca solicitarea daunelor morale intr-un litigiu comercial este inadmisibila, inclusiv din perspectiva dreptului muncii;
Recurenta a criticat faptul ca i s-a respins cererea de chemare in garantie a directorului general al debitoarei falite-D.M. si a directorului economic -B.L. , deoarece potrivit concluziilor raportului de expertiza contabila aceste persoane au dispus cu privire la fiecare plata in parte.
In ceea ce priveste motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila, recurenta a invederat ca instanta de fond a admis cererea introductiva fundamentata pe dispozitiile legale referitoare la discriminare pornind de la faptul ca reclamantii nu si-au incasat drepturile salariale, ca administratorul judiciar avea obligatia sa supravegheze modul de plata a salariilor, obligatie statuata de Legea insolventei si pe care nu ar fi respectat-o, ceea ce echivaleaza practic cu o nemotivare.
Recurentii C.E., C.A.M.A., M.S., O.D.V. si O.A., au solicitat casarea hotararii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, sau modificarea in parte in sensul admiterii cererii lor asa cum a fost formulata.
Recurentii au invocat motivele de recurs prevazute de art. 304 alin. 1 pct. 5, pct. 8, pct.9 si 304 1 Cod procedura civila.
Referitor la motivul de recurs reglementat de textul art. 304 alin.1 pct.5 Cod procedura civila recurentii au precizat ca actiunile lor sunt intemeiate printre alte dispozitii legale pe prevederile O.G. 137/2000 si pe ale Protocolului nr. 12 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale privind interzicerea generala a discriminarii, astfel ca prin incidenta prevederilor art. 27 alin. 3 din O.G. 137/2000 se impunea citarea obligatorie a Consiliului si comunicarea tuturor actelor procedurale acestei institutii, parte in proces. S-a subliniat ca prin nerespectarea normelor speciale de procedura, C.N.C.D. nu a beneficiat de drepturile sale procesuale si nici nu a putut sa-si exprime pozitia cu privire la faptele de discriminare reclamate .
In ceea ce priveste motivul prevazut de art. 304 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, recurentii au precizat ca desi au cerut plata de daune care isi au izvorul in fapte de discriminare, fapta reglementata de O.G. nr.137/2000, instanta a interpretat gresit actul dedus judecatii, a schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acesteia, retinand ca nu s-a facut dovada existentei vreunui criteriu de discriminare, fara insa a-si manifesta rolul actelor potrivit art. 129 Cod procedura civila.
Al treilea motiv de recurs, vizand textul art. 304 alin.1 pct.9 Cod procedura civila, este argumentat de recurenti prin constatarile raportului de expertiza care dovedesc existenta faptelor de discriminare, criteriul dominant de discriminare constituindu-l "categoria profesionala ". S-a subliniat ca distinctiile de tratament juridic aplicate de intimata C.C. IPURL si de prima instanta, constituie prin ele insele discriminare.
S-a invederat ca nesolutionarea cererilor intemeiate pe discriminare si a celor privind obligarea la daune - interese, neA.area compensatiilor si daunelor morale, constituie o incalcare si aplicare gresita a legii si o nesolutionare pe fond a cererii.
Recurentii C.E., C.A.M.A., M.S., O.D. Vasile si O.A. au formulat intampinare la recursul promovat de SC C.C. IPURL, prin care au sustinut practic ca judecatorul sindic este competent sa solutioneze cererile lor, ca SC C.C. IPURL a savarsit faptele de discriminare in calitatea sa de administrator si lichidator judiciar al angajatorului lor si ca fiind intr-o procedura speciala prevazuta de Legea 85/2006 republicata, este exclusa competenta instantelor de drept comun.
In intampinare s-au mentionat argumentele prezentate in cererile lor in recurs si s-au contestat apararile formulate de SC C.C. IPURL, solicitandu-se respingerea recursului acestuia.
Recurentul SC C.C. IPURL a formulat la randul sau intampinare impotriva recursului reclamantilor solicitand respingerea recursului reclamantilor, negand faptul ca s-ar fi incalcat norme de procedura care ar putea atrage sanctiunea nulitatii prevazuta de art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, precizand ca reclamantii nu se pot subroga in drepturile C.N.C.D.- ului.
S-a mai invederat ca nu s-a indicat care este actul pretins a fi denaturat si in ce consta denaturarea lor si ca, hotararea recurata a fost pronuntata cu respectarea dispozitiilor legale care constituie sediul materiei, in esenta relevandu-se ca administratorului judiciar al SC R. SA nu i s-a putut imputa vreo plata preferentiala a drepturilor salariale care sa poata fi etichetata discriminare.
Analizand hotararea atacata in primul rand prin prisma motivelor de casare invocate atat de parati cat si de reclamanti, instanta retine urmatoarele:
La termenul de judecata din 19. 11.2009, in dosarul de fond SC C.C. IPURL a invocat exceptia gresitei compuneri a completului de judecata si trimiterea cauzei la un complet de prima instanta, avand in vedere faptul ca reclamantii au invocat O.G. nr.137/2000, in cauza fiind citata Comisia pentru Combaterea discriminarii. Aceasta exceptie a fost solutionata prin incheierea 711/2 martie 2010, fiind respinsa. Anterior, prin incheierea din 11 septembrie 2009 judecatorul sindic s-a pronuntat asupra exceptiei necompetentei materiale invocata de parata care a solicitat declinarea competentei in favoarea Tribunalului Mures - Sectia Contencios Administrativ.
Ceea ce este relevant in stabilirea competentei materiale de solutionare a cererii reclamantilor este faptul ca acestia au solicitat obligarea paratei in calitatea sa de administrator judiciar la SC R. SA, la plata de daune interese ca urmare a savarsirii unor fapte de discriminare, rezultand clar atat din cererile lor cat si chiar din motivarea recursului ca actiunile lor sunt intemeiate pe prevederile O.G. nr.137/2000, invocand si obligativitatea citarii C.N.C.D. potrivit art. 27 alin. 3 din respectivul act normativ.
Fata de temeiul in drept invocat judecatorul sindic trebuia sa-si verifice competenta materiala in raport si de prevederile art. 11 din Legea 85/2006 republicata, mai precis sa analizeze daca o asemenea actiune indreptata impotriva fostului administrator judiciar al unei firme debitoare, actiune formulata de salariatii firmei, avand ca obiect despagubiri rezultate din fapte de discriminare, poate fi considerata de natura judiciara aferent procedurii insolventei. In primul rand prin O.G. nr. 137/2000 - art. 27 alin. 1 se prevede ca persoana care se considera discriminata poate formula in fata instantei de judecata o cerere pentru Acordarea de despagubiri, potrivit dreptului comun. O asemenea cerere nu poate fi considerata ca are natura judiciara aferenta procedurii insolventei, debitoarea SC R. SA nefiind direct implicata in conflict, raportul litigiilor bazat pe invocarea unor fapte de discriminare fiind intre fostul administrator judiciar al debitoarei si angajatii acesteia. Prin urmare, nu este atrasa competenta materiala de solutionare a judecatorului sindic ci competenta este instanta de drept comun, care va analiza daca faptele invocate de reclamanti sunt discriminatorii si se justifica daunele pretinse, cu citarea obligatorie a C.N.C.D. potrivit dispozitiilor procedurale cuprinse in OG 137/2000.
Judecatorul sindic, pe langa faptul ca in mod gresit s-a considerat competent sa solutioneze cererile intemeiate pe O.G. nr.137/2000, fara sa fie investit cu o cerere intemeiata pe prevederile art. 22 alin. 4 din Legea 85/2006 republicata, a solutionat in fond actiunea in baza acestui din urma text legal. Acest text legal reglementeaza o raspundere speciala a administratorului judiciar iar obligarea la acoperirea prejudiciului este conditionat de aplicarea unei sanctiuni administratorului judiciar in cazul in care se constata ca din culpa sau rea credinta nu isi indeplineste sau indeplineste cu intarziere atributiile prevazute de lege sau stabilite de judecatorul sindic (art. 22 alin. 3 din Legea 85/2006, republicata).
Acest text legal nu lasa la latitudinea judecatorului sindic daca va sanctiona sau nu lichidatorul judiciar ci are termeni imperativi iar obligarea la acoperirea prejudiciului poate fi doar consecinta aplicarii textului alin. 3, in plus, alin. 5 face trimitere expresa la aplicarea prevederilor 108 4 si 108 5 Cod procedura civila, ceea ce imprima un caracter sanctionator, special al normelor reglementate de art. 22 din Legea 85/2006, republicata.
In cadrul procesual depus judecatii, fata de motivele si temeiul in drept invocate judecatorul sindic nu putea face direct aplicarea art. 22 alin. 4 din Legea 85/2006 republicata.
Se verifica astfel motivul de casare invocat de recurenta SC C.C. IPURL dar nu pentru gresita compunere a completului ci pentru necompetenta materiala de solutionare a cererii de judecatorul sindic, motiv care face de prisos analizarea celorlalte motive de recurs invocate de parata. Intrucat motivele invocate de reclamanti - art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila tin de fondul cauzei iar motivul prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila nu se verifica, nefiind incalcate norme de procedura, aspectele procedurale invocate derivand din modul in care judecatorul sindic a solutionat exceptia necompetentei materiale, recursul reclamantilor va fi respins ca nefondat.
Vazand prevederile art. 304 pct.3 Cod procedura civila coroborat cu art. 312 alin. 6 Cod procedura civila, instanta a admis recursul formulat de SC C.C. IPURL si a casat sentinta atacata, trimitand cauza spre competenta solutionare Judecatoriei Targu Mures, instanta de drept comun competenta material ca urmare a abrogarii art. 2 pct. 1 lit. "a" Cod procedura civila.