. Legea nr. 85/2006, republicata.
Indeplinirea conditiilor legale cerute pentru deschiderea procedurii insolventei trebuie sa se raporteze la momentul introducerii cererii creditoarei, cuantumul care respecta valoarea - prag instituita de legiuitor prin dispozitiile art. 3 pct. 12 din Legea insolventei trebuind a fi verificat in raport de data inregistrarii cererii de deschidere a procedurii. Sub aspectul acestei conditii de admisibilitate, nu au relevanta platile facute de debitoare ulterior introducerii cererii, pe parcursul procedurii si nici imprejurarea ca organul fiscal creditor, a acceptat respectivele plati.
Organul fiscal nu are temei pentru a refuza incasarea sumelor de bani datorate bugetului de stat, indiferent de data la care intervine plata, avand in vedere si dispozitiile legale speciale care ii recunosc organului fiscal anumite facilitati in materie executionala. Prin Sentinta nr. 1509/21 aprilie 2009, pronuntata in dosarul nr. 1930/1371/2008 al Tribunalului Comercial Mures, judecatorul sindic a respins cererea formulata de creditoarea D.G.F.P. MURES, in contradictoriu cu debitoarea S.C. R.C. S.R.L., avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei.
In considerentele Sentintei, judecatorul sindic a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• desi creditoarea a invocat o creanta fiscala certa, lichida, exigibila, depunand inscrisuri, in acest sens, la datele de 22 februarie 2010 si 6 aprilie 2010, a precizat ca debitoarea a facut plati partiale, datoria restanta fiind de 9.539 lei, adica sub valoarea-prag prevazuta de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006;
• in consecinta, judecatorul sindic a retinut ca D.G.F.P. Mures a acceptat o plata partiala, cu toate ca, potrivit disp. art. 1101 Cod civ. nu avea o obligatie in acest sens; acceptand plata, creditoarea nu se mai poate prevala de cuantumul initial al creantei sale, astfel ca, in speta, nu este indeplinita conditia esentiala care impune declansarea procedurii speciale (valoarea creantei fiind mai mica decat valoarea-prag de 30.000 lei); prin platile facute, debitoarea a achitat 91% din datoria invocata prin cererea introductiva, dovedind ca are disponibilitati, nefiind, deci, in incapacitate de plata, ceea ce duce la inaplicabilitatea art. 1 alin. 1 rap. la art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Impotriva Sentintei nr. 1509/21 aprilie 2009 a declarat recurs creditoarea, invocand art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. si solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii, in sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolventei. In motivarea cererii recurenta a sustinut, in esenta, ca: la data inregistrarii cererii introductive debitoarea figura cu obligatii neachitate la bugetul general consolidat al statului in cuantum de 32.779 lei, astfel cum rezulta din evidentele creditoarei; desi debitoarea a efectuat plati, acestea au intervenit dupa introducerea cererii - moment fata de care sunt indeplinite conditiile prevazute de Legea nr. 85/2006 -, iar la data formularii recursului debitoarea figura cu obligatii neachitate in suma de 13.948 lei (conform adresei nr. 10957/16 iulie 2010 a A.F.P. Sighisoara); faptul ca debitoarea nu si-a platit in intregime datoria, nici dupa introducerea cererii, probeaza starea de insolventa in care aceasta se gaseste, respingerea cererii fiind nelegala si din acest punct de vedere.
Parata nu a formulat Intampinare.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum si potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ. -, retine urmatoarele aspecte:
Cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost formulata avandu-se in vedere debitul de 32.779 lei, cu care S.C. R.C. S.R.L. figura in evidentele D.G.F.P. Mures la data de 21 decembrie 2009, titlul si cuantumul datoriei rezultand in mod clar din inscrisurile anexate cererii (f. 2-199, dos. Tribunalului Comercial Mures).
Prin actul depus la 22 februarie 2010, creditoarea a solicitat, din nou, admiterea cererii, respectiv deschiderea procedurii insolventei S.C. R.C. S.R.L., aratand ca, fata de data introducerii cererii (23 decembrie 2009), debitoarea nu a mai efectuat plati intr-o perioada de mai mult de 30 de zile, rezultand, astfel, ca aceasta se afla in incapacitate de plata. Totodata, creditoarea a mentionat ca organele de executare silita din cadrul A.F.P. Sighisoara au depus eforturi pentru recuperarea creantei datorate, parcurgand toate modalitatii de executare silita (astfel cum rezulta din documentele anexate la dosarul cauzei), insa fara rezultat. In fine, creditoarea a precizat ca, in urma platilor efectuate, debitul S.C. R.C. S.R.L. este in suma de 9.266 lei (f. 228, dos. Tribunalului Comercial Mures).
Din actul depus la 6 aprilie 2010, insotit de inscrisuri probatorii, rezulta ca S.C. R.C. S.R.L. figureaza cu un debit de 9.539 lei (f. 361-378, dos. Tribunalului Comercial Mures).
Curtea retine, insa, ca, in speta, trebuie sa verifice indeplinirea conditiilor legale cerute pentru deschiderea procedurii, prin raportare la momentul introducerii cererii creditoarei. Acesta este momentul procedural la care judecatorul sindic a fost investit cu analiza conditiilor prevazute de normele speciale, acesta fiind, asadar, momentul la care creditoarea avea obligatia de a dovedi existenta unei creante certe, lichide, exigibile - cerute de disp. art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006-, intr-un cuantum care sa respecte valoarea-prag stabilita de legiuitor prin disp. art. 3 pct. 12.
Asa fiind, raportului juridic dedus judecatii i se aplica cerintele expres stabilite de legiuitor, astfel cum erau imperativ reglementate la data la care acest raport a fost supus analizei judecatorului sindic, prin vointa creditoarei care, in aplicarea principiului disponibilitatii, a declansat procesul (cu stabilirea limitelor investirii instantei, din perspectiva obiectului si a partilor acestuia). O alta interpretare ar insemna lasarea la dispozitia debitoarei a momentului la care judecatorul sindic ar trebui sa isi raporteze analiza si rationamentul, respectiv la momentul efectuarii unor plati ulterioare introducerii cererii, pe parcursul desfasurarii procesului. O astfel de abordare nu este consfintita de legiuitor, nici expres - prin litera legii - si nici implicit - prin spiritul legii.
Mai mult decat atat, formularea expresa a legiuitorului, cuprinsa in disp. art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, determina analizarea indeplinirii conditiei privind existenta valorii-prag, prin raportare la momentul introducerii cererii: valoare-prag reprezinta cuantumul minim al creantei, pentru a putea fi introdusa cererea creditorului (sintagma regasindu-se, neschimbata, si in forma Legii aplicabila incepand cu data de 17 iulie 2009 - cererea de deschidere a procedurii insolventei fiind inregistrata la Tribunalul Comercial Mures la data de 23 decembrie 2009).
In speta, la data de 23 decembrie 2009 (data investirii Tribunalului Comercial Mures cu solutionarea cauzei) debitul total se ridica la suma de 32.779 lei, adica peste valoarea-prag stabilita de disp. art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006. Platile ulterioare, in urma carora debitul a ajuns la 9.539 lei, nu sunt in masura sa anihileze consecintele indeplinirii, la momentul introducerii cererii, a conditiilor statornicite de legea speciala pentru deschiderea procedurii insolventei, cu atat mai mult cu cat, pe de o parte, aceste plati au venit dupa o serie de demersuri concrete ale creditoarei, privind executarea silita a debitoarei, ramase fara rezultat si, pe de alta parte, debitoarea a stins numai 70,9% din debit (iar nu 91%, cum a retinut judecatorul sindic), nereusind sa rastoarne prezumtia de insolventa. In fine, platind o anume suma care sa-i permita coborarea sub valoarea-prag instituita de legiuitor - actiune intreprinsa de debitoare numai dupa introducerea cererii prin care s-a solicitat deschiderea procedurii insolventei, cu toate ca, anterior acestui moment avea posibilitatea efectiva a achitarii sumei, nu numai din proprie initiativa, dar si raspunzand demersurilor de executare silita intreprinse de creditoare -, in speta, se pune problema relei-credinte a debitoarei.
Acceptarea platilor nu poate aduce debitoarei beneficiile retinute de judecatorul sindic deoarece, pe langa argumentele mai sus expuse, Curtea retine si faptul ca organul fiscal nu avea abilitarea legala de a refuza plata unor sume de bani la bugetul de stat - refuzul incasarii unor sume la bugetul de stat putand antrena raspunderea disciplinara a functionarului culpabil de o astfel de decizie -, cu atat mai mult cu cat achitarea unei parti a datoriei, de catre debitoare, a avut loc dupa o serie de incercari de executare silita ramase fara rezultat (din culpa debitoarei). Fara a consfinti o pozitie privilegiata a unui creditor, doar pentru ca are abilitarea de a colecta sume la bugetul statului, Curtea nu poate ignora dispozitiile legale speciale care ii recunosc organului fiscal anumite facilitati, printre care dreptul de a declansa si a desfasura executarea silita, cu angajati proprii (fara a apela la serviciile unui executor judecatoresc, asa cum sunt obligati toti ceilalti creditori), astfel incat organul fiscal nu are temei pentru a refuza incasarea sumelor de bani datorate bugetului de stat, indiferent de data la care intervine plata. In acest context, aplicabilitatea normei generale continute de art. 1101 Cod civ. este blocata de procedurile si competentele speciale instituite de legiuitor in favoarea organelor fiscale.
Avand in vedere argumentele anterior expuse, urmeaza ca instanta sa admita recursul creditoarei - art. 312 alin. 1 teza I Cod proc. civ. - si, fata de normele speciale cuprinse in Legea nr. 85/2006 care dau competenta exclusiva judecatorului sindic de a deschide procedura insolventei (art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006), Curtea nu are la dispozitie decat masura procedurala a casarii hotararii si a trimiterii cauzei spre rejudecare, in vederea deschiderii procedurii speciale a insolventei impotriva debitoarei S.C. R.C. S.R.L.