Aspecte legate de raspunderea personala patrimoniala intemeiata pe prevederile art. 138 din Legea insolventei, in cazul decesului fostului administrator statutar.
Legea nr. 85/2006, republicata, art. 138
Decretul - Lege nr. 31/1954
Imposibilitatea angajarii raspunderii personale in raport cu faptele care cad sub incidenta prevazuta de art. 138 din Legea insolventei, savarsite de fostul administrator decedat inainte de pronuntarea unei sentinte irevocabile. Odata cu decesul unei persoane fizice inceteaza capacitatea de folosinta si cea de exercitiu, iar fata de natura judiciara a acestei raspunderi personale, nu se poate angaja raspunderea mostenitorilor.
Doar in cazul decesului intervenit dupa angajarea raspunderii prin hotarare judecatoreasca irevocabila, este grevat pasivul succesoral, iar, prejudiciul astfel contestat este suportat de mostenitorii defunctului. Prin Sentinta nr. 2504/13 septembrie 2010 a Tribunalului Harghita, s-a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar L.F. I.P.U.R.L., in contradictoriu cu paratii I.I. si I.S., dispunandu-se obligarea acestora, in solidar, la plata sumei de 176.764 lei reprezentand pasivul debitoarei.
In considerentele hotararii atacate s-a retinut ca cei doi parati au avut calitatea de administratori ai societatii debitoare, si ca acestia datorita pasivitatii si a neindeplinirii corespunzatoare a obligatiilor prevazute de lege, au creat societatii un prejudiciu de 180.421,29 lei, prin folosirea bunurilor si lichiditatilor banesti ale debitoarei in interes personal, sau in folosul unor terte persoane, fapte ce atrag raspunderea patrimoniala, potrivit art. 138 alin.1 lit. "a" din Legea nr. 85/2006, astfel incat au fost obligati la plata intregului pasiv de 176.764 lei.
Impotriva acestei Sentinte a declarat recurs in termenul legal, paratul I.I., criticand hotararea atacata ca nelegala, prin prisma art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sustinand in esenta ca cererea lichidatorului judiciar este inadmisibila si ca judecatorul sindic nu ar fi manifestat rol activ in solutionarea cauzei.
Aceasta intrucat, in mod eronat, a retinut ca paratul I.S. ar fi avut calitate de administrator al debitoarei, ca recurentul si-a dat demisia din functia de administrator al falitei la 1.12.1998, demisie aprobata de F.P.S. Harghita sub nr. 231/2512/25.10.1998.
Mai mult, actele contabile ale societatii au fost ridicate de organele de politie in 1998, fiind predate, ulterior, in 2010, lichidatorului judiciar.
Examinand hotararea atacata, prin prisma acestor considerente, precum si din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a constat urmatoarele:
Avand in vedere imprejurarea ca paratul I.S. a decedat ulterior pronuntarii hotararii atacate, aspect justificat de paratul I.I., la termenul de judecata din 11 martie 2011, Curtea a constat ca, urmare acestui fapt, intrucat odata cu decesul persoanei fizice inceteaza capacitatea de folosinta si cea de exercitiu, se impune respingerea cererii de angajare a raspunderii personale a defunctului parat.
In aceste conditii, singurele aspecte cu privire la fondul cauzei, care urmeaza a fi avute in vedere de instanta de recurs, sunt cele referitoare la paratul Ignat Ioan, limitele controlului judiciar fiind cele stabilite prin cererea de recurs de catre parat.
In aceste conditii, este de observat ca recurentul a avut calitatea de presedinte al consiliului de administratie al societatii, pana la data de 25 ianuarie 2000, cand a fost suspendat din functie, ca urmare a A.G.E.A. a societatii, fiind numit administrator S.C. E.C. S.R.L. TOPLITA; insa, debitele reprezentand obligatii fiscale dateaza din 9.10.2009, cand societatea nu a virat nicio suma catre bugetul de stat, incetand plata tuturor debitelor.
Pe de alta parte, potrivit procesului verbal privind auditarea societatii, la data preluarii societatii de catre noul administrator, respectiv S.C. E.C. S.R.L. TOPLITA, societatea nu avea nici un bon sau disponibilitati banesti, in balanta de verificare din 30.03.1999, neexistand stocuri in patrimoniul societatii.
Mai mult, s-a retinut ca in perioada 1995 - 1996, paratul a utilizat in interes personal o parte din patrimoniul societati, fara a achita insa obligatiile bugetare datorate.
Potrivit raportului privind cauzele si imprejurarile care au dus la insolventa, s-a retinut ca administrarea societatii debitoare a revenit paratului, pana la data preluarii documentelor contabile de catre noul administrator, si ca principala cauza pentru care societatea a intrat in incapacitate de plati, a fost deposedarea completa a patrimoniului de catre administratorii acesteia, respectiv de catre cei doi parati.
In aceste conditii este cert ca, in perioada in care societatea a fost administrata de S.C. E.C. S.R.L. TOPLITA, aceasta nu avea activitate, si ca datoriile societatii au fost create in perioada in care aceasta a fost administrata de paratul I.I., care a devalizat societatea de bunuri, consecinta imediata fiind inexistenta fondurilor necesare achitarii obligatiilor fiscale in cuantum de 176.764 lei.
Avand in vedere aceste aspecte, Curtea a retinut ca judecatorul sindic a facut o aplicare a dispozitiilor legale aplicabile in materie, hotararea atacata fiind la adapost de critici sub acest aspect.
In consecinta, pentru motivele expuse anterior, recursul promovat in cauza va fi admis ca intemeiat, potrivit art. 312 alin. 1 teza I Cod procedura civila, iar hotararea atacata se impune a fi modificata in sensul celor de mai sus, respectiv cererea de angajare a raspunderii personale a paratului I.S. va fi respinsa ca urmare a decesului acestuia, si inlaturata solidaritatea raspunderii cu celalalt parat, urmand ca celelalte dispozitii din hotararea atacata vor fi mentinute ca legale si temeinice.