Competenta teritoriala a instantei. Aplicarea prevederilor art. 5 din Codul de procedura civila. Comunicarea sentintei
Codul de procedura civila, art. 5, art. 284 alin. 1
Nelegala citare a paratei in fata instantei de fond a fost probata prin continutul cartii sale de identitate, din care a rezultat ca aceasta avea un domiciliu legal inca inainte de inregistrarea cererii de chemare in judecata, domiciliu de la care nu a fost citata pe parcursul judecatii in prima instanta.
Cata vreme s-a probat acest aspect, in mod corect instanta de apel a retinut necompetenta teritoriala a instantei de fond in solutionarea pricinii, in aplicarea justa a prevederilor art. 5 teza intai din Codul de procedura Civila, potrivit carora cererea se face la instanta domiciliului paratului. Domiciliul legal al paratei este cunoscut si probat si ca atare nu se mai poate face aplicarea prevederilor tezei a doua a art. 5 din Codul de procedura civila.
Intrucat sentinta primei instante nu a fost comunicata la domiciliul legal al paratei, in mod just a fost respinsa exceptia tardivitatii declararii apelului de catre parata, intr-o corecta aplicare a prevederilor 284 alin.1 din Codul de procedura civila si o corecta constatare a necomunicarii sentintei la domiciliul legal al acesteia. Prin sentinta civila nr. 5912 din 14 iulie 2009, Judecatoria Tg. Mures a admis in parte cererea formulata de reclamantul U.A. impotriva paratei T.E., a respins petitele din cererea reclamantului privitor la: reincredintarea spre crestere si educare a minorei U.D.A.M., nascuta la data de 06.11.2001 si stabilirea unei pensii de intretinere in sarcina paratei, de la data introducerii actiunii, ca neintemeiate, a stabilit un program de vizitare a minorei U.D.A.M., nascuta la data de 06.11.2001, de catre reclamant, dupa cum urmeaza: - prima si a treia saptamana din luna, de vineri de la ora 12 pana duminica la ora 22; - o saptamana in timpul vacantelor mici; - o luna in timpul vacantei mari de vara, cu ridicarea de la domiciliu si a obligat parata catre reclamant la plata sumei de 356,15 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Prin decizia nr. 61 din 14.02.2011 Tribunalul Mures a admis apelul declarat de parata T.E. impotriva sus-mentionatei sentinte, a anulat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Ramnicu-Sarat, jud. Buzau, ca instanta competenta.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut in considerentele deciziei ca parata a depus la dosarul cauzei, in apel, copia cartii de identitate, din care rezulta ca aceasta are domiciliul, incepand cu data de 29 august 2007, in comuna Cochirleanca, sat Rosioru, jud. Buzau.
Tribunalul a apreciat ca la instanta de fond s-a respectat procedura prevazuta de art. 95 alin. 1 Codul de Procedura Civila, reclamantul facand dovada ca a efectuat demersuri pentru aflarea domiciliului paratei. Cu toate acestea, instanta de control a apreciat ca in cauza judecata la instanta de fond s-a facut in lipsa paratei care nu a fost legal citata. Aceasta a avut domiciliul legal la momentul formularii actiunii la instanta de fond si pe tot parcursul judecarii actiunii la adresa amintita. Doar prin citarea partii la domiciliul legal sau faptic se poate asigura garantarea respectarii dreptului partii la un proces echitabil precum si a dreptului la aparare.
In situatia de fata nu suntem in prezenta unei necompetente teritoriale absolute, cum sunt cele prevazute de art. 13-16 Codul de Procedura Civila, ci una cu caracter relativ, motiv pentru care aceasta nu se impunea a fi invocata de instanta din oficiu, putand fi invocata de partea interesata, in speta de parata, in limine litis.
Parata nu a fost legal citata la instanta de fond si ca atare nu a avut posibilitatea de a invoca exceptia la instanta de fond, exceptia fiind invocata prin declaratia de apel, acesta fiind primul act procedural efectuat de parata in dosar, cu procedura de citare legal indeplinita.
Avand in vedere ca tribunalul a apreciat ca judecata la prima instanta a fost facuta in lipsa paratei care nu a fost legal citata, s-a impus respingerea si a exceptiei tardivitatii formularii apelului, amintindu-se prev. art. 102 alin. 1, art. 284 alin. 1 Codul de Procedura Civila. Hotararea apelata nu a fost comunicata la domiciliul legal al paratei iar reclamantul nu a invocat si dovedit incidenta vreunui caz de echipolenta, acestea fiind de stricta interpretare. Nici sustinerea intimatului in sensul ca nu s-a solicitat repunerea in termen nu a putut fi primita, aceasta punandu-se doar in situatia in care s-ar fi facut comunicarea actului de procedura - art. 103 Codul de Procedura Civila.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul, solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, in baza art. 312 alin. 3, raportat la art. 304 Codul de Procedura Civila, mentinerea sentintei pronuntate de instanta de fond, ca fiind legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului a aratat ca motivele expuse in considerentele deciziei instantei de apel sunt contradictorii.
Desi se admite ca instanta de fond a apreciat in mod corect aplicarea prevederilor art. 95 Codul de Procedura Civila, cu toate acestea se considera ca a existat o lipsa de procedura, astfel ca aceasta motivare duce la concluzia ca art. 95 nu isi poate produce efectele urmarite de catre legiuitor, lipsind partile de efectele prevazute in acest articol. In sens contrar, ar insemna ca partea reclamanta sa nu isi poata exercita drepturile procesuale cu toate ca a intreprins toate demersurile necesare in vederea aflarii domiciliului partii parate.
A aratat faptul ca a intreprins demersuri in vederea aflarii domiciliului paratei atat din tara cat si din strainatate, pentru a putea respecta prevederile art. 5 si urm. Codul de Procedura Civila.
Motivarea respingerii exceptiei tardivitatii introducerii apelului nu este in conformitate cu prevederile legale. Tocmai pentru a asigura o unitate in aplicarea legii s-au reglementat aceste prevederi legale, in sensul de a nu da posibilitatea persoanelor nemultumite de hotararile instantelor de judecata de a ataca oricand aceste hotarari, ci numai in termen, si anume 15 zile de la data la care a fost in imposibilitate de a ataca hotararea. In acest caz, imposibilitatea paratei de a ataca hotararea s-a prelungit in timp pana cand aceasta a aflat despre existenta hotararii instantei de fond si anume pana in luna august 2010, lucru care reiese din motivarea apelului.
Instanta de apel trebuia sa verifice mai intai daca parata mai este in termenul de formulare a apelului si nicidecum sa faca aplicarea art. 102 Codul de Procedura Civila cu prioritate.
In drept, a invocat prevederile art. 102, 103, 304 pct. 9 si urm. Codul de Procedura Civila.
Intimata a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului si mentinerea deciziei pronuntate in apel, ca temeinica si legala, pe considerentul ca demersurile facute de instanta de fond si de recurent in vederea aflarii domiciliului sau nu au fost finalizate, conditii in care contradictia invocata de recurent nu este de natura a afecta pe fond legalitatea deciziei care poate fi mentinuta de instanta de recurs cu o motivare corespunzatoare.
Sentinta de fond nu i-a fost comunicata nici in prezent la domiciliul din tara unde ar fi trebuit sa fie citata, ci a fost comunicata, in mod nelegal, prin afisare la domiciliul recurentului.
Examinand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea A constat ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Primul motiv de recurs a vizat contradictorialitatea considerentelor deciziei instantei de apel, in ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor art. 95 Codul de Procedura Civila. Curtea a apreciat ca neintemeiat acest motiv de recurs. Intr-adevar, in mod corect s-a retinut de catre instanta de apel ca reclamantul a depus diligente in vederea aflarii domiciliului paratei si in aceasta consta corecta aplicare a prev. art. 95 Codul de Procedura Civila. Nelegala citare a paratei in fata instantei de fond a fost probata prin continutul cartii sale de identitate, din care a rezultat ca aceasta avea un domiciliu legal inca inainte de inregistrarea cererii de chemare in judecata, domiciliu de la care nu a fost citata pe parcursul judecatii in prima instanta.
Cata vreme s-a probat acest aspect, in mod corect instanta de apel a retinut necompetenta instantei de fond in solutionarea pricinii, in aplicarea justa a prevederilor art. 5 teza I Codul de Procedura Civila, potrivit carora cererea se face la instanta domiciliului paratului. Domiciliul legal al paratei este cunoscut si probat si ca atare nu se mai poate face aplicarea prevederilor tezei a doua a art. 5 Codul de Procedura Civila.
Ca o consecinta fireasca a celor expuse mai sus si a celor retinute de catre instanta de apel, Curtea a apreciat temeinicia respingerii exceptiei tardivitatii declararii apelului de catre parata, intr-o corecta aplicare a prevederilor 284 alin.1 Codul de Procedura Civila si o corecta constatare a necomunicarii sentintei la domiciliul legal al paratei.
Pentru toate cele retinute mai sus, Curtea a apreciat ca in cauza nu este incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Codul de Procedura Civila, in baza art. 312 alin. 1 Codul de Procedura Civila a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
In baza art. 274 Codul de Procedura Civila, a obligat recurentul sa plateasca intimatei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu avocatial.