Conflict de drepturi. Functionar public. Incidenta prevederilor Legii nr. 188/1999 modificata si completata prin Legea nr. 251/2006 . Competenta de solutionare a cererii introductive. Decizie nr. 446/R din data de 12.04.2007
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Conflict de drepturi. Functionar public. Incidenta prevederilor Legii nr. 188/1999 modificata si completata prin Legea nr. 251/2006 . Competenta de solutionare a cererii introductive. Reclamanta fiind angajata unitatii parate, in calitate de functionar public, in cauza ce are ca obiect plata primelor de vacanta sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 251/2006.
Prevederile art. 91 indice 1 din Legea nr. 188/1999 introduse prin art. I pct. 88 din Legea nr. 251/2006 stabilesc in favoarea instantelor de contencios administrativ competenta de solutionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public.
Intrucat aceste prevederi au intrat in vigoare in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Legii nr. 251/2006 iar actiunea introductiva a fost formulata ulterior acestei date, competenta de solutionare revine instantei de contencios administrativ. Prin sentinta civila nr. 157/14 februarie 2007, Tribunalul Harghita a admis actiunea reclamantei F. E. impotriva paratei Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familiei Harghita si, drept consecinta, a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 804 RON reprezentand prima de vacanta aferenta anului 2006, suma actualizata cu rata inflatiei pana in momentul platii.
In adoptarea acestei solutii, prima instanta a retinut urmatoarele:
Conform art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999, reclamanta are dreptul la o prima de vacanta anuala, prima calculata in cuantum egal cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediul de odihna.
Aceasta prevedere legala a fost suspendata succesiv, pana la data de 31 decembrie 2006, prin: art.3 alin.1 din O.U.G nr.33/2001; art.12 alin.4 din Legea nr. 743/2001; art.10 alin.3 din Legea nr. 631/2002; art.9 alin.7 din Legea nr. 507/2003; art. 8 alin.7 din Legea nr. 511/2004 si art. 5 alin.5 din Legea nr. 379/2005.
Normele legale de suspendare mai sus mentionate, contravin prevederilor art. 41 si art. 53 din Constitutie. Astfel, dreptul la prima de vacanta constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din continutul complex al dreptului fundamental la munca (in acest sens, I. Muraru s.a - "Constitutia Romaniei - comentata si adnotata, Ed. Monitorului Oficial, p.234). Ca atare, acest drept nu poate fi restrans in mod discriminatoriu si contrar echitatii impuse de o societate democratica, potrivit art.53 din Constitutie.
De asemenea, normele legale de suspendare contravin si art.16 alin.1 din Constitutie (reclamanta fiind discriminata fata de celelalte categorii de persoane incadrate in munca), precum si art.15 alin.2 din Constitutie, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendand retroactiv un drept castigat sub imperiul Legii nr.188/1999.
In consecinta, tribunalul a apreciat ca lipsita de efecte suspendarea nelegala a acordarii primei de vacanta pentru anul 2006 reclamantei, si a obligat parata, in baza art.155, art.156, art. 162-165 din Codul muncii, sa plateasca reclamantei drepturile banesti cuvenite, cu aplicarea ratei inflatiei potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii.
Impotriva hotararii anterior descrise a declarat recurs parata Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familie Harghita, solicitand modificarea integrala a acesteia, cu consecinta respingerii actiunii reclamantei ca nefondata.
In motivarea recursului s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sustinandu-se nelegalitatea hotararii instantei de fond pe considerentul nesocotirii de catre aceasta a imprejurarii ca textele de lege invocate de reclamanta prin cererea de chemare in judecata au suspendat aplicarea dispozitiilor Legii nr. 188/1999, referitoare la acordarea primei de concediu.
De asemenea, parata a sustinut ca nu se face vinovata pentru neacordarea acestor drepturi, intrucat a respectat legislatia in vigoare. Mai mult, nici prin bugetele anuale nu au fost prevazute si repartizate sume in acest scop, iar Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familie este numai ordonator tertiar de credite, astfel ca a procedat corect neacordand prima de vacanta.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin.2 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Reclamanta este angajata unitatii parate, in calitate de functionar public, astfel ca in cauza sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, astfel cum aceasta a fost modificata si completata prin Legea nr. 251/23 iunie 2006, publicata in Monitorul oficial nr. 574 din 4 iulie 2006
Prevederile art. 911, din Legea nr. 188/1999, introduse prin art. I pct. 88 din Legea nr. 251/2006, stabilesc in favoarea instantelor de contencios administrativ competenta de solutionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante.
Prin dispozitiile art. XIII din Legea nr.251/2006 s-a prevazut ca aceasta din urma "intra in vigoare la 15 zile de la data publicarii in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, cu exceptia prevederilor art. 29, 56, 57, 581 si ale art. 601 alin. 1, lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege, care intra in vigoare la 1 ianuarie 2007".
Din interpretarea textului de lege mentionat, rezulta ca la data de 1 ianuarie 2007 vor intra in vigoare doar exceptiile in mod expres enuntate, respectiv prevederile art. 29, 56, 57, 581 si 601 alin. 1, lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr. 251/2006, restul prevederilor modificatoare ale acesteia din urma intrand in vigoare la 15 zile de la data publicarii ei in Monitorul oficial.
Ar fi lipsit de sens a da o alta interpretare prevederilor art. XIII din Legea nr. 251/2006, deoarece aceasta modifica si completeaza Legea nr. 188/1999 in ansamblul ei, iar in situatia in care intentia legiuitorului ar fi fost aceea ca intreaga Lege nr. 251/2006 sa intre in vigoare la data de 1 ianuarie 2007, nu ar mai fi utilizat sintagma "prezenta lege (adica 251/2006) intra in vigoare la 15 zile de la data publicarii in Monitorul oficial".
Raportat la considerentele anterior relevate, Curtea a constatat ca, la data la care prima instanta a fost investita cu solutionarea cauzei - 11 decembrie 2006, erau in vigoare prevederile art. 911 din Legea nr. 188/1999, introduse prin Legea nr. 251/2006.
Prin urmare, competenta de solutionare a litigiului apartinea instantei de contencios administrativ, deoarece din continutul notiunii de "raport de serviciu al functionarului public", uzitata de textul de lege mentionat, nu pot fi excluse drepturile salariale ale acestuia, printre care si prima de vacanta solicitata in cauza.
Cum, insa, prima instanta a solutionat litigiul in complet specializat pentru solutionarea conflictelor de munca, se constata incidenta prevederilor art. 304 pct. 1 si 3 Cod procedura civila, astfel ca, facand aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 1, 3 si 6 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul supus examinarii, a casat hotararea atacata si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita, ca instanta de contencios administrativ.