Aspecte legate de posibilitatea de investire a instantei de judecata in conditiile impuse de actuala reglementare a organizarii si functionarii Curtii de Conturi. Aplicarea prevederilor Legii nr. 217/2008 in raport de prevederile O.U.G. nr. 117/2003.
Prin Sentinta civila nr. 433/10.06.2009, pronuntata de Tribunalul Mures in dos. nr.3134/102/2008, s-a dispus respingerea sesizarii Curtii de Conturi a Romaniei in contradictoriu cu persoanele considerate responsabile, V. L. si C. T., precum si cu partea prejudiciata C. L. al com. Papiu Ilarian, jud. Mures.
Pentru a pronunta in acest sens, instanta de fond a retinut urmatoarele:
La data de 05.12.2008, se arata in considerentele hotararii atacate, Curtea de Conturi a dispus sesizarea instantei cu Incheierea de sesizare nr. 28/05.1.2008 si prin care a solicitat obligarea Primariei com. Papiu Ilarian, jud. Mures, la plata impozitului pe venit aferent drepturilor platite salariatilor in baza contractului colectiv de munca, cuvenit bugetului de stat, in suma de 22.012 lei si a accesoriilor calculate, in suma totala de 8.584 lei, Curtea de Conturi precizand, in dispozitia de sesizare, si faptul ca raspunderea, in limita accesoriilor calculate pentru neplata la timp a impozitului pe venit datorat bugetului de stat, a fost retinuta in sarcina celor doi parati; obligarea Primariei com. Papiu Ilarian la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate, aferenta drepturilor platite salariatilor in baza contractului colectiv de munca, cuvenita bugetului Fondului national unic pentru asigurari sociale de sanatate, in suma de 9.382 lei si a accesoriilor calculate, in suma totala de 4.158 lei, si aici fiind gasite raspunzatori paratii.
Prin intampinarea formulata, cei doi parati, au solicitat respingerea sesizarii Curtii de Conturi aratand ca aceste drepturi au fost cuprinse in bugetul local, ca urmare a hotararilor consiliului local, si au fost cuprinse in bugetul de cheltuieli materiale, si nu ca si cheltuieli de personal.
In raport cu aceste aparari, instanta a retinut ca, desi ar fi astfel de cheltuieli incadrabile la art. 55 alin. 1 si 2 lit. k si art. 58 alin. 3 lit. b din Codul fiscal, insasi Curtea de Conturi a Romaniei a retinut in Decizia nr. 21/23.07.2008 ca cele doua drepturi nu se considera o remunerare a muncii prestate, ci indeplinirea unei obligatii contractuale, sens in care s-au pronuntat, in timp, si instantele judecatoresti.
Fata de aceasta hotarare au declarat, in termen, recurs Curtea de Conturi a Romaniei solicitand ca, prin admiterea recursului, sa se dispuna modificarea in tot a hotararii atacate si admiterea pe fond a actiunii introductive de instanta formulate de recurenta. In motivele recursului se reiau motivele de fapt si de drept indicate si in incheierea de sesizare a instantei.
Analizand actele de la dosar, instanta de recurs retine urmatoarele:
La data de 27.10.2008 a intrat in vigoare Legea nr. 217/2008, acest act normativ modificand, practic, integral Legea nr. 94/1992 republicata privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi.
Competentele Curtii de Conturi sunt clar si exhaustiv definite la art. 29 alin. 1 in urma acestor modificari, ele constand in: a) exactitatea si realitatea situatiilor financiare, asa cum sunt stabilite in reglementarile contabile in vigoare; b) evaluarea sistemelor de management si control la autoritatile cu sarcini privind urmarirea obligatiilor financiare catre bugete sau catre alte fonduri publice stabilite prin lege, ale persoanelor juridice sau fizice; c) utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri speciale, conform destinatiei stabilite; d) calitatea gestiunii economico-financiare; e) economicitatea, eficacitatea si eficienta utilizarii fondurilor publice.
Din simpla lectura a acestor atributii rezulta, fara putinta de tagada, ca niciuna din atributiile limitativ si imperativ prevazute de noul art. 29 alin. 1 nu prevede si cel legat de investirea instantelor judecatoresti.
Este adevarat ca art. 4 din O.U.G. nr. 117/2003 se refera la investirea instantelor de judecatoresti, inclusiv prin incheierea, completelor de judecata, cum a si facut recurenta in cauza de fata, insa, la data de 05.12.2008, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 217/2008, Curtea de Conturi nu mai avea o asemenea atributie, de investire a instantelor judecatoresti.
Indicarea, ca temei legal a dispozitiilor Legii nr. 24/2000, rep., respectiv a art. 63, care prevede ca abrogarea unui text de lege trebuie sa contina si sa indice expres dispozitiile pe care le abroga, nu pot avea incidenta in cazul de fata, intrucat instanta de fond in mod corect s-a raportat la dispozitiile Legii nr. 94/1992, republicata, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 217/2008.
Asadar, nu este vorba, in cazul de fata, de abrogarea sau neabrogarea O.U.G. 117/2003, ci de constatarea, de catre instanta de fond, a atributiilor pe care le are Curtea de Conturi in raport cu Legea nr. 94/1992, modificata si completata de Legea nr. 217/2008, conform acestei legi nefiind prevazuta posibilitatea investirii direct a instantei de judecata.
Aceasta cu atat mai mult cu cat chiar in actul de sesizare intocmit de Camera de Conturi Mures se face trimitere la Legea nr. 94/1992, republicata si nu la O.U.G. 117/2003.
Mai mult, fiind norme de procedura respectiv modul in care sunt valorificate rapoartele de audit rezultate din activitatea Curtii de Conturi, acestea sunt de imediata aplicare, nepunandu-se problema ultraactivitatii legii civile, in prezenta cauza avand deplina incidenta dispozitiile art. 725 alin. 1 Cod procedura civila ce prevad ca dispozitiile legii noi de procedura se aplica din momentul intrarii ei in vigoare, adica in cazul de fata incepand cu data de 27.10.2008.
De altfel, modul de valorificare ale rapoartelor de audit este pe larg descris la art. 33 din Legea nr. 94/1992, republicata, in mod specific prevazandu-se ca in situatiile in care se constata existenta unor abateri de la legalitate si regularitate, si care au determinat producerea unor prejudicii, recurenta trebuia sa comunice conducerii entitatii verificate intinderea prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestui de catre aceasta conducere.
Or, recurenta a procedat contrar dispozitiilor legale si atributiilor prevazute de lege, sesizand direct instanta si stabilind si responsabilitatea unor persoane fata de care a considerat ca sunt elemente sa le fie atrasa raspunderea materiala.
Faptul ca recurenta a adoptat o Hotarare cu nr. 22/2008, care ar fi prevazut pentru trimestrul IV modul de valorificare a rapoartelor de audit, nu poate fi primita de instanta, acest act normativ, si care a iesit din vigoare prin intrarea in vigoare a Regulamentului nr. 1/04.02.2009 emis de aceeasi recurenta, nu are incidenta in raport cu dispozitiile legale mai sus amintite, cele prevazute de Legea nr. 217/2008, pentru simplul motiv ca sunt ierarhic inferioara, ca forta juridica de aplicare, dispozitiilor unei legi, asa incat recurenta nu poate excede ea insasi cadrului legal, dispozitiile Hotararii nr. 22/2008 neputand fi date decat in aplicarea dispozitiilor Legii nr. 94/1992, rep., cum a fost modificata de Legea nr. 217/2008.
Ca atare, instanta de recurs constata ca solutia data de prima instanta este corecta, insa temeiurile pentru care trebuia respinsa incheierea de sesizare constau tocmai in inadmisibilitatea unei astfel de incheieri, conform argumentelor mai sus aratate.
Pentru toate aceste motive, instanta va respinge recursul formulat.