Litigiu de munca. Diferente de drepturi salariale solicitate de personalul auxiliar din sistemul justitiei in temeiul H.G. nr. 403/2001. Incidentele prevederilor Legii nr. 100/2005 si H.G. nr. 687/2005.
Potrivit art. 183 din Legea nr. 19/2000, la data intrarii in vigoare a acestei legi contributia de asigurari sociale suportata de asigurati nu va diminua venitul net al acestora, actul normativ care a instituit procentul de majorare a salariului brut la asiguratilor fiind H.G. nr. 403/2001.
Avand in vedere ca potrivit art. 1 pct. 6 din H.G. nr. 403/2001 in situatiile in care majorarile salariale acordate acopera cresterile prevazute la alin. 2 din acelasi act normativ, prevederile acestui aliniat nu se mai aplica, iar, prin intrarea in vigoare a Legii nr. 100/2005 pentru aprobarea O.G. nr. 23/2005 privind cresterile salariale aplicabile magistratilor si a altor categorii de personal din sistemul justitiei, pentru anul 2005, a avut loc o majorare cu peste 40% a salariilor reclamantilor, aplicarea procentului prevazut de H.G. nr. 403/2001 nu se mai justifica. Pe de alta parte H.G. nr. 403/2001 a fost abrogata expres prin H.G. nr. 687/2005 si prin urmare nu mai exista temei legal pentru acordarea drepturilor salariale solicitate de reclamanti. Prin actiunea inaintata la 29 noiembrie 2006 la Tribunalul Mures, reclamantii S. C. s.a, au chemat in judecata pe paratii Curtea de Apel Tg-Mures, Tribunalul Mures, Ministerul Justitiei, Ministerul Finantelor Publice si DGFP Mures, solicitand :
Obligarea in solidar a paratilor la plata diferentelor salariale rezultate ca urmare a retragerii procentului diferentiat de majorare a salariului brut lunar, conform HG nr.403/2001, cu aplicarea indicelui de inflatie pana la plata efectiva.
Obligarea paratilor Tribunalul Mures si Curtea de Apel Tg-Mures sa inscrie in carnetele de munca a reclamantelor sumele acordate prin prezenta hotarare; cu obligarea la cheltuieli de judecata.
In sustinerea actiunii, reclamantii au relevat ca au calitatea de grefieri si alte categorii de personal auxiliar la Curtea de Apel Tg-Mures si ca au beneficiat de drepturile banesti suplimentare prevazute prin HG nr.403/2001, ca urmare a majorarii contributiei la bugetul asigurarilor sociale. Ca, majorarea de mai sus a fosta acordata pana la data de 8 mai 2005, cand in mod vadit nelegal a fost retrasa sub pretextul intrarii in vigoare a Legii nr.100/2005, cu toate ca aceasta lege nu abroga hotararea mentionata. In opinia reclamantilor, fiind vorba de un drept castigat, paratii nu putea sa procedeze la retragerea lui in mod unilateral, context in care aceasta majorare a salariului lunar trebuie acordata in continuare.
Prin sentinta civila nr.574/18 aprilie 2007 a Tribunalului Mures, s-a admis actiunea civila (conflict de drepturi), formulata de reclamanti si drept consecinta, paratii au fost obligati in solidar sa plateasca in favoarea fiecarei reclamant diferentele salariale rezultate ca urmare a retragerii sporului prev. de HG 403/2001, incepand cu data de 8 mai 2005, si in continuare pe toata durata angajarii reclamantilor. S-a dispus ca, diferentele de drepturi salariale sa fie actualizate in functie de rata inflatiei, calculata incepand cu data scadentei lunare a fiecarei sume si pana la achitarea integrala a debitului.
Paratii Curtea de Apel Tg-Mures si Tribunalul Mures au fost obligati sa inscrie in carnetele de munca ale reclamantilor sumele acordate prin hotarare, si totodata s-au respins celelalte pretentii solicitate de reclamanti, respectiv obligarea paratilor la suportarea cheltuielilor de judecata, a carei efectuare nu a fost dovedita.
Pentru a statua astfel, prima instanta a retinut ca incepand cu luna martie 2001 si pana la data de 8 mai 2005 reclamantii au beneficiat de sporurile salariale prev. de HG 403/2001, ca urmare a majorarii contributiei de asigurari sociale, dandu-se astfel eficienta dispozitiilor art.183 din Codul muncii. In luna mai 2005 prin Ordinului Ministrului Justitiei nr.738/C/2005 au fost retrase aceste drepturi salariale "suplimentare", motivat de faptul ca retributia reclamantilor a fost majorata considerabil prin OG nr.23/2005 si Legea nr.100/2005, context in care nu se mai justifica majorarile prevazute prin HG nr.403/2001.
In opinia primei instante, majorarea salariala acordata reclamantilor constituie un drept castigat, care a devenit definitiv baza de calcul in sensul art.155 din Codul muncii, pentru urmatoarele cresteri si modificari salariale legale ulterioare lunii martie 2001. Mai mult, conform normelor imperative cuprinse in art.157 alin.2 din Codul muncii, modificarea salariilor reclamantilor, inclusiv in sensul diminuarii acestora prin retragerea unui procent, se putea dispune in mod expres numai prin lege, astfel cum aceasta notiune este definita de art.67 si 73 din Constitutie, iar nu prin hotarare de guvern sau ordin de ministru. Este adevarat ca prin HG nr.687/2005 s-a abrogat HG nr.403/2001, adica numai niste simple norme metodologice si, nici un caz nu s-a abrogat art.183 alin.2 din Legea nr.19/2000, care garanteaza in continuare un drept castigat si intrat in circuitul civil.
Cat priveste OMJ nr.738/C/20 mai 2005, prima instanta a retinut ca acest act nu este opozabil reclamantilor, intrucat nu este un act normativ publicat in Monitorul Oficial, fiind astfel lovit de sanctiunea inexistentei, cu efectul inopozabilitatii, cu atat mai mult cu cat ordinul nu putea afecta dispozitiile Legii nr.19/2000. In fine, s-a statuat ca raspunderea paratilor Ministerul Finantelor Publice si DGFP Mures este solidara cu a celorlalti parati, intrucat avand pozitia unor garanti legali au obligatia de a acoperi intreaga suma solicitata de reclamanti, conform dispozitiilor legale in materie.
Impotriva sentintei civile mentionate DGFP Mures, in nume propriu si in numele Ministerului Finantelor Public, a inaintat in termen legal recurs, solicitand modificarea in tot a hotararii, iar in urma rejudecarii cauzei sa se constatate inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata fata de acesti recurenti, datorita lipsei calitatii procesuale pasive a acestora; in subsidiar recurenta cerere respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanti, ca nefondata.
In drept, s-au invocat motivele prev. de art.304 pct.7,9 C.pr.civ., relevandu-se ca hotararea recurata cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii si incalca dispozitiile legale in materia dedusa judecatii.
Astfel, s-a apreciat ca cererea de chemare in judecata impotriva Ministerului Finantelor Publice si DGFP Mures, in materia litigiilor de munca este inadmisibila, intrucat intre partile in litigiu nu exista raporturi juridice de munca. In plus, MFP nu are calitate procesuala pasiva in cauza, intrucat acesta nu se confunda cu bugetul de stat, rolul ministerului fiind acela de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite si a proiectelor bugetelor locale. De asemenea, ministerul este ordonator principal de credite, asa cum este si ministrul justitiei, insa nu are atributii in gestionarea bugetelor instantelor judecatoresti. Obligarea DGFP Mures in solidar cu ceilalti parati la plata unor drepturi de natura salariala in favoarea reclamantilor, este nelegala si complet lipsita de finalitate practica, atat timp cat nu are atributii de aprobare sau de alocare de credite bugetare, conform Legii nr.500/2002.
Pe fondul cauzei, in opinia recurentei actiunea reclamantilor este nefondata, intrucat HG nr.403/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a art.183 din Legea nr.19/2000, prevede o majorare salariala unica justificata de cresterea contributiei de asigurari sociale, majorare care se aplica o singura data. Dispozitiile normative ulterioare care au majorat substantial salariile grefierilor si ale celorlalte categorii de personal auxiliar, cu pana la 40 %, nu mai justifica aplicarea procentului prevazut de HG 403/2001, hotarare care a fost ulterior abrogata prin HG nr.687/2005. Ca atare, incepand cu data acestei abrogari nu se mai poate vorbi nici macar ipotetic de majorarile prevazute de hotararea mentionata, cu atat mai mult cu cate Legea nr.100/2005 constituie legea speciala care se aplica prioritar si in temeiul careia s-a emis OMJ nr.738/C/2005.
In termen legal, conform art.301 C.pr.civ., s-a declarat recurs si de catre Ministerul Justitiei, care a solicitat modificarea in tot a solutiei instantei de fond, in sensul respingerii ca nefondata a cererii de chemare in judecata a reclamantilor, in sensul celor ce urmeaza:
Nu s-a contestat imprejurarea ca HG nr.403/2001 a fost adoptata pentru a proteja veniturile nete ale asiguratilor ca urmare a majorarii corespunzatoare a cotelor de contributii la asigurarile sociale, ceea ce confera acestui drept caracterul de compensatie pentru majorarea cotelor de contributii indicate. Insa prin art.1 pct.6 din hotararea mentionata s-a prevazut ca in situatiile in care majorarile salariale acordate acopera cresterile prevazute la alin.2, prevederile acestui aliniat nu se mai aplica, inclusiv personalului din sectorul bugetar. Ulterior, salariatii din sectorul bugetar, inclusiv reclamantii au beneficiat de cresteri salariale substantiale prin OUG nr.177/2002, OG nr.23/2005 si Legea nr.100/2005, majorari de pana la 40%, context in care acordarea compensatiilor prev. de HG nr.403/2001 nu se mai justifica. Actul normativ care a instituit procentul de majorare a salariului brut lunar al reclamantilor a fost abrogat prin HG nr.687/2005, astfel ca normele de tehnica legislativa nu permit aplicarea dispozitiilor dintr-un act normativ abrogat. Pe cale de consecinta, este de semnalat ca dispozitiile art.183 alin.2 din Legea nr.19/2000 nu pot fi aplicate in conditiile abrogarii Normelor metodologice aprobate prin HG 403/2001.
Cat priveste OMJ nr.738/C/2005, acesta nu este un act normativ care trebuie publicat in Monitorul Oficial si comunicat persoanelor interesate, iar in exercitarea atributiilor sale, conform HG nr.83/2005, ministrul justitiei emite ordine si instructiuni, care reglementeaza acordarea drepturilor salariale si care sunt obligatorii pentru ordonatorii secundari si tertiari de credite.
In concluzie, in opinia recurentului, prima instanta a interpretat gresit dispozitiile legale in materia dedusa judecatii, pronuntand o hotarare fara baza legala, fiind astfel incident motivul prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Recursurile deduse judecatii sunt fondate, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.183 din Legea nr.19/2000, la data intrarii in vigoare a acestei legi contributia de asigurari sociale, suportata de asigurati nu va diminua venitul net a acestora. Aplicarea prevederilor aliniatului precedent pentru asigurati se realizeaza prin majorarea drepturilor salariale si veniturilor asigurate, corespunzator cotei de contributie de asigurari sociale suportate de catre acestia. Actul normativ care a instituit procentul de majorare a salariului brut lunar al asiguratilor este HG nr.403/2001 care la art.1 alin.1 statueaza ca drepturile salariale ale asiguratilor, stabilite pentru luna martie 2001, se majoreaza incepand cu data de 1 aprilie 2001 corespunzator cresterii cotelor de contributii de asigurari sociale suportate de acestia, astfel in cat veniturile nete sa nu fie diminuate. In aliniatul 2 din hotararea mentionata sunt stabilite procentele de majorare, in mod diferentiat, in functie de castigul salarial brut lunar realizat de asigurati. Insa, este de retinut ca potrivit art.1 pct.6 din HG nr.403/2001, care se aplica si personalului din sectorul bugetar, in situatiile in care majorarile salariale acordate acopera cresterile prevazute la alin.2, prevederile acestui aliniat nu se mai aplica. Evolutia legislativa ulterioara consemneaza intrarea in vigoare a OG nr.23/2005 si a Legii nr.100/2005, privind cresterile salariale aplicabile magistratilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei si care au condus la cresterea salariului reclamantilor cu pana la 40%, context in care a fost emis Ordinul ministrului justitiei nr.738/C/2005, prin care majorarile prev.de HG nr.403/2001 nu se mai aplica incepand cu data de 5 mai 2005. In contextul mentionat prin HG nr.687/2005 publicat in Monitorul Oficial nr.672 din 27 iulie 2005 s-a abrogat Hotararea Guvernului nr.403/2001, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor art.183 din Legea nr.19/2000.
Ca atare, este de retinut ca in temeiul HG 403/2001 reclamantii au beneficiat de o majorare a indemnizatiei brute lunare intr-un procent diferentiat, in raport cu castigul salarial brut lunar. Reclamantii sustin ca majorarea prevazuta de actul normativ a fost retrasa unilateral incepand cu data de 8 mai 2005, sub pretextul intrarii in vigoare a Legii nr.100/2005. Sustinerile reclamantilor sunt neintemeiate, intrucat nu este vorba de majorari periodice ci de o majorare salariala unica care s-a acordat o singura data, sens in care art.1 alin.4 din H.G. nr.403/2001 prevede ca procentul de majorare a salariului de baza brut lunar, se aplica o singura data, respectiv la data intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000.(1.04.2001).
In acelasi sens, prin art.8 alin.1 din O.U.G. nr.187/2001, privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2002, se prevede ca persoanele care la data de 31 decembrie 2001 beneficiau de majorarea salariilor de baza conform HG 403/2001, beneficiaza in continuare de majorarea procentuala acordata la 01.04.2001, si in anul 2002, in cazul in care acestea vor fi promovate intr-o clasa sau treapta superioara.
Prin Legea nr.100/2005, a fost aprobata cu modificari OG nr.23/2005 privind cresterile salariale aplicabile magistratilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei pentru anul 2005, ceea ce a antrenat o crestere substantiala a veniturilor obtinute de reclamanti si nicidecum nu a adus o diminuare a veniturilor.
Intrucat, odata cu intrarea in vigoare a Legii 100/2005 a avut loc o majorare cu peste 40% a salariilor reclamantilor, este evident ca aplicarea procentului prev. de HG nr.403/2001 nu se mai justifica. Aceasta deoarece, potrivit art.183 alin.2 din Legea nr.19/2000 si art.1 alin.1 din HG nr.403/2001, majorarea drepturilor salariale se realizeaza corespunzator cresterii cotelor de contributii de asigurari sociale suportate de asigurati.
Or, atat timp cat asiguratii au beneficiat de o majorare salariala substantiala prin Legea nr.100/2005, care a depasit cresterea cotelor de contributie aferente aceluiasi an, este evident ca majorarea prevazuta de HG 403/2001 nu mai poate fi aplicata categoriilor de personal la care se refera OG nr.23/2005, printre care si reclamanti.
In contextul mentionat, este reala sustinerea Ministerului Justitiei.,in sensul ca scopul prevederii art.1 din HG 403/2001 a fost acela de a proteja veniturile nete ale asiguratilor ca urmare a majorarii cotelor de contributii la asigurarile sociale, ceea ce confera acestui drept caracterul de compensatie pentru majorarea cotelor de contributie sus indicate.
Pe de alta parte, asa cum s-a aratat anterior HG nr.403/2001 a fost abrogata expres prin HG nr.687/2005, astfel incat, incepand cu aceasta din urma data nu se mai poate vorbi nici macar ipotetic de majorarile prevazute de acest act normativ, cu atat mai mult cu cat Legea nr.100/2005 reprezinta, raportat la HG nr.403/2001, legea speciala care se aplica prioritar.
In aplicarea Legii nr.100/2005, a fost emis Ordinul ministrului justitiei nr.738/C/2005, in care s-a prevazut ca incepand cu data de 5 mai 2005, data intrarii in vigoare a Legii nr.100/2005, majorarile acordate reclamantilor nu se mai aplica. Acest ordin se bucura de prezumtia de legalitate iar reclamantii aveau posibilitate sa-i conteste legalitatea, pe calea exceptiei de nelegalitate prev. de art.4 din Legea nr.554/2004 si sa sesizeze instanta de contencios administrativ, ceea ce nu au facut in termenul legal.
Prin urmare, avand in vedere ca reclamantilor nu li s-au retras niciodata drepturile castigare in urma aplicarii HG nr.403/2001, intrucat cu incepere de la 8 mai 2005 li s-a aplicat legea speciala in domeniul salarizarii, care este mai favorabila, nu se poate retine existenta unui prejudiciu material in domeniul salarizarii acestora.
In plus, este de consemnat si faptul ca potrivit art.6 alin.4 din HG nr.83/2005, in exercitarea atributiunilor sale ministrul justitiei emite ordine si instructiuni in domeniul salarizarii personalului din sistemul justitiei, care sunt obligatorii pentru ordonatorii secundari si tertiari de credite. Conform ordinului mentionat, presedintii curtilor de apel si tribunalelor au emis decizii cu caracter individual pentru fiecare dintre reclamanti, decizii prin care s-a dispus marirea valorii de referinta sectoriala, ceea ce a implicat majorari substantiale ale drepturilor salariale, dar si eliminarea majorarii prevazute de HG 403/2001.
In concluzie, prima instanta in mod nelegal si netemeinic a admis actiunea reclamantilor, intrucat nu mai exista nici un temei legal pentru acordarea drepturilor solicitate odata cu intrarea in vigoare a prevederilor Legii nr.100/2005 si HG nr.687/2005.
Fata de cele ce preced, fiind incidente motivele prev.de art.304 pct.7,9 C.pr.civ., coroborat cu art.312 din acelasi cod, s-au admis recursurile declarate in cauza si s-a modificat in tot hotararea atacata, in sensul respingerii ca nefondate a cererii de chemare in judecata formulata de reclamanti. Intrucat, in urma admiterii recursului si rejudecarii pricinii actiunea reclamantilor a fost respinsa pe fond, nu se mai impun a fi analizate motivele din cererea de recurs a Ministerului Finantelor Publice, in care s-a invocat lipsa calitatii procesuale pasive a acestei institutii precum si a DGFP Mures.