Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare. Conditii.
C. pr. pen., art. 300
La momentul analizarii regularitatii actului de sesizare instanta trebuia sa se circumscrie in mod strict prevederilor art. 263 -264 Cod procedura penala cu raportare la art. 317 Cod procedura penala, si nu sa priveasca, in mod singular si rupt din context, o parte a actelor materiale infractionale, pentru care fiecare inculpat a fost deferit justitiei si probele avute in vedere la fundamentarea acuzatiei de catre parchet pentru fiecare dintre acestia. La data de 25.06.2011, Tribunalul Mures pronunta sentinta penala nr.93 prin care:
In temeiul art. 300 alin. 2, teza finala, din Codul de procedura penala, a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii actului de sesizare, a respins ca neintemeiata cererea de revenire cu inca o adresa la D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial Tg-Mures pentru a proceda la inlaturarea neregularitatilor actului de sesizare si a dispus, in temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, a ramane in sarcina statului cheltuielile judiciare de acesta in cauza.
Pentru a hotari in acest mod instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
Cu privire la exceptia neregularitatii actului de sesizare si la cererea de restituire a cauzei la procuror in vederea refacerii acestuia s-a retinut ca la termenul de judecata din data de 11 martie 2011, s-a admis exceptia neregularitatii actului de sesizare a instantei, ridicata de inculpatii S.L.C., C.M., I.D.M. si D.D., iar in temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedura penala, s-a dispus ca D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Tg-Mures, sa inlature toate neregularitatilor consemnate in incheierea de sedinta, pana la termenul de judecata din data de 23 martie 2011, urmand ca, in caz de neconformare, sa se dispuna restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii actului de sesizare.
La termenul de judecata din data de 23 martie 2011, procurorul de sedinta a solicitat acordarea unui nou termen pentru a se putea proceda la inlaturarea neregularitatilor actului de sesizare, cerere admisa.
La data de 13 mai D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Tg-Mures a comunicat instantei punctul sau de vedere, admitand ca, intr-adevar, privitor la infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale s-a omis precizarea alineatului 1 al art. 288 din Codul penal, iar cu privire la celelalte aspecte nu impartaseste opinia instantei, in sensul ca rechizitoriul nu cuprinde nici o neregularitate, motiv pentru care nu se impunea vreo modificare a acestuia.
S-a precizat, in adresa, ca, la momentul emiterii rechizitoriului, procurorul de caz a avut in vedere dispozitiile imperative ale art. 263 alin. 1 din Codul de procedura penala, care cereau ca actul de sesizare al instantei sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute de art. 203 din Codul de procedura penala, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa, incadrarea juridica data acestei fapte, probele pe care se intemeiaza invinuirea, masura preventiva si durata acesteia precum si dispozitia de trimitere in judecata.
In raport cu raspunsul dat de procuror, instanta a apreciat ca, avand in vedere neregularitatile actului de sesizare enumerate in incheierea de sedinta din data de 11 martie 2011, neregularitati pe care procurorul nu le-a indreptat in vreun fel, dimpotriva a considerat ca nu exista, se impunea restituirea cauzei la procuror, in vederea refacerii rechizitoriului, solutie intemeiata pe prevederile art. 300 alin. 2, teza finala, din Codul de procedura penala.
La formularea acestei concluzii s-au avut in vedere urmatoarele:
In primul rand, de notat ca la baza masurii ce urma a fi dispusa de instanta stau unele dispozitii legale, dispozitii a caror analiza a fost facuta in cele ce urmeaza, atat din punct de vedere doctrinar, cat si din punct de vedere jurisprudential.
Potrivit art. 300 alin. 2 din Codul de procedura penala, in cazul cand se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare in vederea refacerii acestuia.
In doctrina si jurisprudenta s-a apreciat ca nerespectarea dispozitiilor privitoare la "sesizarea instantei" are in vedere incalcarea dispozitiilor privitoare la "sesizarea primara" (sesizarea prin rechizitoriul), "sesizarea suplimentara" (extinderea actiunii penale, extinderea procesului penal) si "sesizarea de trimitere" (casarea cu trimitere, declinarea competentei, regulatorul de competenta, stramutarea). Doctrina si jurisprudenta erau, intr-o covarsitoare majoritate, in sensul opiniei ca verificarile instantei, conform art. 300 alin. 1 din Codul de procedura penala poarta asupra actului propriu-zis (rechizitoriu), asupra indeplinirii conditiilor prevazute de lege in ceea ce priveste continutul actului de sesizare si respectarii art. 264 alin. 3 din Codul de procedura penala.
Potrivit art. 317 din Codul de procedura penala judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare al instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta sau persoana la care se refera extinderea.
Pentru a satisface cerintele art. 317 din Codul de procedura penala este necesar ca fapta sa fie prezentata in rechizitoriu in toate elementele ce prezinta relevanta penala, sub aspectul continutului unei infractiuni, pentru a inlatura orice indoiala ca fapta face obiectul judecatii, creandu-se astfel posibilitatea inculpatului sa se apere si instantei sa se pronunte asupra acestei fapte.
Pentru sesizarea instantei cu judecarea unei infractiuni nu era suficienta descrierea acesteia, in expunerea facuta in rechizitoriu; sesizarea instantei era considerata legala numai in cazul, in care, in dispozitivul de trimitere in judecata al rechizitoriului era mentionata fapta, cu incadrarea ei juridica.
Referirea incidenta la o fapta prevazuta de legea penala nu ar satisface exigentele cerute de art. 317, cu atat mai putin cand fapta nu a facut obiectul cercetarii penale, deoarece nu crea certitudinea sesizarii instantei cu judecarea unei asemenea fapte.
Potrivit art. 263 alin. 1 din Codul de procedura penala rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute de art. 203, printre altele, fapta retinuta in sarcina inculpatului si incadrarea juridica a acesteia.
In privinta limitelor instituite de dispozitia legala mentionata mai sus, nu se putea dispune trimiterea in judecata pentru o fapta pentru care inculpatul nu a fost invinuit si ascultat, in vederea exercitarii dreptului la aparare.
Rechizitoriul procurorului, ca act de sesizare a instantei, trebuia sa aiba, potrivit art. 263 din Codul de procedura penala, un anumit continut pentru a contura obiectul judecatii. Intre elementele pe care trebuia sa le cuprinda rechizitoriul se inscria si incadrarea juridica a faptei.
Descrierea faptei in rechizitoriu trebuia sa se refere la toate imprejurarile de loc, timp, mijloace, mod scop in care a fost savarsita fapta, daca acestea au avut consecinte asupra incadrarii faptei retinute. Daca urmarirea s-a desfasurat cu privire la mai multe infractiuni sau la mai multe persoane, expunerea trebuia sa cuprinda descrierea tuturor faptelor retinute si forma de participare a tuturor inculpatilor, cu rolul fiecaruia in savarsirea faptelor.
In practica instantei supreme s-a statuat ca instanta de judecata se va putea considera, legal, sesizata cu judecarea unei infractiuni, care nu a fost mentionata in partea dispozitiva a rechizitoriului, cu conditia ca fapta sa fie precis determinata - sub aspectul tuturor elementelor ce au relevanta penala, sub aspectul continutului unei infractiuni - in partea expozitiva a acestuia, in asa fel incat sa rezulte cu certitudine caracterul ei penal si vointa neechivoca a procurorului de a-l trimite in judecata pe inculpat si pentru acea fapta.
In ceea ce priveste descrierea faptei, aceasta trebuia sa cuprinda actul, actiunea, inactiunea, atitudinea faptuitorului, astfel incat sa rezulte, cu certitudine, actele retinute in sarcina sa, iar, in cazul infractiunilor sub forma continuata, trebuia descris fiecare act material, in parte, in aceeasi maniera mentionata anterior.
Faptul ca in rechizitoriu trebuie precizate concret actele materiale ale infractiunii sub forma continuata, atat din punct de vedere al starii de fapt, cat si din punct de vedere al numarului, exact, al acestora reiesea si din continutul dispozitiilor art. 335 din Codul de procedura penala.
Potrivit dispozitiei de mai sus, daca in cursul judecatii se descopera, in sarcina inculpatului, date cu privire si la alte acte materiale care ar intra in continutul infractiunii, pentru care a fost trimis in judecata, instanta va dispune, prin incheiere, extinderea actiunii penale, cu privire si la aceste acte si va proceda la judecarea infractiunii in intregul ei.
Pentru a se putea face aplicarea dispozitiilor art. 335 din Codul de procedura penala, trebuia sa se plece de la o sesizare a instantei, cu o fapta concreta sub forma continuata, in componenta careia ar intra un numar, determinat, de acte materiale, pentru ca numai asa, la o eventuala descoperire de noi acte materiale ce ar intra in continutul aceleiasi infractiuni, s-ar putea face extinderea actiunii penale. Daca numarul actelor materiale initiale nu s-ar cunoaste sau ar fi vag atunci operatiunea de extindere a actiunii penale va deveni deosebit de dificila, daca nu chiar imposibila, instanta neavand certitudinea asupra actelor materiale, vizate de actul de sesizare si asupra noilor acte materiale descoperite ulterior.
Pentru satisfacerea cerintelor legale aratate mai sus devenea necesar a se tine seama si de separatia functiunilor juridice, in sensul ca procurorul este cel care trebuie sa consemneze, in rechizitoriu, toate aceste elemente, legate de fapta retinuta si de incadrarea ei juridica si astfel sa-si exprime vointa, iar nu instanta sa fie cea care sa stabileasca ce acuze se aduc inculpatului.
Satisfacerea exigentelor art. 6, paragraful 1 din CEDO, in sensul dreptului la un proces echitabil, paragraful 3 litera a, in sensul ca orice acuzat are, in special, dreptul sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa si paragraful 3 litera b, in sensul dreptului la aparare, presupune si o descriere adecvata, in rechizitoriu, a naturii si cauzei acuzei ce i se aduce, determinarea precisa a persoanei si a faptei, pe ce probe este bazata acuzatia; incadrarea in drept, respectiv incadrarea juridica a fiecarei fapte si persoane.
Satisfacerea acelorasi exigente presupunea ca, legat de probe, in rechizitoriu trebuiau indicate probele, pentru fiecare invinuire in parte, de unde ar fi rezultat acea stare de fapt. Nu era suficienta insiruirea la sfarsit a probelor si lasata instanta sa stabileasca ce proba atesta, care anume fapta. Rolul instantei era acela de a arata daca probele sunt temeinice sau nu. Pe de alta parte, potrivit art. 66 alin. 2 din Codul de procedura penala, acuzatul are dreptul de a demonstra lipsa de temeinicie a probelor de vinovatie. Dar daca acesta nu cunoaste, pe ce probe se intemeiaza acuzatia, nu are cum sa demonstreze lipsa de temeinicie a acestora.
Asadar, aspectul incadrarii juridice a faptei, retinute in rechizitoriu, in sarcina inculpatului, era esential in ceea ce privea respectarea dreptului la aparare, pentru ca inculpatul trebuia sa cunoasca, in raport cu ce fapte sau acte materiale, trebuie sa-si pregateasca apararea si chiar daca nerespectarea acestor dispozitii legale nu a fost prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, inculpatii mentionati, la inceput, au invocat incalcarea, in termenul prevazut de lege, iar vatamarea ce li s-a produs si li s-ar produce, in cazul in care nu s-ar arata, concret, pentru care anume fapte, au fost acuzati (inclusiv pentru care anume acte materiale componente ale infractiunii sub forma continuata) devenea lesne de dedus.
Aplicand toate aceste consideratii teoretice si practice la speta de fata s-a constatat ca:
1. Potrivit rechizitoriului, in sarcina inculpatului S.L.C. s-a retinut (in partea descriptiva a rechizitoriului) si a fost trimis in judecata sub acuzatia savarsirii urmatoarelor infractiuni:
- sprijinirea unui grup infractional organizat - prevazuta si pedepsita de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, constand in aceea ca, inculpatul, in perioada 2002-2004, si-a adus aportul, in calitate de falsificator, la activitatile infractionale desfasurate de grupul infractional organizat condus de inculpatul C.M. (pana in iunie 2004 cand a fost retinut 24 ore si i s-a adus la cunostinta faptul ca este urmarit penal), cunoscand ca acest grup, ce era format din mai multe persoane, care a existat o anumita perioada si, in care s-a actionat in mod coordonat, sub comanda inculpatului C.M., in scopul comiterii mai multor infractiuni grave (contrabanda, inselaciuni etc.), pentru a obtine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
- fals material in inscrisuri oficiale in forma continuata - prevazuta si pedepsita de art. 288 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, constand in aceea ca inculpatul, in perioada 2002-2004, a falsificat mai multe inscrisuri oficiale (unele de provenienta straina), prin contrafacerea scrierii si subscrierii, in scopul producerii de consecinte juridice (punctele 1, 2, 3, 4, 5, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 19, 20, 21, 22 din rechizitoriu).
Referitor la cea de-a doua infractiune, cea de fals material in inscrisuri oficiale in forma continuata, prevazuta si pedepsita de art. 288 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, s-a observat ca nu a fost indicat si alineatul de la art. 288, desi articolul respectiv are doua alineate, primul incriminand forma simpla a faptei, iar cel de-al doilea forma agravata, cu limite ale pedepsei diferite.
Pe de alta parte, prin indicarea punctelor (1, 2, 3, 4, 5, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 19, 20, 21, 22 din rechizitoriu) s-ar fi putut deduce, la prima vedere, ca ar fi vorba de tot atatea acte materiale cate puncte erau indicate, respectiv un numar de 17.
Verificand rechizitoriul s-a constatat ca:
- la punctul nr. 1 se facea vorbire de un singur act (inscris), afirmativ falsificat de catre inculpatul S.L.C., respectiv certificatul Eur 1 aferent autoturismului FIAT PUNTO, serie sasiu ZFA 18800005147228;
- la punctul 2 se facea vorbire despre un singur act (inscris), afirmativ falsificat de inculpatul S.L.C., respectiv certificatul Eur 1 aferent autoturismului OPEL CORSA, cu nr. sasiu WOLOXCF6816074790;
- la punctul 3 se facea vorbire despre un singur act (inscris), afirmativ falsificat de inculpatul S.L.C., respectiv certificatul Eur 1 aferent autoturismului VW PASSAT, cu nr. sasiu WVWZZZ3BZ1E232727;
- la punctul 4 se facea vorbire despre un singur act (inscris), afirmativ falsificat de inculpatul S.L.C., respectiv certificatul Eur 1 aferent autoturismului BMW 320, cu nr. sasiu WBAAS71040FY09341;
- la punctul 5 se facea vorbire despre un singur act (inscris), afirmativ falsificat de inculpatul S.L.C. respectiv certificatul Eur 1 aferent autoturismului FIAT DUCATO, cu nr. sasiu ZFA 23000006183879;
- la punctul 9 se facea vorbire despre doua acte (inscrisuri), afirmativ falsificate de inculpatul S.L.C., respectiv un talon austriac cu nr. SD-43-LS si o carte verde pentru autoturismul FIAT MULTIPLA,cu nr. sasiu ZFA 18600002023262;
- la punctul 10 se facea vorbire despre actele masinii NISSAN TERANO avand seria sasiu WMIWNYD21U0008009, fara a se specifica care anume acte, afirmativ falsificate, de inculpatul S.L.C., precum si despre faptul ca, cu ocazia vanzarii acestui autoturism, cumparatorilor le-ar fi fost oferite si alte acte falsificate,prin intermediul aceluiasi falsificator, in speta o carte verde cu seria A 08775712889, o procura speciala in limba germana si o traducere dupa aceasta procura, legalizata in fals la BNP V. Onea;
- la punctul 11 se facea vorbire despre o procura speciala din partea lui Jude Zaharie, pentru autoturismul AUDI 80, cu nr. sasiu WAUZZZ89ZJA119241, iar la finalul punctului ca "...actele se gasesc depuse la dosarul cauzei vol...., iar modelul dupa care au fost falsificate actele pentru acest caz, de catre inculpatul S.L.C., se gaseste...";
- la punctul 12 se facea vorbire despre acte false (schein, brief si carte de identitate, precum si actele romanesti, respectiv talon si CIV pe numele Parohiei Reformate din Ludus) referitoare la autoturismul marca VW GOLF, cu serie sasiu WVWZZZ19ZJW406385, afirmativ falsificate de inculpatul S.L.C.;
- la punctul 13 se facea vorbire despre mai multe acte (inscrisuri), afirmativ falsificate de inculpatul S.L.C., respectiv un talon, verificare tehnica si procura speciala, emise de autoritatile din Republica Moldova pentru autoturismele AUDI 80 cu nr. sasiu WAZZZZ89ZJA166853 si VOLVO S 440 avand seria sasiu XLBKY703ERC493412;
- la punctul 14 se facea vorbire despre actele autoturismului VW GOLF, avand seria sasiului WVWZZZ1GZKB143698, afirmativ falsificate de inculpatul S.L.C., respectiv cartea de identitate, cartea verde, procura in limba germana si traducerea acesteia in limba romana;
- la punctul 15 se facea vorbire despre actele autoturismului VW GOLF II, avand seria sasiu WVWZZZ19ZJB041546, afirmativ falsificate de inculpatul S.L.C., fara a se indica cate si care erau acestea;
- la punctul 17 se facea vorbire despre actele autoturismului CITROEN PICASSO, avand seria sasiu VF/SNFX1357531021, afirmativ falsificate de inculpatul S.L.C., fara a se indica cate si care erau acestea;
- la punctul 19 se facea vorbire despre actele autoturismului KIA CARNIVAL, avand seria sasiu KNEUP75231604 2101, afirmativ falsificate de inculpatul S.L.C., fara a se indica cate si care sunt acestea;
- la punctul 20 se facea vorbire despre actele autoturismului FIAT DUKATO, avand seria sasiu ZFA23000006062009, afirmativ falsificate de inculpatul S.L.C., respectiv o carte de identitate, in forma intermediara de prelucrare, pe numele M.C., certificatul de inmatriculare seria 002166792;
- la punctul 21 se face vorbire despre o procura, afirmativ falsificata de inculpatul S.L.C.;
- la punctul 22 se facea vorbire ca inculpatul ar fi realizat o serie de falsuri, atat a actelor de identitate, ale autoturismelor in discutie, cat si de alt gen, indicandu-se, cu titlu de exemplu, numele unor persoane care ar fi uzat la falsificarea unor actele de identitate, precum si despre faptul ca inculpatul S.L.C. a mai falsificat, pentru gruparea condusa de C.M., un numar mare de documente cum erau: taloane denumite schein, germane, austriece, italiene, moldovenesti, carti de identitate pentru autovehicule denumite brief, procuri speciale in limbile germana, italiana, traduceri ale unor asemenea procuri cu autentificare la notar, semnaturi, stampile notariale, acte de comodat etc., fiind exemplificat cazul unui autoturism VW GOLF, cu nr. de inmatriculare germane NE-ZW-241, oprit in trafic, ocazie cu care s-a constatat, ca actele de identitate ale autoturismului, erau false;
Apoi, verificand, de pilda, despre ce acte era vorba, in cazul punctului 9 s-a constatat ca, in volumul XVI, la filele 76-80, se gaseau un numar de 5 acte, insa nici unul in limba germana sau reprezentand un talon austriac cu nr. SD-43-LS, in conditiile in care in rechizitoriu se facea vorbire despre doua acte, afirmativ falsificate de inculpatul S.L.C., respectiv un talon austriac cu nr. SD-43-LS si o carte verde pentru autoturismul FIAT MULTIPLA, cu nr. sasiu ZFA 18600002023262, iar la fila 17 a volumului XIII se gasea un inscris in care erau insiruite unele date, posibil unele numere de telefoane, fara a fi descrisa, in vreunul din documentele mentionate, modalitatea de falsificare a lor sau de ce s-a considerat ca sunt false.
Efectuand acelasi tip de verificari s-a constatat ca, referitor la punctul 10, in volumul XVI, la filele 108-111, exista un numar de 4 inscrisuri, printre care o carte verde cu seria A 08775712889 (fila 108), o procura speciala in limba germana si o traducere, dupa aceasta procura legalizata la BNP V. Onea (fila 112); in volumul XII, la fila 77 verso se afla un inscris in limba germana, iar la fila 136, un alt inscris in limba germana. In volumul XIV la fila 38 se afla o copie a aceluiasi inscris, aflat la fila 112 vol. XVI dar fara semnaturi si stampile, iar la fila 48 un inscris in limba germana. Nu a rezultat ca vreunul din inscrisurile mentionate era fals si care a fost modalitatea de falsificare.
Intrucat situatiile erau similare si la celelalte puncte unde se mentiona despre mai multe acte, nu s-a mai impus a le repeta.
In plus, s-a mai constatat ca, si la punctele 6, 7 din rechizitoriu, s-a mentionat (la finalul acestora) ca: "... actele se gasesc depuse la dosarul cauzei, vol...., iar modelul dupa care a fost falsificat certificatul Eur 1, de catre inculpatul S.L.C., se gaseste in procesele-verbale de realizare a perchezitiilor asupra mediilor de stocare a datelor informatice ridicate de la inculpat, in vol. ...".
Ca atare, s-a constatat ca, in considerentele rechizitoriului, au fost descrise, in fapt, mai multe acte materiale decat numarul punctelor din rechizitoriu consemnate, la rubrica incadrarea in drept (numele inculpatului S.L.C. fiind mentionat si la punctele 6 si 7, in conditiile in care, din enumerarea punctelor din rechizitoriu, unde s-ar gasi acuzele aduse acestui inculpat, lipseau aceste cifre), iar in dispozitivul rechizitoriului nu era mentionat, nici macar numarul actelor materiale ale infractiunii, sub forma continuata.
In concluzie, s-a constatat, deci, ca in rechizitoriu nu au fost aratate, cu exactitate, numarul actelor materiale ale infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale si nici in ce ar consta, concret, fiecare din acestea, singura referire la cele 17 puncte, din rechizitoriu, nefiind suficienta, in opinia instantei, in conditiile in care, asa cum s-a aratat, la unele din puncte erau mentionate mai multe inscrisuri, iar la altele s-a mentionat doar expresia "acte", fara a se indica natura si numarul lor. Ca atare, nu se putea sti daca era vorba de 17 acte materiale sau era vorba de un numar de acte materiale, egal cu numarul inscrisurilor falsificate, despre care se facea vorbire la toate cele 17 puncte din rechizitoriu. Aceasta deoarece, daca la punctele 1, 2, 3, 4, 5, 11 si 21 se indica doar cate un inscris, la celelalte puncte se indica fie mai multe inscrisuri - cu indicarea lor concreta, fie se indicau "actele autoturismului" la modul generic, fara a se arata cate si care sunt acestea.
Nelamurirea devenea si mai accentuata, daca se facea referire la punctul 22, unde s-a aratat ca era vorba de o serie de falsuri, atat a actelor de identitate ale autoturismelor, in discutie, cat si de alt gen, precum si ca inculpatul S.L.C. a mai falsificat pentru gruparea condusa de C.M., un numar mare de documente cum erau (si urmeaza o insiruire de denumiri de inscrisuri specifice achizitionarii si inmatricularii autovehiculelor). Prin descrierea de la punctul 22 s-a deschis o lista nesfarsita de acte (inscrisuri), denumite doar generic, care, afirmativ, ar fi fost falsificate de inculpatul S.L.C., fara a se cunoaste, concret, care erau aceste acte si daca inculpatul era acuzat si in raport cu ele.
In aceasta situatia nu era clara deloc intentia procurorului, respectiv daca a dorit sa-l trimita in judecata, pe inculpat si pentru aceste presupuse fapte sau nu, pentru ca referirea incidenta la o fapta prevazuta de legea penala nu satisfacea exigentele cerute de art. 317, cu atat mai putin cand fapta nu a facut obiectul cercetarii penale, deoarece nu crea certitudinea sesizarii instantei cu judecarea unei asemenea fapte, iar pentru a satisface cerintele art. 317 din Codul de procedura penala era necesar ca fapta sa fie prezentata, in rechizitoriu, in toate elementele ce prezenta relevanta penala, sub aspectul continutului unei infractiuni, pentru a inlatura orice indoiala ca fapta facea obiectul judecatii, creandu-se astfel posibilitatea inculpatului sa se apere si instantei sa se pronunte asupra acestei fapte.
Neclaritatile in privinta intentiei procurorului de a-l acuza pe inculpatul S.L.C., proveneau si din faptul ca, desi la incadrarea juridica a faptei de fals material in inscrisuri oficiale erau indicate, asa cum s-a mai aratat, 17 puncte din rechizitoriu care l-ar viza pe acest inculpat, referiri la acesta si la faptul ca ar fi falsificat unele inscrisuri se gaseau si la punctele 6 si 7 din rechizitoriu, puncte neincluse pe lista celor 17.
Un alt aspect foarte important care a fost relevat era acela ca nu este descrisa, la nici unul din acte, modalitatea de realizare a falsului, sau de ce s-a considerat ca actul era fals ori cine ar fi fost autorul falsului.
S-a retinut a fi adevarat ca, in volumul VII, filele 17-29, exista un raport de constatare tehnico-stiintifica, din concluziile caruia a rezultat ca certificatul de inmatriculare si cartea de identitate ale autoturismului marca FIAT DUCATO, inmatriculat pe numitul M.C., sub nr. TM-07-EMU erau false, insa nu a fost identificat autorul falsificarii.
De asemenea, in cauza, s-au dispus si efectuat si alte constatari tehnico-stiintifice, care s-au soldat cu concluzia ca, si alte acte supuse examinarii erau contrafacute, alterate etc. insa nu s-a facut nici o legatura intre actele respective si posibilele persoane responsabile de realizarea falsurilor.
Legat de acest ultim aspect al descrierii in rechizitoriu a tuturor elementelor ce prezentau relevanta penala, sub aspectul continutului unei infractiuni, s-a apreciat ca rechizitoriul nu era regulat intocmit si pentru faptul ca, asa cum s-a aratat, detaliat, in incheierea de sedinta din data de 11 martie 2011, in cazul niciunui act material al infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale, nu s-a indicat in ce consta falsul, modalitatea concreta de falsificare, care a fost continutul inscrisului inainte de falsificare si care era continutul acestuia dupa falsificare etc., iar aceste aspecte nu puteau fi lamurite, nici de instanta, in urma judecatii, pentru ca parte din inscrisurile la care se facea referire nici nu puteau fi identificate (s-a indicat, de exemplu, comentariul referitor la punctul 9 din rechizitoriu, punct la care s-a aratat ca au fost falsificate doua, acte, respectiv un talon austriac si o carte verde, indicandu-se filele dosarului de urmarire penala unde s-ar gasi cele doua acte, iar la filele respective se gaseau cu totul alte inscrisuri).
2. In sarcina inculpatului C.M., s-a retinut (in partea descriptiva a rechizitoriului) si a fost trimis in judecata, printre altele, sub acuzatia savarsirii infractiunii de contrabanda sub denumirea de "folosire de acte falsificate" in forma continuata.
S-a constatat ca nu a fost indicat numarul actelor materiale componente.
De asemenea, s-a constatat ca, doar in dispozitivul rechizitoriului s-a mentionat ca acesta a fost trimis in judecata in stare de recidiva, indicandu-se art. 37 din Codul penal, fara a se indica litera, adica care ar fi modalitatea recidivei in care se afla.
Referitor la individualizarea formei recidivei, de mentionat ca prin precizarile prin care le-a facut procurorul de sedinta din data de 18.02.2009, acest aspect a fost clarificat.
In acest context primul aspect mentionat mai sus, respectiv faptul ca, la fel ca si in cazul inculpatului S.L.C., nu s-au indicat numarul si natura actelor materiale, in cazul infractiunii sub forma continuata de care era acuzat inculpatul C.M. (indicandu-se doar la modul general punctele din rechizitoriu in care aceste acte materiale ar fi descrise - 4, 5 si 7), au determinat instanta sa aprecieze, ca si in cazul inculpatului S.L.C., ca actul de sesizare a instantei ar contine neregularitati, legate de rigurozitatea descrierii starii de fapt si de incadrarea juridica a fiecarei fapte identificate si puse in sarcina inculpatului.
Spre exemplu, la punctul 4 din rechizitoriu s-a mentionat despre autoturismul marca BMW 320, dat la schimb numitului B.R., autoturism despre care inculpatul C.M. a afirmat ca l-a adus in tara, in decembrie 2002. Din descrierea starii de fapt a rezultat ca numitul B.R. a fost cel care a achitat taxa vamala, fara a se preciza daca a fost prezent si inculpatul C.M. si cine a prezentat actele masinii pentru vamuire. S-a mai mentionat la acest punct ca, ulterior, noul proprietar a aflat ca autoturismul era furat. De asemenea ca, in Romania, autoturismul ar fi fost introdus la data de 24.11.2002 prin PF Nadlac de catre trei cetateni italieni.
In concluzie, aceleasi omisiuni prezinta rechizitoriul, asa cum s-a mai aratat, si in cazul inculpatului C.M. (nefiind mentionata la incadrarea juridica a faptei de contrabanda sub denumirea de "folosire de acte falsificate" in forma continuata, numarul actelor materiale si in ce ar consta concret fiecare).
3. Chiar daca inculpatii G.C. si M.C., carora li s-a adus aceeasi acuza de contrabanda, sub denumirea de "folosire de acte falsificate" in forma continuata, nu au invocat exceptia neregularitatii actului de sesizare, tot ceea ce s-a mentionat in prezenta hotarare in cazul inculpatului C.M. devenea valabil si in cazul lor.
4. Referitor la inculpatul I.D.M. s-a constatat ca, in sarcina acestuia, s-a retinut (in partea descriptiva a rechizitoriului) si a fost trimis in judecata sub acuzatia savarsirii urmatoarelor infractiuni:
- aderare la un grup infractional organizat - prevazuta si pedepsita de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, constand in aceea ca invinuitul, in perioada 2002-2004, si-a adus aportul in calitate de falsificator si complice la unele activitati infractionale, desfasurate de grupul infractional organizat, condus de inculpatul C.M., grup ce era format din mai multe persoane, care a existat o anumita perioada, si in care s-a actionat in mod coordonat, sub comanda inculpatului C.M., in scopul comiterii mai multor infractiuni grave (contrabanda, inselaciuni etc.), pentru a obtine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
- complicitate la inselaciune in forma continuata - prevazuta si pedepsita de art. 26 din Codul penal raportat la art. 215 alin. 1 si 3 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, constand in aceea ca, in perioada 2002-2004, cu intentie, a ajutat la inducerea in eroare de catre inculpatii C.M., M.C. si P.S.S.C., a mai multor parti vatamate si martori (punctele 6, 7, 8) prin prezentarea, ca adevarate, a unor situatii si acte nereale, cu prilejul incheierii tranzactiilor privind autoturismele detinute de inculpati, in scopul de a obtine pentru sine si pentru ceilalti inculpati un folos material injust, creand prin acestea pagube partilor vatamate, care, fara a fi induse in eroare, nu ar fi incheiat contractele respective.
- fals material in inscrisuri oficiale in forma continuata - prevazuta si pedepsita de art. 288 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal; uz de fals - prevazuta si pedepsita de art. 291 din Codul penal (desi la incadrarea in drept din partea descriptiva a rechizitoriului s-a retinut forma continuata, fiind indicat art. 41 alin. 2 din Codul penal) si fals in inscrisuri sub semnatura privata in forma continuata - prevazuta si pedepsita de art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, constand in aceea ca, in perioada 2002-2004, cu intentie, a falsificat inscrisuri oficiale (cele mai multe provenind de la autoritatile straine) prin contrafacerea scrierii si subscrierii si a unor inscrisuri sub semnatura privata, pe care apoi le-ar folosit in scopul producerii de consecinte juridice (punctele 6, 7, 8).
- fals in declaratii - prevazuta si pedepsita de art. 292 din Codul penal constand in aceea ca s-a prezentat, in fata unui organ al statului, in speta S.E.I.P., declarand date necorespunzatoare adevarului, declaratie care a fost de natura sa produca efecte juridice, pentru grupul infractional organizat, condus de inculpatul C.M. (punctul 8).
Din cele de mai sus s-a observat ca, si in situatia acestui inculpat, in cazul acuzelor referitoare la savarsirea unor infractiuni sub forma continuata, s-au indicat doar punctele din rechizitoriu, dandu-se de inteles ca ar fi vorba de tot atatea acte materiale cate puncte erau mentionate, respectiv cate trei pentru fiecare infractiune.
Cu toate acestea, in urma verificarii considerentelor rechizitoriului, s-a constatat ca:
- la punctul 6 numele inculpatului I.D.M. nu figura deloc.
- la punctul 7 s-a mentionat ca inculpatul C.M. i-ar fi dat o procura inculpatului I.D.M., prin care l-ar fi delegat, pe acesta, sa se ocupe de inmatricularea unei masini, iar de falsificarea certificatului Eur 1 este invinuit numai inculpatul S.L.C..
- la punctul 8 s-a mentionat ca, impreuna cu inculpatul C.M. si la cererea acestuia, inculpatul I.D.M., profitand de neatentia lucratorului de la ghiseul SEIP, ar fi inmatriculat, pe numele sau, un autoturism fara a prezenta vreun document vamal sau declaratie notariala, iar actul translativ de proprietate era intocmit, in fals, intre proprietarul belgian al masinii si inculpatul I.D.M., in sensul ca purta o data ulterioara inmatricularii. Apoi inculpatul I.D.M. a participat la revanzarea masinii catre D.S.L., iar ulterior cumparatorul, razgandindu-se si dorind sa ia legatura cu fostul proprietar, adica cu inculpatul I.D.M., acesta i-a indicat, de fiecare data, sa ia legatura cu C.M., pentru ca el conducea afacerea si lua decizii.
In concluzie, nici in cazul acestui inculpat nu au fost mentionate, concret, actele materiale ale fiecareia din infractiunile sub forma continuata, respectiv complicitatea la inselaciune, fals material in inscrisuri oficiale si fals in inscrisuri sub semnatura privata, singurele referiri in rechizitoriu despre activitatea presupus infractionala a inculpatului fiind cele mentionate mai sus. S-au mentionat doar punctele unde ar fi descrise actele materiale (punctele 6, 7 si 8), fara a se preciza, concret, daca era vorba de tot atatea acte materiale cate puncte erau. Mai grav, inculpatul a fost acuzat de fapta de la punctul 6 unde numele sau nu era mentionat.
In plus fata de inadvertenta relevata mai sus, intre incadrarea in drept a infractiunii de uz de fals, in partea descriptiva a rechizitoriului si in dispozitiv, intr-un loc retinandu-se forma continuata, iar in alt loc forma simpla, a mai existat o alta inadvertenta legata de aceeasi acuza, constand in aceea ca, la descrierea starii de fapt s-a indicat ca s-au falsificat mai multe inscrisuri, care apoi s-au folosit in scopul producerii de consecinte juridice, fara a se arata care anume folosire ar constitui elementul material al infractiunii de uz de fals. Distinctia era necesara, cu atat mai mult cu cat era cunoscut faptul ca infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, absorbea, in continutul sau, uzul de fals si trebuia stiut, atunci, care anume “folosiri de inscrisuri" erau inglobate in continutul infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata si care formau elementul material al infractiunii de sine statatoare, uzul de fals, in concurs cu falsul material in inscrisuri oficiale.
In legatura cu infractiunea de fals in declaratii a fost indicat punctul 8 din rechizitoriu, dar desi, asa cum s-a aratat mai sus, nu exista alte referiri la activitatea infractionala a inculpatului, probabil ca procurorul a avut in vedere, la retinerea acestei infractiuni, faptul ca inculpatul a predat actele, afirmativ false, la S.E.I.P., pentru inmatricularea unei masini, cumparata pe numele sau, de la un cetatean belgian.
Ca atare, in cazul acestui inculpat, pe langa faptul ca nu se putea stii care erau actele materiale, concrete, ale infractiunilor sub forma continuata, de care era acuzat, mai exista si impedimentul ca unele infractiuni nu erau descrise deloc (gen falsul in declaratii).
5. Referitor la inculpatul D.D. s-a constatat ca, in sarcina acestuia (in partea descriptiva a rechizitoriului), la rubrica incadrarea in drept a faptelor, s-a retinut:
- sprijinirea unui grup infractional organizat - prevazuta si pedepsita de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, constand in aceea ca, in perioada 2002-2004, a ajutat, sub forma unor acte de fals si inselaciune, la activitatile infractionale desfasurate de grupul infractional organizat, condus de inculpatul C.M., grup ce era format din mai multe persoane, care a existat o anumita perioada, si in care s-a actionat, in mod coordonat, sub comanda inculpatului C.M., in scopul comiterii mai multor infractiuni grave (contrabanda, inselaciuni etc.), pentru a obtine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
- complicitate la inselaciune in forma continuata - prevazuta si pedepsita de art. 26 din Codul penal raportat la art. 215 alin. 1 si 3 din Codul penal, constand in aceea ca, in perioada 2002-2004, cu intentie, a ajutat la inducerea in eroare, de catre inculpatii C.M., M.C. si P.S.S.C., a mai multor parti vatamate si martori (pct. 16) prin prezentarea ca adevarate a unor situatii si acte nereale, cu prilejul incheierii tranzactiilor privind autoturismele detinute de inculpati, in scopul de a obtine pentru sine si pentru ceilalti inculpati un folos material injust, creand, prin acestea, pagube partilor vatamate, care, fara a fi induse in eroare, nu ar fi incheiat contractele respective.
- fals in inscrisuri sub semnatura privata in forma continuata - prevazuta si pedepsita de art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal; uz de fals in forma continuata - prevazuta si pedepsita de art. 291 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, constand in aceea ca, in octombrie 2002, cu intentie, a falsificat inscrisuri sub semnatura privata prin contrafacerea scrierii si subscrierii, pe care apoi le-a folosit in scopul producerii de consecinte juridice (pct. 16).
- fals in declaratii - prevazuta si pedepsita de art. 292 din Codul penal, constand in aceea ca acesta s-a prezentat, in fata unui organ al statului, in speta S.E.I.P., declarand date necorespunzatoare adevarului, declaratie care a fost de natura sa produca efecte juridice, pentru grupul infractional organizat condus de inculpatul C.M. (pct.16).
La punctul 16 din rechizitoriu s-a mentionat ca inculpatul D.D. a facut, la data de 3 octombrie 2002, in fata notarului public Stela Balgaradean, o declaratie, pe proprie raspundere, in sensul ca el era cel care, la data de 1 octombrie 2002, a introdus in tara (pe slep), prin Vama Bors, autoturismul Fiat Scudo, cu seria sasiu ZFA22000012840781, desi acesta fusese introdus la data de 28 septembrie 2002, de cetateanul italian C.L., prin P.F. Nadlac. Acelasi inculpat aparea pe actele de solicitare a inmatricularii provizorii a masinii, care a primit nr. MS 04510. Printre actele depuse figura si un contract de vanzare-cumparare, intre cetateanul italian P. A. si inculpat, in calitate de cumparator, precum si traducerea legalizata a contractului, in conditiile in care cetateanul italian nu figura ca fiind in Romania, in acea perioada. Inculpatul a declarat ca ar fi actionat la solicitarea inculpatului C.M.. Nu s-a specificat foarte clar daca inculpatul a participat, mai departe, la vanzarea autoturismului catre numitul P.K.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-stiintifica din data de 20.02.2004 (filele 61-79 vol. VII), doar semnatura de pe documentul “Act de vanzare-cumparare", din data de 27.10.2002, prin care inculpatul D.D. a vandut autoturismul, marca FIAT SCUDO, fundatiei O.I. Gheorgheni, apartinea acestuia, semnaturile de pe celelalte documente supuse constatarii neputand fi stabilit cui apartin.
Cu toate ca, asa cum s-a aratat, in cazul faptelor de fals in inscrisuri sub semnatura privata si uz de fals, s-a retinut la incadrarea in drept si art. 41 alin. 2 din Codul penal, in dispozitiv nu s-a mai mentionat acest articol sau ca faptele ar fi sub forma continuata. Referitor la acuza savarsirii infractiunii de complicitate la inselaciune, desi la incadrarea in drept s-a mentionat ca ar fi vorba de forma continuata a faptei, cand s-au indicat articolele din lege, nu s-a mentionat si art. 41 alin. 2 din Codul penal, iar in dispozitiv nu s-a mai mentionat ca ar fi vorba de o fapta sub forma continuata.
Ca atare, referitor la aceste infractiuni, s-a constatat o neconcordanta intre incadrarea lor, in drept, in partea descriptiva a rechizitoriului si dispozitivul aceluiasi rechizitoriu.
In plus s-a observat ca, fiind vorba si de infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, ar fi trebuit descris in ce a constat uzul de fals, stiut fiind ca falsul in inscrisuri sub semnatura privata absoarbe in continutul sau constitutiv, in mod necesar, uzul de fals.
Revenind la adresa D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Tg-Mures inregistrata la Tribunalul Mures la data de 13 mai 2011, de mentionat si urmatoarele:
Referitor la indicarea numarului actelor materiale ale infractiunilor, sub forma continuata se putea accepta, eventual, ca rechizitoriul a fost corect intocmit doar in situatia in care s-ar fi descris toate imprejurarile de loc, timp, mijloace, mod, scop in care a fost savarsita fapta (fiecare act material) pentru ca numai asa s-ar fi putut observa, daca, nu cumva, unele din inscrisuri au fost falsificate de aceeasi persoana, in aceleasi imprejurari si in acelasi timp, situatie in care ar fi fost vorba de un singur act material si nu de atatea acte materiale cate inscrisuri sunt.
Teza de mai sus a fost insa contrazisa chiar de afirmatia din raspunsul D.I.I.C.O.T., de la fila 5, potrivit careia daca la punctul 15 "sunt descrise si denumite clar patru acte ce au fost falsificate, prin urmare sunt 4 acte materiale".
In aceste imprejurari era clar ca nu se putea considera ca au fost retinute atatea acte materiale, cate puncte din rechizitoriu erau indicate la fiecare acuza, intrucat erau puncte la care se facea referire la mai multe inscrisuri, iar in unele situatii nici nu se mai indicau care erau acele inscrisuri.
S-a aratat a fi insa adevarat ca rechizitoriul contine parte din capitolele prevazute de art. 263 alin. 1 din Codul penal, insa instanta a sesizat ca neregularitati ale actului de sesizare o lipsa totala sau o insuficienta descriere a unor dintre faptele de care erau acuzati unii din inculpati si o lipsa totala sau o insuficienta descriere a actelor materiale ale infractiunilor sub forma continuata, nefiind precizat nici macar numarul acestora, pentru ca instanta sa poata proceda la identificarea lor.
Deci, nu era vorba de un stil sau mod aparte de descriere a faptelor sau a actelor materiale, ci, pur si simplu, de lipsa sau de prea vaga descriere a lor, ori de formularea unor acuze impotriva unor inculpati, fara a fi fost aratata participarea sau partea lor de contributie la savarsirea faptei (actului material), ceea ce venea in contradictie cu cerintele art. 263 alin. 1 din Codul de procedura penala.
Nu era vorba nici de suficienta sau insuficienta probare a faptelor, pe care instanta sa o fi analizat si sa fi pronuntat solutia corespunzatoare, pentru ca degeaba ar exista probe daca nu se poate stii la ce fapta sau act material se refereau acestea.
Ca atare, in urma analizarii probelor administrate, in cursul urmaririi penale, instanta nu putea complini lipsurile constatate, pentru ca prevederile art. 317 limitau obiectul judecatii, iar administrarea de noi probe, in cursul judecatii trebuia circumscrisa aceleiasi limitari, instanta nefiind abilitata sa administreze noi probe in vederea descoperirii de noi infractiuni, acesta fiind a tributul exclusiv al organelor de urmarire penala (art. 335, 336 si 337 referindu-se la situatia in care, in urma administrarii probelor circumscrise obiectului judecatii, limitat potrivit art. 317 din Codul de procedura penala, se descopera alte acte materiale, fapte prevazute de legea penala sau participanti).
S-a constatat a fi existat chiar si o confirmare, din partea procurorului, in sensul celor constatate de instanta, atunci cand a afirmat in adresa trimisa instantei ca: "Intr-adevar exista acte care au fost falsificate de catre unii dintre inculpati, dar care nu s-au mai regasit in fapt, in materialitatea lor, insa din activitatea de urmarire penala rezulta clar existenta acestora la momentul inmatricularii autoturismelor sau la momentul vanzarii lor, si apoi au fost descoperite la perchezitia informatica in unul din mediile de stocare a datelor informatice verificate, fapt ce a dus la invinuirea persoanei pentru acel fals". In aceasta situatie, daca inscrisul falsificat nu a mai putut fi identificat, in materialitatea lui, se punea intrebarea daca falsul nu ar fi trebuit descris in intregul sau mecanism de producere, cu aratarea rezultatului si a efectelor, pentru a fi perceptibil atat pentru inculpat, in vederea organizarii apararii, cat si pentru instanta, pentru a cunoaste limitele sesizarii.
La observatiile concrete ale procurorului din aceeasi adresa au fost facute urmatoarele observatii:
La punctul 15 din rechizitoriu s-a mentionat ca partea vatamata F.A. a primit actele in limba germana (talonul, cartea de identitate, cartea verde) si un contract de vanzare-cumparare, apoi ca actele predate, cu ocazia vanzarii autoturismului, au fost falsificate de catre inculpatul S.L.C., iar la final ca actele pentru acest autoturism se gasesc depuse la dosarul cauzei in vol. XVI fil. 167-169, iar modelul dupa care au fost falsificate actele pentru acest caz, de catre inculpatul S.L.C., se gasea in procesele-verbale de realizare a perchezitiilor, asupra mediilor de stocare a datelor informatice, ridicate de la inculpat, in vol. XIV fil. 60.
In opinia instantei, din modul de descriere a starii de fapt nu a rezultat modalitatea si imprejurarile savarsirii falsurilor, pentru a putea stii daca se avea de-a face cu un singur act material sau cu tot atatea acte materiale cate inscrisuri sunt.
Daca, in pofida observatiei de mai sus, s-ar accepta ca starea de fapt in cazul acestui punct a fost descrisa, totusi, corespunzator, trebuiau amintite alte puncte, la care procurorul nu a facut referire.
Astfel, la punctul 17, s-a mentionat ca martorul A.Z., a primit, de la inculpati, certificatul de inmatriculare italian, certificatul de proprietate italian, asigurare italiana si cartea verde. Observand ca asigurarea si cartea verde erau expirate, martorul i-a intrebat pe inculpati cum vor rezolva acest fapt, acestia oferindu-se sa-l insoteasca pe martor la ASIROM, unde a incheiat o polita RCA pe numele sau. De fapt, inculpatii au fost cei care au fost in sediul firmei de asigurari, cu actele martorului, dupa care i-au adus asigurarea facuta. Copii dupa actele de identitate ale martorului si actele masinii au ramas la inculpati, care se angajasera sa rezolve inmatricularea masinii pe numele martorului. In dec.2003, martorul si cei doi inculpati s-au deplasat la R.A.R. unde s-a facut verificarea in vederea omologarii. Si aici inculpatul C.M. a fost cel care a luat masina si a intrat cu ea la verificari, dupa 10 minute iesind si spunand ca urmeaza sa astepte actele intocmite de R.A.R. In luna ianuarie 2004, inculpatii l-au cautat, din nou, pe martor la locul de munca pentru a-i preda o procura de circulatie, pe timp de 1 an de zile, in limba italiana, motivand ca procedura inmatricularii dureaza mai mult. Cu ocazia prelungirii politei R.C.A., martorul a aflat de la functionarul respectiv ca, fiind vorba despre masina straina, taxa este de 3 mil. lei/lunar. In acel moment, martorul a luat legatura cu inculpatii, solicitandu-le acestora restituirea banilor si incetarea conventiei dintre ei. Martorul le-a precizat inculpatilor ca era de acord si cu o plata esalonata a celor 9000 E. Intrucat inculpatii il amageau pe martor si nu-i restituiau banii, acesta a apelat la un avocat, care, pe calea somatiei, a reusit recuperarea banilor de cei doi inculpati. Singurele acte care au mai ramas la martor au fost puse la dispozitia organelor de urmarire penala. Cu privire la acest autoturism, actele se gaseau depuse la dosarul cauzei in vol. XVII fil. 2; 3; 7, iar modelul dupa care au fost falsificate actele pentru acest caz, de catre inculpatul S.L.C., se gasea in procesele-verbale de realizare a perchezitiilor, asupra mediilor de stocare a datelor informatice, ridicate de la inculpat, in vol. XII fil. 100 si vol. XIII fil. 94;139.
Din modalitatea de descriere a starii de fapt nu se putea afla care inscrisuri au fost falsificate si, ca atare, care era numarul actelor materiale, intrucat, pe de o parte, daca la inceput se facea referire la patru inscrisuri, primite de martor (certificatul de inmatriculare italian, certificatul de proprietate italian, asigurare italiana si carte verde), la final s-au mentionat filele 2, 3 si 7 din vol. XVII, file la care se gaseau cartea verde, asigurarea italiana si o autorizatie in limba italiana, fila 100 din vol. XII, fila la care se gasea o copie a inscrisului de la fila 7 vol. XVII, si filele 94, 139 din vol. XIII, file la care se gaseau copia unei procuri speciale in limba italiana si un inscris intitulat Raport EnCase, care avea pe verso modelul unei carti de identitate a vehiculului in alb, iar pe de alta parte, nu a fost descris falsul material, adica care anume elemente din continutul lor au fost contrafacute sau alterate si modalitatea de falsificare.
La punctul 19 din rechizitoriu s-a mentionat ca partea vatamata C.M., impreuna cu sotia sa, au cumparat, la data de 19 octombrie 2003, autoturismul KIA CARNIVAL, serie sasiu KNEUP75231604 2101 si numarul de inmatriculare SFP-332, de la inculpatii C.M. si P.S.S.C., precum si faptul ca, cu privire la acest autoturism, actele se gasesc depuse la dosarul cauzei in vol. XVII filele 78-79; 82-84, iar modelul dupa care au fost falsificate actele pentru acest caz, de catre inculpatul S.L.C., se gaseau in procesele-verbale de realizare a perchezitiilor, asupra mediilor de stocare a datelor informatice, ridicate de la inculpat, in vol. XIII filele 65-66.
Din modalitatea de descriere a starii de fapt nu se putea afla care inscrisuri s-au folosit la vanzarea-cumpararea autoturismului si la inmatricularea acestuia, respectiv care inscrisuri au fost falsificate si, ca atare, care era numarul actelor materiale, intrucat singurele referiri la unele inscrisuri au fost acelea ca, dupa achitarea sumei restante, inculpatii au condus partea vatamata la notarul public Stela Balgaradean, unde i s-a spus ca va semna un contract de comodat, cu proprietarul strain, precizandu-i-se acesteia ca si cetateanul strain s-ar fi aflat la notar, fara insa a i se face cunostinta sau a fi pusa in legatura cu acesta si ca, ulterior, impreuna cu inculpatii, partea vatamata s-a deplasat la un birou de copiat acte, unde au incheiat o intelegere, in care se stipula suma achitata ca avans si faptul ca urma sa se achite restul banilor, pana la 9000 Euro, pana la data de 31.01.2004, precum si alte mentiuni, iar la final s-au mentionat filele 78-79; 82-84 din vol. XVII, file la care s-ar fi gasit copia contractului de comodat autentificat si copiile unor inscrisuri, in limba germana (carte de identitate, talon) si filele 65-66 din vol. XIII, file la care s-ar fi aflat alte exemplare ale copiilor dupa aceleasi inscrisuri aflate la filele 82 si 83 din vol. XVII. Nici in acest caz nu a fost descris falsul material, adica care anume din elementele din continutul inscrisurilor mentionate mai sus sau al altor inscrisuri nementionate (pentru ca la inmatricularea unui autovehicul mai trebuiau si alte inscrisuri) au fost contrafacute sau alterate si modalitatea de falsificare.
Nu in ultimul rand, de mentionat faptul ca instanta, inca de la termenul de judecata din data de 17 decembrie 2008 (filele 175-177 vol. I dos. instantei), a pus in vedere reprezentantului Ministerului Public sa aduca lamuri actului de sesizare sub aspectul numarului actelor materiale de contrabanda retinute in sarcina inculpatilor G.C., M.C. si C.M., solicitare la care parchetul nu a dat curs pana la momentul punerii in discutie a incidentei art.300 alin.2 Cod procedura penala.
S-a mai precizat ca la termenul de judecata din data de 18 februarie 2009, procurorul de sedinta a comunicat ca numarul actelor materiale era precizat, in rechizitoriu, pentru fiecare inculpat in parte (“in paranteza numarul actelor materiale si ce reprezinta fiecare in parte"), insa, de remarcat, asa cum s-a tot aratat, in aceste considerente, ca in rechizitoriu (si numai in partea descriptiva), s-au indicat doar numerele punctelor din rechizitoriu, in care ar fi fost descrisa starea de fapt, nicidecum numarul actelor materiale, iar din dispozitiv lipsea si aceasta indicare a punctelor.
Solutia restituirii cauzei la procuror in vederea refacerii actului de sesizare ar fi putut fi criticata, pe de o parte pentru momentul in care a survenit (la peste 2 ani de la sesizarea instantei), iar pe de alta parte, pentru ca in privinta infractiunilor de fals si uz de fals s-ar putea implini, nu peste mult timp, termenul prescriptiei speciale a raspunderii penale, situatie in care restituirea nu ar mai produce vreun efect.
Referitor la primul aspect, instanta a apreciat ca trecerea unui timp, relativ indelungat, de la momentul sesizarii instantei nu avea nicio relevanta, in conditiile in care exceptiile nu au putut fi puse in discutie si solutionate decat la primul termen cu procedura completa (prima zi de infatisare), conditie care s-a realizat abia la data de 11 martie 2011.
Referitor la cel de-al doilea aspect de mentionat ca, fiind vorba de fapte de fals si uz de fals, pretins comise in perioada 2002-2004, devenea posibila implinirea termenului prescriptiei speciale a raspunderii penale, insa neregularitatile actului de sesizare priveau si alte infractiuni, pretins comise de unii din inculpati, precum contrabanda sau complicitate la inselaciune, infractiuni pentru care legea prevedea termene ale prescriptiei speciale mult mai lungi, astfel ca restituirea nu ar fi fost lipsita de efect.
Pe de alta parte, nimic nu impiedica procurorul, atentionat din timp, sa indrepte neregularitatile mentionate mai sus, sau sa procedeze de indata la refacerea actului de sesizare, astfel incat sa poata avea loc judecata in fond in cel mai scurt timp.
In raport cu toate cele mentionate mai sus, au fost admise cererile inculpatilor si, in temeiul art. 300 alin. 2, teza finala, din Codul de procedura penala, s-a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii actului de sesizare.
Ca urmare, a fost respinsa, ca neintemeiata, cererea de revenire cu inca o adresa la D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial Tg-Mures pentru a proceda la inlaturarea neregularitatilor actului de sesizare.
In temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat in cauza au ramas in sarcina acestuia.
Analizand recursul astfel declarat prin prisma prev. art.3859 pct.172 Cod procedura penala se constata ca acesta are caracter fondat, impunandu-se a fi admis pentru urmatoarele considerente:
Legiuitorul roman, a prevazut, in mod imperativ, faptul ca investirea instantei cu solutionarea spetelor de natura penala (in mod principal) se face prin rechizitoriu, la ora actuala, ca urmare a modificarilor legislative survenite in plan procesual penal, disparand posibilitatea sesizarii acesteia prin plangerea prealabila a partii vatamate. Desigur exista posibilitatea ca sesizarea instantei sa se faca si intr-o maniera derivata, respectiv prin hotararea de declinare a competentei, casarea hotararii cu trimitere spre rejudecare la instanta de fond, prin stramutare, prin extinderea procesului penal pentru alte fapte, sau cu privire la alte persoane, etc. In speta de fata instanta a fost sesizata in mod originar prin rechizitoriul, intocmit de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Tg.Mures, la data de 22.09.2008, in dosarul nr.32/D/P/2004. Astfel cum rezulta din mentiunea ce figureaza in coltul din dreapta sus al primei pagini a acestui rechizitoriu, acest act a fost verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei sale de catre procurorul sef, de serviciu, procuror ierarhic superior celui care a intocmit in cauza acest act.
Analizand cu maxima atentie aspectele retinute de catre judecatorul fondului, in sentinta penala criticata, se retine ca acesta a facut o analiza a probelor avute in vedere de catre procuror la intocmirea actului de investire al instantei si prin aceasta o evaluare a unora dintre actele materiale infractionale, pretins savarsite de catre inculpatii din prezenta cauza, in intervalul de timp in care se sustine ca acestia si-ar fi desfasurat activitatea infractionala pentru care au fost deferiti justitiei. Daca s-ar fi analizat cu evidenta impartialitate prev. art.263, 264 Cod procedura penala s-ar fi observat, la mai bine de 30 de luni de la sesizarea instantei, ca acest act se circumscrie prevederilor legale anterior mentionate. Din lecturarea rechizitoriului intocmit in dosarul nr.32/D/P/2004 al Serviciului Teritorial Tg.Mures din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism se observa faptul ca in cuprinsul acestuia erau aratate, in mod concret, faptele care faceau obiectul trimiterii in judecata pentru fiecare inculpat in parte, incadrarea juridica a fiecareia dintre aceste fapte, intervalul de timp in care inculpatii si-ar fi desfasurat activitatea infractionala imputata, probele avute in vedere la intocmirea, acestui rechizitoriu, fata de fiecare inculpat, mijloacele asiguratorii si cele preventive, fata de toate persoanele care au calitatea de inculpati in cauza. Actul analizat la nivelul instantei de fond corespunde exigentelor legiuitorului roman, astfel cum sunt acestea expuse in art.263 rap.la art.260 Cod procedura penala, acesta fiind confirmat de procurorul ierarhic superior, celui care l-a intocmit, cu stricta respectare a disp.art.264 Cod procedura penala. Considerentele retinute de judecatorul fondului in hotararea pronuntata nu pot fi insusite de aceasta instanta de control judiciar, in contextul in care acesta a incercat sa faca o analiza a actelor materiale infractionale, retinute in sarcina inculpatilor, si a probelor administrate in faza de urmarire penala intr-o modalitate ce ar putea fi circumscrisa prev.art.343 Cod procedura penala. La momentul analizarii regularitatii actului de sesizare instanta trebuia sa se circumscrie in mod strict prev. art.263 -264 Cod procedura penala cu raportare la art.317 Cod procedura penala, si nu sa priveasca, in mod singular si rupt din context, o parte a actelor materiale infractionale, pentru care fiecare inculpat a fost deferit justitiei si probele avute in vedere la fundamentarea acuzatiei de catre parchet pentru fiecare dintre acestia.
Judecatorul fondului a inteles, intr-o etapa premergatoare anchetei judecatoresti si care este obligatoriu a fi parcursa, sa procedeze la o analiza comparativa a probelor administrate in faza urmaririi penale, in vedere verificarii (eventuale) a temeiniciei acuzatiilor retinute in sarcina fiecarui inculpat. O asemenea analiza nu se poate realiza - in opinia acestei instante - decat dupa ce, se verifica regularitatea actului de sesizare a instantei, si se epuizeaza cercetarea judecatoreasca (respectiv judecata), ce trebuie sa se conformeze prev.art.289, 300 si urm. Cod procedura penala.
Pentru toate aceste considerente retinute urmeaza ca in conformitate cu prev. art.38515 pct.1 lit.d Cod procedura penala sa se admite recursul promovat de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Targu-Mures impotriva sentintei penale nr.93/23 ianuarie 2011 pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr.2557/102/2008.
Se va casa integral hotararea judecatoreasca mentionata si se va dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Mures pentru continuarea judecatii, in contextul in care rechizitoriul intocmit in cauza este unul regulat intocmit.